Tulburările de învățare

Definire. „Tulburările de învățare/Tulburări specifice de învățare (TSI) desemnează un grup eterogen de tulburări ce afectează procesul tipic de achiziție a abilităților școlare (de citire, exprimare în scris și matematice): dislexie, disgrafie (inclusiv disortografia), discalculie“ (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2).

Tipuri de tulburări specifice de învățare. Tulburările specifice de învățare cuprind: dislexia, disgrafia și discalculia.

„Dislexia este o tulburare specifică a abilităților de citire (în privința corectitudinii, fluenței, comprehensiunii), care nu sunt dezvoltate la nivelul așteptat prin raportare la nivelul de dezvoltare intelectuală, nivelul de școlarizare și vârsta persoanei.“

„Disgrafia cuprinde toate formele de perturbări ale procesului tipic de achiziție a exprimării în scris (erori la nivelul literelor, erori sintactice și erori de punctuație, organizarea grafică a paragrafelor).“

„Discalculia este o tulburare specifică de învățare care se exprimă prin perturbări ale procesului tipic de achiziție a abilităților matematice (simț numeric, memorarea tablei adunării și înmulțirii, calculul corect sau fluent, raționament matematic acurat).“ (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2)

Cauze ale apariției tulburărilor specifice de învățare. Dislexia, disgrafia și discalculia pot apărea izolat sau se pot asocia. Acestea reprezintă o tulburare de origine biologică, nefiind o consecință a absenței oportunităților de învățare, a existenței unor condiții incapacitante sau a unor condiții defavorabile învățării. Tulburările specifice de învățare nu sunt o consecință a lipsei motivației de învățare, nu sunt rezultatul unei dizabilități intelectuale, a unui intelect liminar, deficit senzorial, a tulburărilor afective și emoționale de natură psihiatrică, a altor tulburări de neuro dezvoltare (tulburări de spectru autist, ADHD) și nu sunt cauzate de nicio formă de traumă cerebrală sau maladie. (Anexa la OMEN nr. 3124/20.01.2017, pag. 2)

Intervenția în cazul copiilor cu tulburări specifice de învățare. Evaluarea psihopedagogică pentru depistarea tulburărilor de învățare se realizează de către cadrul didactic de la clasă și constă în stabilirea nivelului de cunoștințe la care se situează elevul, în raport cu nivelul de școlarizare, stabilirea impactului pe care deficitul funcțional, în ariile citire, scriere sau calcul matematic îl are asupra performanței școlare și stabilirea nivelului de sprijin necesar pentru a face față cerințelor curriculumului național. Evaluarea psihopedagogică se realizează prin completarea Anexei 1 cuprinsă în „Metodologia pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare“, pe baza observațiilor de la clasă, observarea performanțelor atipice ale elevilor și observarea stilurilor de învățare. Dacă se observă anumite caracteristici în ceea ce privește prestațiile școlare ale elevului în arii de învățare care pot fi afectate de tulburare de tip citit, scris, calcul și raționament matematic, cadrul didactic trebuie să întreprindă activități specifice de recuperare și dezvoltare. În cazul în care după aceste intervenții dificultățile persistă, cadrul didactic comunică familiei aspectele constatate și recomandă consultarea unui specialist care poate certifica prezența tulburărilor specifice de învățare. Evaluarea complexă a elevilor în vederea depistării tulburărilor specifice de învățare cuprinde: evaluarea psihologică, evaluarea logopedică și evaluarea medicală. Această evaluare complexă se realizează conform manualelor de diagnostic ICD-11 și DSM-5. În urma evaluării complexe se eliberează certificatul de diagnostic, cu specificarea nivelului/gradului de severitate. Diagnosticul de dislexie și diagnosticul de disgrafie se stabilesc, de regulă, în clasa a II-a, iar cel de discalculie, în clasa a III-a. În baza certificatul de orientare școlară și profesională, obținut de părinte, se întocmește Planul educațional personalizat (PEP) pentru copilul cu tulburare specifică de învățare. Instrumentele compensatorii, măsurile de dispensare și evaluarea adaptată pentru fiecare tip de tulburare specifică de învățare sunt cuprinse în Anexa nr.2 din „Metodologia pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare“. Unitățile de învățământ au obligația de a adapta procesul educativ-formativ la nevoile elevului cu tulburări specifice de învățare, dacă acesta a obținut un certificat de orientare școlară și profesională care specifică acest diagnostic.

La recomandarea specialistului și cu acordul consiliului de administrație al unității de învățământ, pentru elevii cu tulburări specifice de învățare pot fi folosite materiale sau instrumente compensatorii, inclusiv tehnologii asistive și de acces, iar evaluările vor fi adaptate pentru fiecare caz în parte.

 

Bibliografie:

OMEN nr.3124/20.01.2017, Anexa – Metodologia pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare.
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition. Arlington, VA. (Traducere publicată în limba română cu acordul American Psychiatric Association: American Psychiatric Association. (2016). DSM-5 Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale. București: Editura Medicală Callisto).