Când începi să predai la o clasă de elevi cu deficiențe mintale severe, grave și asociate, îți dai seama că nimic din ce ai știut și citit până atunci nu îți e de ajutor. Cum să dezvolți limbajul la copii nonverbali, cu deficit de atenție și alte tulburări? Mai ales că sunt diferiți, fiecare cu o altă specificitate, cu alt diagnostic, fie el medical sau psihopedagogic.
Eu am ales să mă folosesc de povești. În primul rând, am ales povești cunoscute, pe care le-am aranjat în ordine alfabetică. Imagini reprezentative din acestea le-am lipit pe cartonașe, sub forma unui calendar, încă de la început. În felul acesta, copiii puteau vedea unde suntem, dar și ce poveste urmează, stârnindu-le, poate, curiozitatea.
Cum se derulează lecțiile?
Vizionăm povestea, pe scurt, pe canale de youtube pentru copii, astfel încât să vedem și să auzim ce se întâmplă. Alternativ, folosim și povești cu sunete, în timp ce urmărim imaginile în carte. Apoi, creez activități diversificate pe marginea fiecărei povești, pentru a evita monotonia, a le capta atenția și a le stârni interesul.
De exemplu, copiii colorează și apoi lipesc personajul principal, pe planșe cu decorul potrivit întâmplării: pădure, apă, căsuță, sau aranjează 3-4 imagini în ordinea întâmplării (Scufița Roșie, Degețica, Fata babei și fata moșneagului). Asamblează corpul personajului din piese de lemn cu șurub, sau din carton (Pinocchio). Putem să confecționăm împreună cizmulițe, decupând, perforând și montând șireturi (Motanul încălțat). Altă dată lipesc imaginile cu ajutorul umbrei obiectelor pe planșe cu povestea respectivă. Apoi, realizează o scenă din poveste, cu imagini date (Bambi, Elefantul recunoscător, Greierele și furnica). Dacă povestea are mai multe personaje, le aranjează în 3D, cu ajutorul scobitorilor (Iepurele și țestoasa, Ridichea uriașă). Pentru o mai bună înțelegere a acțiunii, caută personajele animale și ascultă glasul acestora pe jucării interactive, cu sunete (Șoricelul cel prostuț). Construim împreună căsuțele din diverse materiale (Cei trei purceluși, Hansel și Gretel). Pentru o învățare kinestezică, frământă cocă (Turtița fermecată), modelează pitici din plastilină (Albă ca Zăpada) sau introduc ața în ac și cos cu acul de plastic prin orificiile perforate pentru a realiza un articol cusut (Croitorașul cel viteaz). Decupează, decorează, lipesc, apoi poartă coroane de împărat (Împăratul Cioc de sturz). Pentru stimulare senzorială, observă și manipulează obiecte reale: ridichea, vrejul de fasole, acul, turtița. În scurte jocuri de rol, poartă măști și imită un animal. Ca etapă de consolidare, rezolvă puzzle-uri simple cu legume și animale etc.
În timp ce lucrează, cu sprijin, le povestesc din nou scena respectivă, repetând des numele personajului, le cânt și emit onomatopee. Pentru fiecare poveste, respectiv literă mare de tipar, aloc câte două ore: în prima oră ne familiarizăm cu sunetul, iar în cea de-a doua cu litera. Urmează să colorăm litera, să o decorăm, să o modelăm din plastilină sau din sârmă, să o construim din bețișoare atunci când se poate, să ne jucăm cu litere- balon folosite la aniversări, să trasăm conturul în nisip etc.
Totuși, în activitatea cu acești elevi cu cerințe educaționale speciale, învățarea nu are loc în aceleași condiții ca atunci când este vorba de copiii tipici.
După un an școlar, consider că este un progres dacă elevii au reținut vocalele și încă o literă, două. Important este însă tot procesul: faptul că învață lucruri noi, abilitarea manuală și psihomotrică, educația senzorială, recunoașterea unor emoții, familiarizarea cu unele categorii (animale, legume, fructe, meserii, obiecte ș.a).
Lumea poveștilor este un izvor nesecat de învățături, povețe, tâlcuri. Pentru toți copiii este o lume minunată, așadar și copiii cu dizabilități sunt fermecați de ea. Doar că ei trebuie luați de mânuță, conduși, ghidați, sprijiniți, ajutați să cunoască tainele poveștilor. Deci nu este de ajuns să le răsfoiești cartea sau să le citești, ci trebuie să-i faci să fie ei personaje, să fie în mijlocul evenimentelor, să vadă, să audă, să construiască și să simtă.
Publicat de:
Tampa Daniela
Profesor psihopedagogie specială, la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, Brașov.