Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Predarea limbii engleze elevilor cu cerințe educaționale speciale necesită abordări adaptate și personalizate, care să țină cont de nevoile și capacitățile individuale ale fiecărui elev. Iată câteva exemple de bune practici în acest sens:
Diferențierea instruirii: Adaptarea materialelor, activităților și sarcinilor pentru a se potrivi nivelurilor de abilități și intereselor elevilor cu cerințe educaționale speciale. Aceasta poate implica simplificarea limbajului, furnizarea de suport suplimentar sau adaptarea modalităților de evaluare.
Utilizarea resurselor multimedia și a tehnologiei asistive: Integrarea resurselor multimedia, a aplicațiilor educaționale și a tehnologiei asistive poate sprijini învățarea și comunicarea elevilor cu nevoi speciale. De exemplu, pot fi utilizate aplicații cu conținut interactiv și feedback vocal pentru a sprijini învățarea limbii engleze.
Lucrul în perechi sau în grupuri mici: Oferirea de oportunități pentru elevii cu cerințe educaționale speciale de a lucra în perechi sau în grupuri mici poate facilita învățarea prin interacțiune socială și sprijin reciproc.
Instruirea multisenzorială: Folosirea unei varietăți de stimuli senzoriali, cum ar fi vizual, auditiv și kinestezic, pentru a facilita învățarea și reținerea informațiilor.
Promovarea comunicării alternative și augmentative (AAC): Oferirea de alternative de comunicare, cum ar fi pictogramele, simbolurile sau dispozitivele de comunicare pe bază de tehnologie, pentru elevii cu dificultăți de vorbire sau limbaj.
Feedback personalizat și pozitiv: Furnizarea de feedback specific și pozitiv, adaptat la nevoile și capacitățile individuale ale elevilor cu cerințe educaționale speciale, pentru a-i încuraja și motiva în procesul de învățare.
Adaptarea mediului de învățare: Asigurarea unui mediu de învățare accesibil și incluziv, care să țină cont de nevoile de mobilitate, vizuale sau auditive ale elevilor cu cerințe speciale.
Definire. „Tulburările de învățare/Tulburări specifice de învățare (TSI) desemnează un grup eterogen de tulburări ce afectează procesul tipic de achiziție a abilităților școlare (de citire, exprimare în scris și matematice): dislexie, disgrafie (inclusiv disortografia), discalculie“ (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2).
Tipuri de tulburări specifice de învățare. Tulburările specifice de învățare cuprind: dislexia, disgrafia și discalculia.
„Dislexia este o tulburare specifică a abilităților de citire (în privința corectitudinii, fluenței, comprehensiunii), care nu sunt dezvoltate la nivelul așteptat prin raportare la nivelul de dezvoltare intelectuală, nivelul de școlarizare și vârsta persoanei.“
„Disgrafia cuprinde toate formele de perturbări ale procesului tipic de achiziție a exprimării în scris (erori la nivelul literelor, erori sintactice și erori de punctuație, organizarea grafică a paragrafelor).“
„Discalculia este o tulburare specifică de învățare care se exprimă prin perturbări ale procesului tipic de achiziție a abilităților matematice (simț numeric, memorarea tablei adunării și înmulțirii, calculul corect sau fluent, raționament matematic acurat).“ (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2)
Funcțiile executive reprezintă setul instrumentelor prin intermediul cărora depășim nivelul instinctual putând planifica lucruri, anticipa etape, rezista unei tentații, amâna o gratificație în așteptarea împlinirii unui scop mai înalt. Firesc, ele presupun un efort conștient și susținut, disciplină mentală și dexteritate. Practic, funcțiile executive ne permit să ne autocontrolăm, să înțelegem mai bine lumea înconjurătoare și să putem interacționa optim cu aceasta.
În cartea sa, „Mind în the making: the seven essential life skills every child needs”, publicata la Harper Collins Publishers in 2010, Ellen Galinsky descrie câteva studii despre copii, inclusiv despre bebeluși, care susțin opinia autoarei asupra abilităților fundamentale necesare copiilor pentru a deveni adulți echilibrați și fericiți. Toate aceste abilități identificate ca fiind „esențiale pentru viață”, surprind în urma cercetărilor faptul că acestea sunt conectate cu cortextul prefrontal și sunt de fapt chiar funcțiile executive ale creierului. Ele sunt utile pentru a ne îndrepta atenția acolo unde ne dorim, pentru a ne gestiona emoțiile și conduita.
Autoarea susține că există o corelație între modul de dezvoltare al funcțiilor executive și gradul de înfăptuire academică sau personală, una cel puțin egală sau poate chiar mai bună decât cea oferită de testele pentru identificarea coeficientului de inteligență. Funcțiile executive sunt: capacitatea de concentrare, înțelegerea perspectivei celorlalți, autocontrol, flexibilitate, inițializarea unei sarcini, memorie de lucru, gestionarea timpului.
A fi cadrul didactic al unui copil hiperkinetic poate fi o adevărată provocare. Dacă ADHD-ul este însoțit și de un diagnostic de tulburare de spectru autist, sarcina educatorului sau a profesorului implică și mai multe responsabilități.
In cazul în care copilul este diagnosticat cu TSA si ADHD, o întreagă echipă formată din aparținătorii copilului, psihiatru, psiholog clinician - analist comportamental, terapeut, educator, consilier școlar și profesor itinerant și de sprijin, poate chiar și facilitator - dacă prezența acestuia se impune-, conlucrează, în vederea identificării celor mai eficiente metode și strategii de intervenție.
Scopul principal este integrarea în colectivitate și respectarea regulilor clasei (de exemplu, la grădiniță, copilul trebuie să stea pe scaun, să mănânce în liniște, să participe la activitățile propuse de educator, să nu se ridice în timpul acestora, să rămână concentrat în activitate, să nu alerge prin clasă).
Integrarea unui copil hiperkinetic pare dificilă, iar intervenția personalizată poate fi cheia succesului, dacă este aplicată constant și cu fermitate.