Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
1.) Importanța competențelor cadrului didactic în contextul general al învățământului
Învățământul a suferit schimbări semnificative de-a lungul anilor, adaptându-se la nevoile și cerințele societății moderne. Rolul profesorului s-a extins de la simpla transmitere a cunoștințelor la facilitarea dezvoltării globale a elevilor, incluzând competențe cognitive, sociale și emoționale.
Competențele profesorului sunt cruciale în pregătirea elevilor pentru viața de după școală. În afară de cunoștințe academice, elevii au nevoie de abilități practice, cum ar fi gândire critică, rezolvarea problemelor, comunicarea eficientă, colaborarea și adaptabilitatea. Aceste competențe îi ajută pe elevi să se descurce într-o lume complexă și să-și valorifice potențialul.
Profesorii care au competențe solide realizează un impact semnificativ asupra progresului academic și dezvoltării personale a elevilor lor. O metodologie de predare adecvată, abilități de evaluare relevantă și capacitatea de a se adapta la nevoile individuale ale elevilor sunt elemente esențiale pentru crearea unui mediu propice învățării și dezvoltării.
Datele și practicile educaționale evoluează în mod constant. Profesorii trebuie să fie în permanență deschiși și dispuși să-și actualizeze cunoștințele și abilitățile, pentru a rămâne relevanți în fața schimbărilor din domeniul educației. Formarea continuă oferă oportunități de învățare și dezvoltare profesională, care pot contribui la îmbunătățirea competențelor pedagogice și la creșterea performanței profesionale.
Profesorii nu doar predau materii școlare, ci joacă și un rol important în modelarea comportamentului și atitudinii elevilor. Competențele personale, cum ar fi empatia, respectul, comunicarea eficientă și gestionarea relațiilor, sunt esențiale în construirea unui mediu educațional pozitiv și în formarea caracterului și valorilor elevilor.
Este important să subliniem că profesorii sunt o resursă valoroasă în societate și că dezvoltarea competențelor lor este esențială pentru îmbunătățirea calității educației. Prin pregătirea și perfecționarea constantă a profesorilor, putem asigura că elevii noștri beneficiază de o educație de calitate și de pregătirea adecvată pentru viitor.
Noțiunile de gramatică apar drept conținuturi ale învățării bine delimitate în clasa a III-a, dar familiarizarea elevilor cu normele ortografice și de punctuație începe odată cu învățarea citit-scrisului și se desfășoară pe toată perioada claselor P-IV.
În însușirea ortografiei un rol important memoria vizuală, deoarece fiecare cuvânt își are forma sa grafică, care, prin intuire repetată, se fixează în memoria de lungă durată a elevului, fiind aproape imposibilă uitarea.
O parte dintre elevi, reușesc cu minim efort, să-și însușească normele de ortografie și de punctuație, raportat la alți colegi, datorită dotării lor cu anumite forme de memorie vizuală, auditivă etc.
Activitățile desfășurate în clasa pregătitoare, le-am continuat în clasa I, prin dezvoltarea auzului fonematic, corectarea permanentă a greșelilor de exprimare și dezvoltarea capacității de exprimare a copiilor. În această clasă, am urmărit permanent însușirea corectă de către toți elevii a citit-scrisului, formarea deprinderilor de citire și scriere a literelor, silabelor, cuvintelor, propozițiilor, pentru a putea forma competențele specifice profilului elevului de clasa I.
În familiarizarea elevilor cu normele de ortografie și punctuație, învățătorul are un rol esențial în a pune bazele formării deprinderilor de citire și scriere corecte pentru tot restul școlarității, chiar pentru tot parcursul vieții.
Programul Step-by-Step este un model creat ca un răspuns serios la marile schimbări ce se petrec în societate. Necesitatea unei schimbări în învățământ este de neînlăturat, dacă luăm în considerare fluxul de informație din viața cotidiană, schimbările atribuțiilor din instituțiile tradiționale și noile descoperiri privind activitatea mentală. Aceste fapte sunt într-un contrast absolut cu modelul uzinal al învățământului. În fabricile tradiționale produsele sunt obținute pe o linie de asamblare conform unui program exact, iar produsul final este combinația dintre părțile componente identificabile, care sunt realizate cu materiale și metode prescrise.
Programul Step-by-Step promovează educația centrată pe copil, predarea orientată după nevoile și interesele acestuia, individualizarea pregătirii, învățarea organizată în centre de activitate, implicarea familiei și a comunității în procesul educației școlare, respectarea și aprecierea diversității umane, susținerea incluziunii copiilor aparținând grupurilor defavorizate.
