Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) reprezintă un aspect vital al unei societăți incluzive și echitabile. Acest proces implică asigurarea accesului la educație, sprijinul adecvat și crearea unui mediu care să încurajeze participarea și contribuția fiecărui individ la comunitatea sa. În epoca contemporană, educația incluzivă a devenit un subiect central în discuțiile despre sistemul educațional. Această abordare promovează o perspectivă care recunoaște și respectă diversitatea individuală a elevilor, integrându-i în mod activ în mediul educațional. În cadrul acestui context, creativitatea didactică devine esențială pentru a asigura că fiecare elev este susținut în mod adecvat și că procesul educațional este eficient și valoros pentru toți.
Primul pas către integrarea reușită a copiilor cu CES este recunoașterea dreptului fiecărui individ la educație și la oportunități egale de dezvoltare. Toți copiii, indiferent de abilitățile lor, merită să beneficieze de un mediu educațional care să îi susțină în descoperirea și cultivarea talentelor lor unice. Cu toate acestea, integrarea nu este doar despre a le oferi acces la școală, este și despre a crea un mediu care să îi încurajeze să participe activ și să se simtă acceptați și incluși. Tradițional, educația a fost adesea centrată pe un model uniform, care presupunea că toți elevii sunt capabili să învețe în aceeași manieră și în același ritm. Cu toate acestea, acest model a devenit din ce în ce mai contestat, pe măsură ce înțelegerea noastră despre nevoile și abilitățile individuale ale elevilor a evoluat. Astfel, s-a dezvoltat o mișcare către educația incluzivă, care recunoaște că fiecare elev are propriile sale nevoi și că este important să se adapteze strategiile didactice pentru a se potrivi acestor nevoi, în transformarea procesului instructiv educativ creativitatea acaparând tot mai mult teren.
Creativitatea didactică în contextul educației incluzive implică găsirea modalităților de a integra tradiția și modernitatea pentru a crea un mediu educațional care să fie accesibil și valoros pentru toți elevii. Una dintre principalele provocări în ceea ce privește integrarea copiilor cu CES este lipsa resurselor și a sprijinului adecvat. Sistemele educaționale pot fi adesea subfinanțate sau nepregătite pentru a face față nevoilor speciale ale acestor copii. Lipsa personalului calificat și a materialelor didactice adaptate poate limita capacitatea școlilor de a oferi un mediu propice învățării pentru toți elevii. În plus, există și aspecte sociale și culturale care pot reprezenta obstacole în calea integrării copiilor cu CES. Stigmatizarea și discriminarea pot afecta încrederea și autopercepția acestor copii, iar lipsa acceptării și sprijinului din partea colegilor și a comunității poate duce la izolare și excluziune. Este esențial să se promoveze înțelegerea și respectul față de diversitatea umană și să se creeze un mediu care să încurajeze empatia și colaborarea între toți membrii comunității școlare.
Pentru a depăși aceste provocări și pentru a promova integrarea copiilor cu CES, este necesară o abordare holistică și de colaborare între actorii actului educațional. Cadrele didactice, părinții, specialiștii în domeniul educației speciale și comunitatea în ansamblu trebuie să lucreze împreună pentru a identifica și implementa cele mai bune practici și strategii de sprijin pentru fiecare copil în parte. Aceste strategii pot include personalizarea planurilor de învățare pentru a se potrivi nevoilor individuale ale fiecărui copil, furnizarea de sprijin și asistență suplimentară în clasă și colaborarea strânsă între cadrele didactice și specialiștii în educație specială pentru a dezvolta strategii eficiente de intervenție, utilizarea tehnologiei pentru a sprijini învățarea personalizată și pentru a oferi accesibilitate învățării pentru elevii cu diferite abilități. De exemplu, aplicațiile și software-ul pot fi adaptate pentru a furniza feedback și suport individualizat. În plus, este important să se ofere sprijin și formare pentru părinți și familii, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să susțină nevoile unice ale copiilor lor cu CES și să îi sprijine în procesul lor de învățare și dezvoltare.
Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în societate este un aspect esențial al unei educații incluzive și echitabile. Acest lucru este bine surprins de Laura Tisoncik în citatul „Diferența dintre funcționarea înaltă și cea slabă este că funcționarea înaltă înseamnă că deficitele tale sunt ignorate, iar funcționarea scăzută înseamnă că activele tale sunt ignorate.”
Laura Tisoncik, prin citatul său, subliniază o problemă profundă și relevantă în ceea ce privește modul în care societatea și sistemele educaționale abordează diferențele individuale. Diferența dintre funcționarea înaltă și cea slabă, nu este doar legată de capacitățile sau deficitele individuale, ci și de modul în care acestea sunt percepute și gestionate de către societate. Funcționarea înaltă pare să implice o tendință de a ignora deficitele și de a pune accentul pe aspectele pozitive ale individului, în timp ce funcționarea scăzută aduce cu sine riscul ca aceste active să fie ignorate, iar atenția să fie concentrată în principal pe deficite. Această discrepanță în abordare poate avea consecințe semnificative asupra integrării copiilor cu CES. Prea des, copiii cu CES sunt văzuți mai întâi prin prisma limitărilor lor și sunt adesea marginalizați sau excluși din diverse aspecte ale vieții sociale și educaționale. Acest lucru se datorează unei lipse de înțelegere și acceptare a diversității umane, precum și a unei concentrări excesive pe norme și standarde rigide. O abordare mai echilibrată și mai umană ar trebui să se concentreze atât pe necesitatea de a oferi sprijin și asistență acolo unde este necesar, cât și pe recunoașterea și valorizarea potențialului și a resurselor individului. Integrarea copiilor cu CES înseamnă nu doar furnizarea de ajutor pentru a depăși dificultățile, ci și crearea unui mediu care să încurajeze și să susțină dezvoltarea abilităților și a talentelor lor unice. De asemenea, este important să recunoaștem că fiecare individ, indiferent de abilitățile sale, aduce cu el o contribuție valoroasă la comunitatea noastră. Abordarea deficitului sau a potențialului în funcție de funcționarea înaltă sau scăzută poate duce la o subestimare a capacităților și a valorii individului în ansamblu. O modalitate eficientă de a promova integrarea copiilor cu CES este prin crearea unor medii educaționale și sociale care să încurajeze diversitatea, empatia și colaborarea. De asemenea, este important ca societatea în ansamblu să își reevalueze atitudinile și percepțiile față de persoanele cu CES.
Combaterea stereotipurilor și stigmatizării poate juca un rol crucial în crearea unui mediu mai prietenos și mai inclusiv pentru toți membrii comunității noastre.
În concluzie, când vorbim de educație incluzivă, este necesar să subliniem necesitatea unei abordări mai echilibrate și mai umane în ceea ce privește integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în societate. Prin schimbarea perspectivei noastre și prin concentrarea pe activele copiilor cu CES, putem să promovăm o cultură a incluziunii și să le oferim șanse egale de a se dezvolta și de a-și atinge potențialul. Integrarea lor în societate nu numai că aduce beneficii individuale, ci contribuie și la o societate mai bogată și mai diversă, în care fiecare individ este valorizat pentru ceea ce aduce în comunitate. Îmbinând tradiția cu modernitatea, profesorii pot crea un mediu educațional care să fie echitabil, accesibil și valoros pentru toți elevii, contribuind astfel la promovarea succesului și a incluziunii în educație.
Bibliografie:
Mitrofan I., Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Ed. Polirom, 2003;
Silberman S., Neurotriburi-Istoria uitată a autismului, Ed. Frontiera, 2016.
Publicat de:
Hârcă Elena
Profesor de sprijin, la Școala Gimnazială Specială „Constantin Păunescu”, Iași.