Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Considerată ca fiind o tulburare controversată, autismul este și va fi în continuare un subiect de actualitate pentru specialiști. Până spre sfârșitul primei jumătăți a secolului XX, autismul era considerat fie ca o formă foarte precoce a schizofreniei, fie era asimilat cu deficiența mintală sau cu tulburările senzoriale (cecitate, surditate). Leon Kanner este numele care a adus în atenția cercetătorilor de specialitate termenul de autism.
Autismul este o afecțiune a cărei simptomatologie diferă mult de la o persoană la cealaltă, însă are unele caracteristici generale, care pot fi depistate încă din primii ani ai copilăriei. Astfel copilul cu elemente de autism are probleme semnificative în dezvoltarea abilităților de comunicare verbală și non-verbală, ca expresivitatea expresiei faciale, limbajul corpului, evitarea privirii directe. Acești copii nu au capacitatea de a stabilii relații de prietenie cu ceilalți, nu împărtășesc bucuria, realizările lor cu cei din jur, nu empatizează deoarece nu înțeleg tristețea, bucuria sau durerea celorlalți.
Creativitatea este o capacitate mentală complexă. Ea face posibilă realizarea de produse concrete sau abstracte, constituind un progres în planul social. În sens restrâns, creativitatea este activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate și valoare pentru societate. La copilul de vârstă școlară, conceptul de creativitate are anumite particularități. Sensul curent al creativității la elevi nu se manifestă ca act finalizat în produse de mare originalitate ci se referă la potențial, factori sau capacitați aptitudinale predictive pentru performanțele de mai târziu, la capacitatea elevului de a acționă prin sine însuși, independent, atât pe plan mintal cât și pe plan practic.
Motto:
„Rolul învățătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important. Punându-și elevii în situații variate de instruire, el transformă școala într-un templu și un laborator .” (M. Eliade)
Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului, se circumscrie unui timp al informației, al complexității. De aceea, investiția în inteligența, creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabilă în viitor.
Învățarea activă înseamnă, conform dicționarului, procesul de învățare calibrat pe interesele și nivelul de înțelegere sau nivelul de dezvoltare al participanților la proces. În cadrul învățării active se pun bazele unor comportamente, de altfel observabile: