Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Educația incluzivă este o abordare desemnată pentru a facilita succesul învățării pentru toți copiii. Școala de tip incluzivă este școala accesibilă, de calitate și care își îndeplinește menirea de a se adresa tuturor copiilor, fără discriminare.
Conceptul de incluziune școlara se poate defini prin acceptarea de către instituțiile de învățământ a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenență etnica și socială, religie, naționalitate, rasă, limbă, grad de normalitate sau situație socială a familiei lor. Incluziunea este strâns legată de recunoașterea și acceptarea diversității.
În întreaga lume, din ce în ce mai mulți copii care provin din medii defavorizate urmează grădinițele, școlile primare sau gimnaziale locale. În cele mai multe țări se stipulează prin lege ca toți copiii trebuie să beneficieze de educației.
În Declarația Națiunile Unite privind drepturile persoanele cu dizabilități (1975) arata că: „Persoanele cu dizabilități, indiferent de originea, natura sau severitatea deficiențelor și dizabilităților au aceleași drepturi fundamentale ca și concetățenii lor de aceeași vârstă, ceea ce implică în primul rând și mai întâi de toate dreptul de a se bucura de o viață decentă, cât mai aproape posibil de o viață normală“ (Art3).
Problematica integrării tuturor copiilor în învățământul de masă aduce în discuție conceptual de „egalitate a șanselor “.
Să ne imaginăm cum ne-am simți să ne trezim singuri într-o țară străină, pierduți în mulțime. Încercând să ne facem loc printre oameni, urmând niște semne amestecate și informații pe care prea puțin le înțelegem. Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale situațiile obișnuite pot căpăta aceste coordonate. Dar, pe măsură ce încearcă să insufle sens lumii din jurul lor, aceștia trebuie să se confrunte și cu sentimentul că sunt „diferiți”.
Cum ajutăm copiii cu dificultăți de comunicare și relaționare? În primul rând trebuie să îl ajutăm să se integreze în grup, să-l includem în toate activitățile grupei, să încurajam ceilalți copii să relaționeze cu el. Mulți dintre noi ne blocăm dacă auzim o limbă străină pe care nu o înțelegem. Un copil cu CES reacționează identic, de aceea trebuie să verificăm dacă el ascultă și înțelege și să repetăm reformulând dacă este cazul, să păstram rutinele zilnice sau dacă schimbăm ceva îl avertizăm pe copil înainte. Copiii cu autism, de exemplu, nu pot funcționă când există prea multe schimbări într-o zi. Trebuie să avem foarte multă răbdare, să folosim un limbaj clar , direct, spunându-i-i pe nume fără a ne așteptă însă ca cel mic să ne privească în ochi.
Predarea limbii engleze elevilor cu cerințe educaționale speciale necesită abordări adaptate și personalizate, care să țină cont de nevoile și capacitățile individuale ale fiecărui elev. Iată câteva exemple de bune practici în acest sens:
Diferențierea instruirii: Adaptarea materialelor, activităților și sarcinilor pentru a se potrivi nivelurilor de abilități și intereselor elevilor cu cerințe educaționale speciale. Aceasta poate implica simplificarea limbajului, furnizarea de suport suplimentar sau adaptarea modalităților de evaluare.
Utilizarea resurselor multimedia și a tehnologiei asistive: Integrarea resurselor multimedia, a aplicațiilor educaționale și a tehnologiei asistive poate sprijini învățarea și comunicarea elevilor cu nevoi speciale. De exemplu, pot fi utilizate aplicații cu conținut interactiv și feedback vocal pentru a sprijini învățarea limbii engleze.
Lucrul în perechi sau în grupuri mici: Oferirea de oportunități pentru elevii cu cerințe educaționale speciale de a lucra în perechi sau în grupuri mici poate facilita învățarea prin interacțiune socială și sprijin reciproc.
Instruirea multisenzorială: Folosirea unei varietăți de stimuli senzoriali, cum ar fi vizual, auditiv și kinestezic, pentru a facilita învățarea și reținerea informațiilor.
Promovarea comunicării alternative și augmentative (AAC): Oferirea de alternative de comunicare, cum ar fi pictogramele, simbolurile sau dispozitivele de comunicare pe bază de tehnologie, pentru elevii cu dificultăți de vorbire sau limbaj.
Feedback personalizat și pozitiv: Furnizarea de feedback specific și pozitiv, adaptat la nevoile și capacitățile individuale ale elevilor cu cerințe educaționale speciale, pentru a-i încuraja și motiva în procesul de învățare.
Adaptarea mediului de învățare: Asigurarea unui mediu de învățare accesibil și incluziv, care să țină cont de nevoile de mobilitate, vizuale sau auditive ale elevilor cu cerințe speciale.
Definire. „Tulburările de învățare/Tulburări specifice de învățare (TSI) desemnează un grup eterogen de tulburări ce afectează procesul tipic de achiziție a abilităților școlare (de citire, exprimare în scris și matematice): dislexie, disgrafie (inclusiv disortografia), discalculie“ (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2).
Tipuri de tulburări specifice de învățare. Tulburările specifice de învățare cuprind: dislexia, disgrafia și discalculia.
„Dislexia este o tulburare specifică a abilităților de citire (în privința corectitudinii, fluenței, comprehensiunii), care nu sunt dezvoltate la nivelul așteptat prin raportare la nivelul de dezvoltare intelectuală, nivelul de școlarizare și vârsta persoanei.“
„Disgrafia cuprinde toate formele de perturbări ale procesului tipic de achiziție a exprimării în scris (erori la nivelul literelor, erori sintactice și erori de punctuație, organizarea grafică a paragrafelor).“
„Discalculia este o tulburare specifică de învățare care se exprimă prin perturbări ale procesului tipic de achiziție a abilităților matematice (simț numeric, memorarea tablei adunării și înmulțirii, calculul corect sau fluent, raționament matematic acurat).“ (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2)