Sarcina de bază a educației este dezvoltarea și structurarea capacităților creative existente în fiecare elev, astfel încât activitatea individuală să devină, în mod automat, activitate creativă. Cu siguranță nu vor exista ghiduri care să ne învețe cum să fim creativi sau ce avem de făcut în etapa următoare. Totuși, există anumite metode care ne pot călăuzi în schimbarea noastră și în dezvoltarea creativității elevilor noștri. Aceste metode sunt unele generale, se pot aplica în majoritatea situațiilor create, cu ajutorul lor se pot rezolva o sumedenie de probleme, legate de creativitate.
Condițiile reușitei aplicării acestor metode sunt determinate de modul lor de utilizare. În acest sens, este nevoie de eliminarea temerilor elevilor legate de actul evaluativ, încrederea lor în forțele proprii, curiozitate și curaj atât din partea profesorului, cât și din partea elevilor, posibilitatea de a lucra în grup. Un aport semnificativ îl au părinții, care pot să încurajeze sau să descurajeze profesorul, prin atitudinea lor față de educația copilului.
În procesul dezvoltării atitudinii creatoare al elevului, o importanță deosebită o are încurajarea acestuia să lucreze și să gândească independent, să elaboreze propriile opinii și proiecte și să scape de ideea că în școală totul este dirijat și controlat de profesor.
Metodele care au fost elaborate în vederea cultivării creativității elevilor au la bază condiția, ca aplicarea lor să se realizeze în activitățile pe grupe, deoarece grupul reprezintă, în multe dintre situații, un stimul pentru individ, îl eliberează de barierele lui interioare. Tehnicile de grup au înregistrat rezultate semnificative în stimularea creativității elevilor.
Stilurile parentale, reprezintă este o mare provocare deoarece impactul pe care îl dețin asupra sănătății psihologice a copiilor este major. Cercetările au indicat existența a două elemente principale în baza cărora pot fi definite stilurile parentale, respectiv căldura și controlul.
Căldura părintească reprezintă capacitatea de a fi apropiat din punct de vedere afectiv de copil, de a-i oferi atenția necesară asupra nevoilor și la emoțiilor și de a-i arăta zilnic aceste aspecte. Controlul parental cuprinde comportamente de disciplină cum ar fi învățarea copiilor de a acționa conform regulilor, setarea limitelor într-un mod solid, dar în același timp emoțional neutru, având așteptări specifice vârstei copilului.
Chiar dacă principalul rol al părinților este acela de a influența, supraveghea și totodată învăța copiii, aceștia aleg de cele mai multe ori modalități diferite pentru a le pune în practică. Există părinți care doresc să dețină un control absolut asupra copilului, și pun presiune pe aceștia constant, de cealaltă parte sunt părinții care se mulțumesc să îndeplinească doar sarcinile elementare ale unui părinte.
Cercetătorii în domeniul științelor educației, au evidențiat importanta calității experiențelor din perioada timpurie, pe care cei mici o au alături de părinți și care sugerează o vulnerabilitate crescută la copiii cu relații disfuncționale cu părinții.
Jocul e înțelepciunea și iubirea copiilor. Câtă limpezime e în ochii acestora! Sufletele lor își doresc pace în lume și dreptate, familii fericite, iubire între oameni și nu visează în zadar visează în zadar.
Fiind o temă deosebit de importantă, joaca este unul dintre primele moduri prin care copilul învață. Astfel, ea nu apare doar în literatura română, ci și în cea universală. Scriitori renumiți au cântat-o cu nostalgie în operele lor: Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”, Ion Barbu în „După Melci”, Mark Twain în „Tom Sawyer”.
În opera „Amintiri din copilărie”, scriitorul humuleștean Ion Creangă povestește copilăria copilului universal, Nică fiind personajul în care se ascunde tipul copilului de oriunde și de oricând. Întâmplările în care este implicat eroul nu mai sunt simple pozne ale unei vârste, ci ilustrează un proces de cunoaștere și de formare.
Actul de cunoaștere e restrâns, într-o primă etapă, la zona casei părintești și a satului deschis fiind, ulterior, către o lume tot mai depărtată, simbol al necunoscutului: Broșteni, Fălticeni, Socola. Pentru Nică, natura și satul sunt simbolurile copilăriei, ale unei lumi arhaice, dar și magice, cu datini și obiceiuri păstrate încă de la începutul lumii. Natura experiențelor personajului se schimbă nu numai pe măsură ce acesta se depărtează de locul nașterii, prin dislocare în spațiu, ci și odată cu trecerea timpului, care, pe nesimțite, îl scoate din copilărie spre a îl aduce în adolescență.