Tulburarea de spectru autist reprezintă o manifestare destul de complexă, reprezentată de diverse simptome care se manifestă prin lipsă de comunicare și interacțiune socială în diferite împrejurări, dar și comportamente limitate și repetitive.
Autismul nu este contagios sau molipsitor și este manifestat în primii ani de viață ai copilului prin diferite semne caracteristice și refuzul acestuia de a comunica sau a realiza alte activități. Primele semne apar de obicei în jurul vârstei de 2-3 ani, dar unele manifestări specifice se pot sesiza chiar și în primele 18 luni, astfel mulți cercetători sunt de părere că identificarea cât mai timpurie poate duce spre o posibilă ameliorare dacă sunt aplicate metode terapeutice. Cu toate că multe semne apar la o vârstă destul de fragedă, diagnosticarea este dificilă deoarece nu există teste, iar diagnosticul se pune în urma unei analizări amănunțite a istoricului de dezvoltare și comportamentului copilului. Evaluarea copilului se face sub observarea specialistului în colaborare cu logopedul și psihologul, ca rezultat al screening-ului de dezvoltare care este un proces prin care trebuie să treacă toți copiii suspecți de autism.
Copilul preșcolar cu autism se joacă singur, retras, ore întregi fără să ceară companie, deseori nu plânge când se lovește și pare foarte neatent la obiectele din jur, este atras doar de obiectele care îl preocupă în mod special, în timpul jocului nu interacționează cu alți copii, preferă jocurile solitare, sărace, nedezvoltate. Majoritatea copiilor cu autism prezintă mișcări stereotipice precum; țopăit, legănat, mers pe vârfuri, aceștia examinează obiecte străine mirosindu-le, atingând-le cu limba, pipăindu-le, ascultă zgomotul produs de acestea. Repetă în continuu diferite sunete fără nicio valoare de comunicare. Copilul cu autism se joacă cu obiecte, nu cu jucării și dezvoltă atașamente față de cioburi, chei, bucăți din diferite materiale, etc;
Autismul este o tulburare care se manifestă pe termen lung cu nevoi pe termen lung, altfel terapia și intervențiile sunt necesare încă din primii ani de viață ai copilului.
În cazul copiilor cu autism jocul este stereotipic și repetitiv, este sărăcăcios și nu prezintă nicio notă de creativitate, acesta mimează repetitiv atitudini sau gesturi. Procesul imaginativ și creativitatea sunt deficitare și prezintă diferite niveluri sărăcăcioase ale simbolismului, natura simbolică a jucăriilor fiindu-le străină deoarece nu o pot înțelege. Este afectată și abilitatea de a înlocui un obiect cu altul în jocurile simbolice și jocurile de rol, de altfel nu participă și nu înțeleg aceste jocuri. Copilul preșcolar cu autism se joacă cu propriile lui stereotipii, el se poate distra răsucind obiecte, învârtindu-le sau poate privi obiecte care se mișcă repetitiv.
În dezvoltarea abilităților de joc a copiilor preșcolari cu autism se va ține cont de triada ludică piagetiană, iar accentul va fi centrat pe jocul exercițiu, jocul senzorio-motor, jocul cu reguli și jocul simbolic. Cel mai important aspect de reținut este că etapele jocului se vor desfășura în urma unei predări specifice, neapărat într-un mediu organizat sub îndrumarea terapeutului specializat care trebuie să îmbine creativ și energic elementele de joc, inventând și reinventând jocurile în funcție de particularitățile fiecărui copil.
Așadar jocul este o metodă care dă rezultate în lucrul cu acești copii, fiind o piesă destul de importantă în recuperare. Jocul poate avea efecte uimitoare asupra copiilor cu autism deoarece prin joc aceștia pot reproduce sunete, astfel vocalizarea crește ducând spre posibilitatea de a pronunța chiar și anumite silabe, chiar și cuvinte. Jocul, prin acțiunea sa repetată, provoacă plăcere, distrându-i și relaxându-i pe copii.
Bibliografie:
Carabet, N. (2019). Ludoterapie pentru părinți. Metode alternative și jocuri ale copiilor și părinților.
Clichici, V., & Straistari-Lungu, C. (2017). Jocul–premisă a dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare în educația timpurie. In Managementul educațional: realizări și perspective de dezvoltare (pp. 104-108).
Popovici Doru-Vlad,(2005). Terapie ocupațională pentru persoanele cu deficiențe, Editura Muntenia, Constanța.
Vrabie, S. (2016). Caracteristicile social-psihologice ale copiilor cu autism. Univers Pedagogic, 52(4), 56-65.
Publicat de:
Tudose Andreea Silviana
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița „Albina”, București.