În accepția lui obișnuită, cuvântul „joc” desemnează o activitate ludică propriu-zisă, fizică sau mentală, spontană și urmărită prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracție, de plăcere și de reconfortare. Ca una dintre cele mai caracteristice activități ale copilului, jocul, în varietatea formelor lui (sub aspectul conținutului și al evoluției) este tot mai mult valorificat din punct de vedere pedagogic, în intenția de a imprima un caracter mai atrăgător activităților școlare în care acesta tinde să fie integrat.
În cadrul procesului de învățământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor și ca procedeu didactic de realizare a obiectivelor operaționale specifice anumitor conținuturi.
Jocul ca mijloc de instruire și educare este jocul didactic, care reprezintă forma ideală de rezolvare a problemelor de învățare și de instruire, adecvată, școlarului cu CES datorită caracteristicilor psihocognitive specifice. Pentru învățământul special, jocul didactic este o specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv și educativ cu elementul distractiv, este un tip de activitate prin care învățătorul/ profesorul consolidează, precizează și verifică cunoștințele predate elevilor, le îmbogățește sfera de cunoștință, consolidează abilitățile de lucru în echipă, formează și consolidează abilități diverse.
Caracterul dominant al activității ludice stă la baza conceperii procesului instructiv-educativ la elevii cu CES, pentru că la nivelul de dezvoltare al marii majorități a acestor copii nu sunt constituite încă mecanismele psihice ale actelor neludice pe care se sprijină activitatea de învățare sistematică.
Trecerea de la conduita ludică la cea predominant neludică nu se realizează dintr-o dată, prin atribuirea extrinsecă a statutului de școlar. Oricât s-ar restrânge sfera de acțiune, în raport cu cea de învățare sistematică, manifestările ludice oricum continuă să existe, în forme și variante diferite, nu numai în primii ani de viață, ci în tot timpul vieții, deoarece ființa umană este astfel constituită, încât să interpreteze sfera realului și prin prisma imaginarului. Activitatea de învățare sistematică nu poate să nu apeleze la ceea ce are cu totul specific jocul, spre a veni în sprijinul optimizării sale și al creșterii randamentului școlar. Jocul didactic contribuie în mare măsură la realizarea sarcinilor educaționale, fiind o formă de activitate accesibilă și atractivă.
Prin jocul didactic elevul își angajează întreg potențialul psihic, își ascute observațiile, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare. Este asigurată de asemenea varietatea și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie, de destindere, ceea ce previne instalarea monotoniei și a plictiselii. Jocul didactic este și un cadru propice pentru exersarea verbalizării libere, elevii devenind mai volubili, mai activi, cu mai multă siguranță și tenacitate în exprimare.
Jocurile didactice variate pot asigura dezvoltarea capacității de comunicare orală și de utilizare a limbii române literare, perfecționarea limbajului și formarea deprinderilor de autocontrol al propriei exprimări. De asemenea sunt îmbunătățite prin joc abilitățile motrice, coordonarea fină, capacitatea de relaționare în sfera socială, abilitățile de calcul, lucrul în echipă, etc.
Jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a copilului. Pedagogia științifică clasifică jocurile utilizate în cadrul procesului instructiv - educativ în următoarele categorii: jocuri de creație, jocuri de mișcare și jocuri didactice.
O problemă de instrucție sau educație poate fi adaptată la cerințele jocului didactic dacă: Realizează un scop și o sarcină didactică. Utilizează elemente ludice. Folosește un conținut accesibil și atractiv. Presupune reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de elevi.
Orice joc are o structură logică (conținutul) și reguli sub forma unor succesiuni de acțiuni ordonate, rolul regulilor este acela de a păstra structura pe tot parcursul desfășurării jocului.
Organizarea jocului didactic : Studierea atentă a conținutului și a structurii jocului; Pregătirea materialului (confecționarea/procurarea lui); Elaborarea proiectului jocului didactic.
Desfășurarea jocului didactic ține cont de următoarele etape generale: Introducerea în joc (discuții pregătitoare). Anunțarea jocului și a scopului urmărit. Prezentarea jocului, explicarea-demonstrarea regulilor jocului, fixarea regulilor, executarea jocului.
De exemplu, în cadrul activității de învățare a citit - scrisului, jocul didactic este utilizat într-o mare măsură. În primul rând, materialul lingvistic se caracterizează printr-un mare grad de abstractizare, în contradicție cu gândirea concret-intuitivă a copilului cu CES cu handicap mediu sau sever. Armonizarea acestor aspecte contradictorii se poate realiza prin intermediul jocului didactic. Utilizarea jocului didactic ca metodă de predare-învățare și procedeu folosit în cadrul orelor de limbă și literatura română accelerează însușirea cunoștințelor, formarea priceperilor și deprinderilor și contribuie la dezvoltarea tuturor proceselor psihice.
Jocurile didactice fonetice și lexicale utilizate se încadrează în următoarele categorii:
- jocuri destinate dezvoltării auzului fonematic, analizei fonetice a cuvintelor, sesizării și pronunțării corecte a sunetelor și a diftongilor;
- jocuri pentru recunoașterea structurii silabice a cuvintelor;
- jocuri de dezvoltare a atenției;
- jocuri de cuvinte necesare exercițiilor de pronunție;
- jocuri care contribuie la îmbogățirea vocabularului activ, la înțelegerea și întrebuințarea sensului corect al cuvintelor;
- jocuri care urmăresc construcția corectă a enunțurilor.
În cadrul orelor de limbă română jocurile didactice contribuie la: Cultivarea capacităților de exprimare corectă, la îmbogățirea și activizarea vocabularului; Formarea deprinderilor de receptare a unui text literar sau non-literar; Înțelegerea logicii interne a limbii române, a semnificației noțiunilor gramaticale, formarea deprinderilor de a le folosi corect în vorbire.
Beneficiile obținute prin utilizarea jocurilor didactice la copii cu CES:
- se oferă un cadru propice pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa, creativitatea elevilor și dorința de participare la actul de comunicare;
- se stimulează efortul de învățare, determinând elevii să lucreze cu plăcere și interes, ceea ce previne instalarea monotoniei și a plictiselii;
- se activizează întregul colectiv de elevi, antrenându-i la acțiuni mentale de cercetare, de acumulare a cunoștințelor și de aplicare a lor în situații noi;
- se cultivă încrederea în forțele proprii, spiritul de colaborare și ajutor reciproc;
- se consolidează capacitatea de relaționare socială corectă.
Jocul didactic poate fi folosit la toate clasele, la toate disciplinele, în oricare tip de lecție, în orice moment al lecției. Jocurile didactice s-au dovedit a fi forme utile de învățare, consolidare și verificare a cunoștințelor elevilor, în general, și a limbajului în special. Un exemplu ce poate fi analizat este jocul de rol. Metoda se bazează pe ideea că învățarea se poate face și prin experiența simulată și este foarte atractivă datorită aspectului ludic pronunțat și are un grad crescut de implicare a elevilor.
Obiectivele urmărite la jocul de rol:
- punerea participanților în ipostaze care nu le sunt familiare pentru a putea să înțeleagă mai bine aceste situații;
- creșterea gradului de adaptabilitate, ameliorarea relațiilor interpersonale;
- dezvoltarea capacității de exprimare și a empatiei.
Variantele cele mai des utilizate sunt, jocul cu rol prescris (cu scenariu dat) și jocul cu rol improvizat în care se pornește de la o situație dată și se dezvoltă rolul.
Etapele unui joc de rol:
- stabilirea temei și a obiectivelor urmărite;
- pregătirea și repartizarea rolurilor;
- stabilirea modalității de interpretare;
- interpretarea situației/ temei date;
- analiza modului în care s-a derulat jocul și eventual valorizarea teoretică a jocului.
Avantajele observate în lucrul cu copiii cu CES:
- elevii participă foarte activ la această metodă;
- creste gradul de înțelegere/ memorare a unor texte lungi datorită implicării active;
- creste coerența și spontaneitatea în exprimare;
- elevii adoptă comportamente pozitive preluate din rolurile jucate;
- elevii învață să lucreze în echipă și să își respecte sarcina de lucru.
Dezavantajele observate în lucrul cu copiii cu CES:
- nu se poate utiliza varianta improvizației datorită caracteristicilor cognitive;
- valorizarea jocului se realizează cu dificultate;
- există tendința de monopolizare a unor roluri și din acest motiv jocul trebuie reluat de câteva ori astfel încât să se poată schimba rolurile.
Bibliografie:
Terapia educațională integrată - C. Păunescu, I. Muțu,ş.a.; ed. Pro Humanitate; 1997
Psihopedagogia dezvoltării școlarului cu handicap – Ghe. Radu; E.D.P.; 1999
Publicat de:
Jenny Linordatos
Profesor educator, la Școala Profesională Specială „Emil Gârleanu”, Galați.