„Să fii atent în clasă!” este îndemnul cu care orice părinte își trimite copilul la școală. Profesorii își încep orele cu momente de captarea atenției și le amintesc în mod frecvent copiilor că trebuie sa fie atenți la explicații sau activități. Atenția este o abilitate ce se dezvoltă în timp. Școlarul mic (6 - 8 ani) se poate concentra 25 - 30 de minute, acest interval de timp crescând cu vârsta. Atenția este influențată de factori precum starea de sănătate fizică și mentală a copilului, echilibrul său emoțional, climatul școlar și familial, etc.
Deși capacitatea de concentrare a atenției variază în funcție de factorii menționați, există copii care par a fi în mod constant cu gândul „în altă parte”. Problema acestor copii nu este lipsa capacității de concentrare, ci lipsa capacității de selecție și prioritizare a stimulilor. De fapt, ei acordă prea multă atenție mai multor lucruri simultan, de exemplu mișcările colegului de bancă, zgomotul de afară, etc. Pentru ei toți stimulii sunt la fel de importanți, prin urmare atenția lor se împarte egal în toate direcțiile.
În fază incipientă se face terapie psihologică de reeducare cognitivă și comportamentală pentru a-l ajuta pe copil să „învețe” cum să-și selecteze și să-și prioritizeze sarcinile, să - și organizeze timpul și activitățile.
Depistarea timpurie a acestei probleme este foarte importantă. Odată cu trecerea timpului și creșterea complexității sarcinilor școlare, acești copii, de inteligență normală de altfel, vor întâmpina serioase dificultăți în învățare. Efectele negative ale unei astfel de tulburări nu sunt doar în viața școlară a copilului ci și în cea personală, socială, familială, etc.
Cum recunoaștem un copil cu deficit de atenție?
- Într-o conversație sar de la un subiect la altul, nu își termină ideile. Rețin doar parțial, sunt dezorganizați, uită repede ce li s-a spus.
- Sunt ușor de distras de orice stimul irelevant, prin urmare nu se pot concentra asupra unei singure activități, astfel nu reușesc să termine ceea ce au început. Fac des greșeli “din neglijență”
- Au dificultăți să citească texte mai lungi și să povestească ce au înțeles. Le este greu să rezolve probleme matematice care presupun mai multe operații.
- Evită orice activitate care implică efort susținut, se plâng frecvent de oboseală.
- Nu rețin reguli complexe, prin urmare nu fac față jocurilor de grup care implica respectarea unor astfel de reguli, par imaturi emoțional în comparație cu copii de vârsta lor.
Uneori, dificultățile copiilor de a se concentra asupra sarcinilor cognitive sunt puse în mod eronat pe seama deficitului de atenție. Există și alte tulburări ale funcțiilor din structurile bazale ale creierului care influențează ascultarea, învățarea sau înțelegerea.
Psihologul Bruce Perry a formulat teoria "celor 3 R": reglare, relaționare, raționare. El spune că până când nu sunt parcurse etapele Reglării și Relaționării, nu se pot atinge obiective din zona Raționării. El propune părinților câteva modalități de conectare cu proprii copii.
Cum reglăm? Îi lăsăm să se joace nestructurat, fără reguli. Îi ascultăm activ, le punem întrebări. Le vorbim de la nivelul privirii lor, folosim cuvinte care îi calmează și le aduc siguranță.
Cum relaționăm? Facem activități împreună, în special cele care le fac plăcere. Îi apreciem, le spunem că sunt iubiți, că suntem mândri de ei. Îi îmbrățișăm și zâmbim sau râdem cât mai mult împreună cu ei.
Cum raționăm? Explicăm întotdeauna „De ce?". Căutăm relații cauză-efect și le discutăm. Găsim soluții la probleme, împreună, uneori prin jocuri de rol, povești sau desene. Discutăm emoțiile. E bine să începem frazele astfel: „Când tu faci...eu mă simt..." pentru că cei mici nu intuiesc întotdeauna cum ne simțim. Îi încurajăm și pe ei să-și exprime emoțiile declanșate de anumite situații.
Astfel, prin aceste activități desfășurate împreună, părinții sunt primii care remarcă nivelul de dezvoltare al copilului și dacă sunt anumite semnale de alarmă.
Pentru un diagnostic corect este nevoie de evaluare psihologică clinică și psihiatrică, care depistează corect afecțiunea și delimitează deficitul de atenție de tulburările anxioase, depresia, dizabilitățile de învățare (dislexia, discalculia, disgrafia), tulburarea obsesiv-compulsivă etc.
Publicat de:
Vucmanovici Roxana Rodica
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Anghel Saligny”, Focșani.