Stimularea creativităţii la copilul cu CES

Creativitatea este o capacitate mentală complexă. Ea face posibilă realizarea de produse concrete sau abstracte, constituind un progres în planul social. În sens restrâns, creativitatea este activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate și valoare pentru societate. La copilul de vârstă școlară, conceptul de creativitate are anumite particularități. Sensul curent al creativității la elevi nu se manifestă ca act finalizat în produse de mare originalitate ci se referă la potențial, factori sau capacitați aptitudinale predictive pentru performanțele de mai târziu, la capacitatea elevului de a acționă prin sine însuși, independent, atât pe plan mintal cât și pe plan practic.

Copilul cu cerințe educative speciale (CES) prezintă anumite particularități în ceea ce privește componentele creativității (fluiditate, plasticitate, originalitate). Astfel, copilul cu deficiență mentale ușoară prezintă o fluiditate și o plasticitate scăzute, dar de cele mai multe ori are o originalitate (privită din punctul de vedere al particularităților copilului de vârstă școlară) în limite apropiate de normal. Copilul cu deficientă mentală medie sau severă prezintă o fluiditate și o plasticitate foarte reduse precum și o originalitate situată spre limita inferioară. O discuție aparte se poate face în cazul copilului autist; dacă nu există deficiență mentală asociată sau deficiența este ușoară creativitatea se poate încadra în limitele normalului sau chiar se pot manifeste aptitudini creative deosebite într-un anumit domeniu. Dacă însă deficiența asociată este medie sau severă toate cele trei componente ale creativității sunt la un nivel foarte scăzut.

Creativitatea expresivă se manifestă liber și spontan în desenele sau construcțiile copiilor cu CES, indiferent de gradul de deficiență și reprezintă punctul de pornire atât în evaluarea creativității copilului cât și în structurarea demersului de stimularea a creativității acelui copil. Elaborarea de postere pe o temă dată utilizând, de exemplu, colajul poate fi o bună metodă de stimulare a creativității la un copil cu CES, deoarece prin această metodă de lucru sunt dezvoltate atât fluiditatea cât și originalitatea. Pentru copiii cu deficiență medie sau severă stimularea creativității expresive se poate realiza eficient și prin utilizarea jocului de rol; avantajul acestei metode este reprezentat de faptul că, în acest mod copilul achiziționează și o serie de comportamente și/sau sau tipuri de reacții ce îi vor fi de folos în evoluția ulterioară în societate.

Creativitatea productivă implică punerea în funcțiune a talentelor sau aptitudinilor dezvoltate și controlate. Planul productiv este planul creării de obiecte, specific muncilor obișnuite. Din acest punct de vedere dezvoltarea acestui nivel de creativitate este esențial pentru copilul cu CES deoarece îi asigură o bună inserție socială pentru viitor. Confecționarea unor obiecte utilizând tehnici de lucru diferite (colajul, pictura digitală, ștanțarea, modelajul, etc.) este o metodă de a dezvolta acest tip de creativitate, chiar dacă se lucrează după un model dat iar aportul personal este redus. Jocurile de construcție, cele de tip puzzle (chiar în format electronic) sunt de asemenea utile în stimularea creativității productive la copilul cu CES. Acest tip de creativitate este nivelul care are cea mai mare importanță la un copil cu CES deoarece activitatea derulată se finalizează cu obținerea unui obiect concret iar tehnica de lucru folosită se automatizează prin repetări succesive. În acest mod se pun bazele învățării unei meserii care ulterior va asigura integrarea socială.

Conceptul de creativitate admite o mare contribuție a influențelor de mediu și a educației în formația creativă a fiecăruia. Fără îndoială, un factor important care trebuie amintit îl constituie experiența. Ea are un puternic ecou pentru copilul cu CES, în special pentru cel cu deficiență medie sau severă, care nu poate folosi informația abstractă sau nu o poate accesa.

Datorită nesiguranței generate de deficiență mintală, copilul cu CES are tendința de a fi conformist în sensul în care idei sau comportamente ce nu sunt uzuale îi provoacă disconfort și ca atare va evita să le adopte (apare deci un blocaj cultural al creativității). Ca urmare, chiar dacă va avea manifestări creative acestea nu vor fi prezentate decât unui număr mic de persoane. În mod ironic această barieră se manifestă mai pregnant la copilul cu deficiență ușoară decât la cel cu deficiență medie sau severă. Înlăturarea blocajelor culturale la copilul cu CES este destul de dificilă. Adoptarea unor metode de lucru ce includ afișarea creațiilor (de tip Turul Galeriei), participarea la spectacole sau utilizarea condiționării pozitive pot duce la o stimulare a creativității acestor copii.

Blocajele metodologice sunt blocajele ce rezultă din procedeele de gândire, ca de exemplu cazul rigidității algoritmilor anteriori. Datorită particularităților psiho-cognitive achiziția de cunoștințe la copilul cu CES se desfășoară în principal pe baza algoritmilor și mai puțin pe alte procedee. Fiind obișnuit ca într-o situație dată să aplice un anumit algoritm copilul cu CES va fi incapabil să caute, să găsească și să aplice o soluție originală de rezolvare a problemei. Blocajele metodologice stau la baza fluidității și plasticității scăzute caracteristice copilului cu CES. De asemenea, copilul cu CES manifestă pregnant fixitatea funcțională adică folosește obiectele și uneltele doar potrivit funcției lor obișnuite şi nu altfel. Blocajele metodologice sunt foarte greu de înlăturat în lucrul cu copii cu CES. De regulă, doar fixitatea funcțională poate fi „ ocolită” în sensul că, odată prezentată o idee nouă de utilizare a unui obiect de către un adult, copilul cu CES va adopta această idee și își va forma noi algoritmi de lucru ce se rigidizează în timp.

Factorii afectivi au o influență importantă; teama de a nu greși, de a nu se face de râs, poate împiedica pe cineva să exprime şi să dezvolte un punct de vedere neobișnuit. Această teamă este amplificată la copilul cu CES (și în special la copilul cu deficiență medie sau ușoară) de experiențele anterioare, în care răspunsurile și/sau activitățile sale nu s-au ridicat la nivelul celor ale unui copil cu intelect normal. De asemenea, copilul cu CES este tributar grabei de a accepta prima idee și datorită rigidității algoritmilor anteriori. El se descurajează rapid, dat fiind că munca de creație solicită eforturi de lungă durată iar caracteristicile psiho-cognitive (și mai ales cele care țin de menținerea concentrării și a atenției) nu permit acest lucru.Ca urmare și acest tip de blocaje sunt dificil de înlăturat. Jocul de rol sau elaborarea de postere în echipă pot fi utilizate ca metode de lucru ce evită apariția blocajelor emotive.

 

Bibliografie:
Roșca, Al.- Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei R. S. R. București 1981
Șchiopu, U. (coord.) - Dicționar enciclopedic de psihologie, Ed. Babel București 1997
Străchinaru , I. - Psihopedagogie specială, Ed.Polirom , Iași, 1994