Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Reintegrare în educație și formare în mediile educaționale defavorizate prin dezvoltarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice
Actualitatea și contextualizarea problematicii referitoare la incluziunea educațională
Integrarea socială a copiilor proveniți din medii defavorizate constituie o prioritate a politicilor publice de protecție socială din România contemporană. Interesul dezvoltării unor forme de incluziune socială potrivite cu nevoile copiilor care provin din medii defavorizate reprezintă un vector de orientare în societate în condițiile creșterii numărului de cazuri problemă în ultimii ani. Orice strategie de intervenție, indiferent că vorbim despre proiecte dezvoltate de stat sau organizații private are ca bază de pornire rațiuni pragmatice, utile pentru persoanele interesate.
Componenta educațională este definitorie pentru un copil sau tânăr, vulnerabilizarea socială caracteristică mediului social de proveniență sau de incluziune poate genera un nivel scăzut de integrare în viață. Din perspectiva integrării sociale prin educație identificăm o serie de categorii de copii vulnerabili-copiii cu cerințe educaționale speciale.
În categoria copiilor care prezintă grad ridicat de vulnerabilizare se încadrează copiii cu deficiențe sau dizabilități fizice sau psihice, aceștia întâmpină dificultăți de integrare socioprofesională, în consecință această categorie socială trebuie să beneficieze de exigențele necesare în mod fundamental ale unui învățământ special, singurul de natură a oferi o alternativă corespunzătoare de inserție socioprofesională. Evitarea etichetării și a marginalizării, încadrarea unui copil într-un curs normal de viață presupune eliminarea situațiilor de marginalizare și excluziune socială specifice. Cu alte cuvinte, un tânăr care va suporta dificultăți din momentul intrării în viață are toate șansele de a porni cu stângul, aceasta pentru a ne exprima în mod plastic, iar proiectele specializate de intervenție socială au rolul de a elimina orice tentative de excluziune pentru astfel de persoane.
În viața copiilor cu CES educația are un rol foarte important. Doar prin educație acești copii pot atinge nivele optime de trai, tocmai de aceea un plan educațional specific nevoilor elevilor este necesar, plan ce se poate realiza în cadrul terapiilor educaționale complexe și integrate (TECI).
Aceste terapii TECI abordează complex și integrativ programele educațional terapeutice pentru valorificarea resurselor de învățare prin: stimulare cognitivă, ludoterapie, terapie ocupațională, activități de socializare și formarea autonomiei personale a elevului oferind o largă deschidere spre normalizarea condițiilor de viață.
Educația specială are în vedere un anumit tip de educație adaptată și destinată copiilor care nu reușesc să atingă în cadrul învățământului obișnuit nivele educative și sociale corespunzătoare vârstei.
Educația incluzivă ca reper a unei educații pentru toți este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare educatoare în parte, de responsabilitatea și implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să învețe și să se dezvolte. O strategie de dezvoltare a programelor grădiniței pe dimensiunile educației incluzive este propusă de cercetătorii din România, E.Vrasmaș și T.Vrasmaș.
Această strategie se constituie din următorii pași ce trebuie respectați și parcurși:
Educația incluzivă se poate sintetiza în următoarele cuvinte de sinteză: Toți împreună, acceptându-ne și sprijinindu-ne reciproc!
Educația este o activitate social- umană, complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni, exercitate într-un mod sistematic, conștient și organizat, între un subiect individual sau colectiv care acționează asupra unui obiect individual sau colectiv în vederea transformării acestuia din urmă într-o persoană activă și creatoare, corespunzătoare atât particularităților sale individuale, cât și condițiilor social- istorice prezente.
Ținând cont de acest aspect și rol al educației se poate afirma faptul că educația constituie un aspect fundamental pentru dezvoltarea indivizilor și a societății. Ceea ce intervine este faptul că societatea prezentă într-o anumită perioadă istorică nu vizează doar o parte a indivizilor, doar partea ,,bună” , ci cuprinde și acei indivizi cu anumite dizabilități, educația fiind chemată în ajutorul integrării acestora în viitoarea viață socială și profesională. Educația este, deci, principalul factor în asigurarea includerii și independenței tuturor persoanelor, mai ales a celor cu dizabilități. Privind din acest punct putem vorbi de educația incluzivă.
Deoarece educația nu este ceva care să se manifeste doar pe o anumită perioadă de timp, ci ea durează pe întreg parcursul vieții, putem spune că ea este direcționată de diverși factori, cum ar fi familia sau prietenii. Familia și prietenii sunt influențe sociale care contribuie la atingerea obiectivelor acestei directive care ar trebui să acopere toate etapele vieții.