Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Ceea ce știm, credem și gândim despre copil se referă la tot ceea ce facem pentru el. Niciodată nu vom ști totul despre copil, dar cu cât ne vom apropia mai mult de el și-l vom înțelege mai bine, cu atât vom învăța mai multe despre ce ar trebui să-l facem pentru a-l ajuta să crească și să se dezvolte la nivelul întregului potențial de care acesta dispune. Pentru că, dacă a crescut frumos și dacă s-a dezvoltat din toate punctele de vedere, el va avea o contribuție majoră la devenirea, progresul pe care-l are atât în comunitatea, cât și în societatea din care acesta provine.
În acord cu ideea de mai sus, ne vom concentra demersul asupra unei componente importante pe care o are educația timpurie asupra colaborării grădiniței cu părinții copiilor pentru o educație incluzivă de calitate.
Educația este procesul de formare a personalității individuale, prin integrare socială și transmitere culturală. Educația caută să diminueze această problemă contemporană printr-o educație dinamică, formativă centrată pe valorile autentice, pe învățare, cât și centrată pe dezvoltarea preșcolarului la întregul potențial de care acesta dispune.
Educația incluzivă este o educație de calitate, accesibilă și care își îndeplinește menirea de a se adresa tuturor copiilor, fără discriminare. Fiecare copil este diferit și special și are propriile nevoi, fie că este sau nu un copil cu dizabilități. Toți copiii au dreptul la educație în funcție de nevoile lor.
Dezvoltarea copilului în perioada preșcolară constituie o preocupare nu numai a familiei, ci și a sistemului general de învățământ, prin programele elaborate și derulate de grădinițe. Orice grădiniță este terenul unei învățări timpurii a regulilor sociale și punctul de demarare a programelor proiectate și planificate la nivel general pentru integrarea educațională și socială a tuturor copiilor.
Programul educativ al grădiniței trebuie să fie flexibil și orientat către răspunsuri adecvate individualizate și personalizate. Curriculum-ul preșcolar trebuie să răspundă nevoilor de educație și formare a tuturor copiilor. Cerințele educative ale fiecărui copil, mai mult sau mai puțin speciale stau la baza deciziilor educative și a proiectelor individualizate în grădiniță. Orice acțiune din grădiniță trebuie să fie precedată de buna cunoaștere a fiecărui copil. O planificare nu poate porni, așa cum era tradițional, de la conținuturi, ci de la personalitățile copiilor, de la caracteristicile și particularitățile lor ca persoane și ca grup.
Este foarte important să răspundem diversității și unicității copiilor și să asigurăm educația tuturor. Pentru aceasta este nevoie să fim pozitivi în atitudine, limbaj și metodele didactice pe care le folosim. Copilul preșcolar este într-un proces de formare în care fiecare gest, privire, cuvânt din partea adulților cu care vine în contact poate să îi influențeze imaginea de sine. Activitatea din grădiniță trebuie să îi ofere șansa de a se forma într-un sens pozitiv, cu încredere în forțele sale.
Conform DSM-5, tulburarea de spectru autist constituie un grup de tulburări de neurodezvoltare, caracterizată prin două tipuri de simptome: deficite la nivelul comunicării și interacțiunii sociale; comportamente, interese și activități limitate și repetitive. Tulburările de neurodezvoltare se caracterizează prin prezența unor disfuncționalități ale sistemului nervos central, cu efecte în preluarea și prelucrarea mesajelor primite de creier.
Deducem astfel din definiție faptul că cele mai frecvente dificultăți întâlnite la personale cu TSA se regăsesc la nivelul celor trei arii: comunicare, interacțiune socială, comportamente, interese și activități limitate și repetitive.
La nivelul ariei comunicare putem remarca o serie de dificultăți precum: dificultăți de înțelegere a comunicării, determinate de limbajul sărac; limbaj caracterizat prin cuvinte uzuale; dificultăți de înțelegere a semnificației cuvintelor într-un context diferit de cel care au fost învățate; dificultăți de a iniția și susține conversații (copilul oferă răspunsuri inadecvate la întrebări sau nu răspunde la întrebările adresate de ceilalți, consecință a neînțelegerii funcțiilor comunicării ); posibilitatea de a utiliza limbajul pentru o comunicare autentică este împiedicată de prezența ecolaliei (repetarea cuvintelor și expresiilor auzite) etc.
Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) reprezintă un aspect vital al unei societăți incluzive și echitabile. Acest proces implică asigurarea accesului la educație, sprijinul adecvat și crearea unui mediu care să încurajeze participarea și contribuția fiecărui individ la comunitatea sa. În epoca contemporană, educația incluzivă a devenit un subiect central în discuțiile despre sistemul educațional. Această abordare promovează o perspectivă care recunoaște și respectă diversitatea individuală a elevilor, integrându-i în mod activ în mediul educațional. În cadrul acestui context, creativitatea didactică devine esențială pentru a asigura că fiecare elev este susținut în mod adecvat și că procesul educațional este eficient și valoros pentru toți.
Primul pas către integrarea reușită a copiilor cu CES este recunoașterea dreptului fiecărui individ la educație și la oportunități egale de dezvoltare. Toți copiii, indiferent de abilitățile lor, merită să beneficieze de un mediu educațional care să îi susțină în descoperirea și cultivarea talentelor lor unice. Cu toate acestea, integrarea nu este doar despre a le oferi acces la școală, este și despre a crea un mediu care să îi încurajeze să participe activ și să se simtă acceptați și incluși. Tradițional, educația a fost adesea centrată pe un model uniform, care presupunea că toți elevii sunt capabili să învețe în aceeași manieră și în același ritm. Cu toate acestea, acest model a devenit din ce în ce mai contestat, pe măsură ce înțelegerea noastră despre nevoile și abilitățile individuale ale elevilor a evoluat. Astfel, s-a dezvoltat o mișcare către educația incluzivă, care recunoaște că fiecare elev are propriile sale nevoi și că este important să se adapteze strategiile didactice pentru a se potrivi acestor nevoi, în transformarea procesului instructiv educativ creativitatea acaparând tot mai mult teren.