Strategii de dezvoltare a funcțiilor executive pentru elevii cu tulburări din spectrul autist

Funcțiile executive reprezintă setul instrumentelor prin intermediul cărora depășim nivelul instinctual putând planifica lucruri, anticipa etape, rezista unei tentații, amâna o gratificație în așteptarea împlinirii unui scop mai înalt. Firesc, ele presupun un efort conștient și susținut, disciplină mentală și dexteritate. Practic, funcțiile executive ne permit să ne autocontrolăm, să înțelegem mai bine lumea înconjurătoare și să putem interacționa optim cu aceasta.

În cartea sa, „Mind în the making: the seven essential life skills every child needs”, publicata la Harper Collins Publishers in 2010, Ellen Galinsky descrie câteva studii despre copii, inclusiv despre bebeluși, care susțin opinia autoarei asupra abilităților fundamentale necesare copiilor pentru a deveni adulți echilibrați și fericiți. Toate aceste abilități identificate ca fiind „esențiale pentru viață”, surprind în urma cercetărilor faptul că acestea sunt conectate cu cortextul prefrontal și sunt de fapt chiar funcțiile executive ale creierului. Ele sunt utile pentru a ne îndrepta atenția acolo unde ne dorim, pentru a ne gestiona emoțiile și conduita.

Autoarea susține că există o corelație între modul de dezvoltare al funcțiilor executive și gradul de înfăptuire academică sau personală, una cel puțin egală sau poate chiar mai bună decât cea oferită de testele pentru identificarea coeficientului de inteligență. Funcțiile executive sunt: capacitatea de concentrare, înțelegerea perspectivei celorlalți, autocontrol, flexibilitate, inițializarea unei sarcini, memorie de lucru, gestionarea timpului.

Autismul este privit ca o tulburare neurologică identificată pe baza unor caracteristici comportamentale, prevalența fiind de 5: 10.000 cazuri la nivel mondial iar debutul înaintea împlinirii vârstei de 3 ani. „DSM-5 restrânge criteriile de diagnosticare la deficite sociale și de comunicare, la interese stereotipe și la comportamente repetitive.” (Roșan, 2015, pag. 273).

Profesorul de sprijin este cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psihopedagogic care desfășoară activități de învățare, stimulare, compensare și recuperare cu persoanele cu CES integrate în unitățile de învățământ de masă, în colaborare cu toți factorii implicați. Principalele domenii de evaluare și intervenție, care intră sub cupola activității cadrului didactic itinerant și de sprijin, sunt: domeniul cognitiv, domeniul limbaj, domeniul psihomotric și domeniul socio-emoțional. În cele ce urmează am să descriu succint câteva strategii pe care echipa multidisciplinară le poate utiliza cu scopul de a dezvolta funcțiile executive ale elevilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist și care studiază în învățământul de masă.

Capacitatea de concentrare implică mai multe funcții executive ale creierului, precum: atenția, memoria de lucru privind regulile sau inhibarea răspunsului inițial pentru a urmări și realiza scopul propus. Cu toate că acești copii speciali au tendința de a subestima o sarcină de lucru, există strategii prin care putem întâmpina această potențială problemă. Spre exemplu, îi putem explica faptul că elevii învată să aplice formule cu scopul de a le dezvolta gândirea logico-matematică; în acest fel (explicând-i copilului „de ce” face un anumit lucru, îi satisfacem și nevoia de control – o nevoie psihologică de bază pentru fiecare ființă umană). Totodată, așezând elevul în proximitatea unui coleg ce manifestă o conduită dezirabilă, ne vom asigura că va performa în zona proximei dezvoltări.

Înțelegerea perspectivei celorlalți poate fi provocatoare chiar și pentru persoanele cu dezvoltare tipică. Dintre metodele didactice interactive, care presupun ca elevii să intre în pielea celorlalți și care pornesc de la premisa conform căreia o întrebare poate avea răspunsuri multiple, amintim: Metoda Pălăriilor Gânditoare, Metoda Inteligențelor Multiple, Brainstorming-ul; un alt instrument valoros care poate fi utilizat în acest context sunt poveștile sociale pe care le putem oferi ca text pentru analiză, pe baza căruia putem solicita elevului să identifice figuri de stil, tipul de rimă, sau chiar tiparul textual: „Mai mulți cercetători au dovedit că cele mai eficiente povești sunt cele utilizate în medii structurate și care sunt asociate cu indici vizuali și auditivi.” (C. Costescu, 2021, pag. 88)

Flexibilitatea și autocontrolul copilului cu tulburări din spectrul autist pot ieși la liman dacă acestuia îi este antrenată rezistența la frustrare – problemă tipică acestei categorii de copii. Oferirea unei pauze într-un loc securizant copilului (de exemplu la cabinetul psihopedagogic), identificarea și validarea emoțiilor, angajarea copilului în concursuri și integrarea rezultatului obținut la modul cât mai obiectiv, pot constitui strategii folositoare.

Exact așa cum menționam mai sus faptul că acești copii pot subestima o sarcină, lucrurile stau altfel și la polul opus: atunci când percep o sarcină ca fiind dificilă, pot procrastina. În acest sens cadrele didactice din echipa multidisciplinară pot încerca următoarele soluții: oferirea unei săli separate pentru a rezolva o fișă sau o evaluare, oferirea timpului suplimentar, redarea vizuală a timpului sau chiar divizarea unei sarcini mai mari în sarcini mai micuțe (de exemplu în cerințele de tipul „Subliniază cu două linii orizontale substantivele din text”, se pot utiliza markere pentru a diviza sarcina de lucru, în acest fel bicanalitatea va facilita învățarea deopotrivă). Țin totuși să atrag atenția asupra riscului de a supraîncărca senzorial copilul cu tulburări din spectrul autist în cazul în care informația este transmisă printr-o aglomerare de canale.

Nu în ultimul rând, pentru a dezvolta memoria de lucru și capacitatea de organizare a timpului, cadrele didactice pot apela la un suport vizual și tactil pe care copiii îl iubesc – „checklist-ul responsabilităților”. Acest instrument le-a dovedit eficacitatea pe de o parte, pentru că în spatale unei competențe importante, de tipul obiceiului de a face tema, se află părintele care a setat micro-responsabilități copilului de timpuriu. Pe de altă parte, tipul acesta de reprezentare a sarcinilor îl menține pe copil perseverent; reamintesc faptul că perseverența este dezirabilă în detrimental ambiției sau a motivației, deoarece aceasta este singura rezistență în timp.

„Nevoile celor cu disfuncții nu sunt în principal de natură informațională (înțelegând prin aceasta „cunoștințe școlare”) sau de a avea o calificare. Nevoia fundamentală a acestora este să fie ajutați/ învățați cum să se regăsească pe sine în contextul relațiilor și în sensul atât de încâlcit al existenței lor... Aceasta se poate realiza printr-o fuziune și o comunicare de mare profunzime și de mari proporții” (după C. Păunescu și I. Mușu, 1997).

 

Bibliografie:

Costescu C., (2021), Abilitățile sociale în tulburările din spectrul autist, Iași, Editura Polirom.
Gallinsky E, (2010), Mind in The Making The Seven Essential Life Skills Every Child Needs, HarperCollins Publishers.
Păunescu C., Mușu I., (1997), Psihopedagogia specială integrată, București, Eitura Pro Humanitate.
Roșan A., (2015), Psihopedagogie Specială. Modele de evalaure și intervenție, Cluj-Napoca, Edutira Polirom.