Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
- Studiu de specialitate -
Scurt periplu în limba română din perioada lui Caragiale
Înainte de a începe să analizăm normele limbii literare în scrierile lui Caragiale vom face un scurt periplu în secolul al XIX-lea, pentru a vedea cum era limba română în perioada lui Caragiale.
Procesul formării limbii literare artistice este complex. Într-o asemenea analiză trebuie operat cu două concepte: unul este lingvistic, avându-și baza în limba națională sau limba intuiție, ca să folosim o caracterizare ale a lui G. Devoto, iar celălalt, lingua individuale cum o numește Devoto, adică stilul care realizare artistică definitorie pentru fiecare dintre marii scriitori.
Textele beletristice reflectă transformări importante începând cu perioada 1820-1881. Epoca marchează începutul unui proces conștient de relatinizare a limbii literare, care se va întinde de-a lungul întregului secol și va da naștere după 1840 la cunoscutele excese de ordin purist. Acceptând termeni din alte limbi, româna trebuie să-i adapteze particularităților fonetice și morfologice proprii. Perioada se caracterizează și prin ezitări, oscilații și incertitudini în privința adaptării neologismelor. Puțin vizibilă este modernizarea la nivelul sintaxei. Textele literare ale epocii continuă să pună în circulație un număr destul de mare de termeni regionali. Stilul cel mai mult celor mai mulți scriitori este substanțial și verbal, evitându-se sistematic determinările și mai ales adjectivul. Scrierile care văd lumina în anii 1840-1860 cultivă figuri de stil cum sunt apostrofa, amplificarea, enumerația și interogația retorică. Se introduc un număr mare de termeni neologici, împrumuturi de origine latino- romanică.
În această perioadă de tranziție s-a dezvoltat și opera lui Caragiale. Limba personajelor reprezintă un moment al dezvoltării realismului în literatura noastră. Caragiale a notat limba oamenilor lui, considerându-i dintr-o sferă deosebită de viață și cultură. În limba personajelor sale, Caragiale a notat mai ales felul de a vorbi al anumitor categorii sociale în ultimele decenii ale veacului trecut. Caragiale este cunoscut pentru bogăția extraordinară a limbajului, precizia cu care plasează personajele din punct de vedere social, cultural, dialectal, temporal.
- Studiu de specialitate -
În lucrările de logică și de pragmatică nu se face întotdeauna distincție între operator și conector. Moeschler stabilește o opoziție între aceștia în termeni de incidență. Prin definiție, un operator este un functor care are drept argument o propoziție nucleară, în timp ce un conector este un functor care are drept argument o pereche ordonată de propoziții.
Prin definiție, „operatorii și conectorii logici au ca rang mulțimea {Fals, Adevărat}, în timp ce rangul operatorilor și al conectorilor nonlogici este o mulțime de perechi ordonate < condiții de întrebuințare, condiții de interpretare >.”Găsim mai cu seamă în manualele lui Grize distincția matematică dintre operator sau functor, pe de o parte, și relator, pe de altă parte: functorii operează asupra variabilelor sau metavariabilelor logice (negație, disjuncție, condițională, bicondițională), în timp ce relatorii (implicație, echivalență) se definesc prin operații de tip boolean (reflexivitate, simetrie, tranzitivitate). Vom folosi în mod convențional termenul de conector (opus celui de operator în termeni de incidență) și vom preciza, ori de câte ori va fi nevoie, valoarea pe care le-o atribuim (logică sau nonlogică).
1. În DSl, găsim următoarea definiție a conectorului. „În logica formală, desemnează o funcție care are ca argumente o pereche ordonată de propoziții (P, Q) și al cărei rol este de legare a acestor propoziții în vederea obținerii unei propoziții compuse S; sin.: operator* (logic); conectiv* propo-zițional. în logică, se disting patru conective diadice, deci cu două argumente, corespunzătoare conjuncțiilor din limbajul natural, și un conector monadic, cu un singur argument, corespunzător negației:
În această lucrare mi-am propus să prezint câteva procedee de transformare a unui triunghi într-un triunghi echivalent cu el, a unui patrulater oarecare într-un triunghi echivalent cu el, a unui pentagon oarecare într-un triunghi echivalent cu el, a unui paralelogram dat într-un alt paralelogram a cărui bază să fie congruentă cu un segment dat, a unui dreptunghi într-un pătrat echivalent cu el, a unui triunghi într-un triunghi dreptunghic echivalent cu el care să aibă ca ipotenuză una din laturile triunghiului.
Problema 1. Să se demonstreze că, dacă baza unui triunghi este fixă și vârful opus se mișcă pe o paralelă la ea, aria triunghiului rămâne constantă.
Rezolvare: Fie MAB un triunghi și d o paralelă la AB. Când vârful M se mută în N, se obține triunghiul NAB. Baza triunghiului s-a schimbat, dar nu și înălțimea.
Modelul fizic-metoda de explorare indirectă a realității
Modernizarea procesului de învățământ presupune activizarea lui la cerințele societății cele mai avansate, la cerințele evoluției științei și tehnicii contemporane. Numai prin realizarea unui întreg complex de acțiuni care să vizeze toate direcțiile de modernizare a învățământului, se poate crea o școală modernă, capabilă să răspundă la comanda socială a epocii contemporane.
În prezenta parte a lucrării îmi propun să aprofundez una din direcțiile de perfecționare și modernizare a învățământului și anume cea a mijloacelor de învățământ care se referă la utilizarea modelului în procesul învățării fizicii la clasa a VIII-a gimnaziu și la clasele a IX-a, a XII-a de liceu. Evoluția științei și a tehnicii implică pătrunderea din ce în ce mai adânc în esența fenomenelor ce se prezintă simțurilor noastre sub forme extreme de variate, rezultând la rândul lor din interacțiunea a unui număr mare de factori
Unii din aceștia au un rol deosebit în fenomenele pe care le avem sub observație, în timp ce alții sunt auxiliari și lipsiți de importanță. Aceștia din urmă umbresc fenomenele în cauză, de aceea trebuie dacă nu eliminați definitiv cel puțin neglijați într-o primă aproximație.