Rolul poveștilor în dezvoltarea creativității elevilor

Cea mai mare bucurie a copilăriei o reprezintă poveștile, așa cum mărturisește Ioan Slavici: Întreaga copilărie a mea n-a fost alta decât o poveste lungă și frumoasă...Cât am fost în casa părinților mei, am ascultat, cât am fost departe de ea, am spus povești: povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie. Fiind ea pentru mine un suvenir de zile fericite. ( Slavici Ioan, 1979, p.37)

Literatura pentru copii se referă la creațiile populare sau culte accesibile nivelului de comprehensiune al copiilor și are un caracter aparte, întrucât se adresează vârstei preșcolare și școlare: literatura pentru copii include totalitatea creațiilor care, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relație afectivă cu cititorii lor. ( Stoica C., Vasilescu, E.,1977, p.23)

Conform Istoriei literaturii române, vol.I, publicat în 1964, Povestea are însușiri care o deosebesc de alte specii ale literaturii populare. Ea dă o mare libertte povestitorului să împletească fantezia cu realitatea, folosind tradiția folclorică (...). Deși în povești atât personajele cât și situațiile în care ele sunt puse au devenit în realitate niște convenții artistice - datorită oralității, eroilor li se transmite permanent experiența de viață a povestitorilor creatori, iar relațiile dintre personaje reflectă actualitatea, deși împrejurările în care se exercită sunt neobișnuite. (Istoria literaturii române, vol.I, 1964, Editura Academiei R.P. Române, p.81).

Basmele au un fond real, izvorât din speranța pentru o viață frumoasă; basmul este simbolul dorinței de libertate și de dreptate. Farmecul basmelor este dat de personajele înzestrate cu abilități deosebite, lumea fabuloasă în care se petrece acțiunea și este necesar pentru ca elevii să-și însușească noțiunea de bine și rău, frumos și urât, calitate și defect.

Basmele trezesc emoții în sufletul copiilor, dar se adresează și adulților care încă păstrează sufletul simplu și curat de copil: Vârstă prin excelență imaginativă, superimaginativă, copilăria “construiește” în plan fantastic, magic, “suprarealist” - și este prin definiție vârsta basmului, a literaturii folclorice epice sau de extracție folclorică. Așa se explică de ce ne place atât de timpuriu să ascultăm și apoi să și citim toată viața și povești și balade - care sunt tot povești frumoase. Ne regăsim în ele anii purității, ingenuității, pe care îi purtăm în adâncul ființei noastre. (Cândroveanu, H.,1988, p.21)

Valoarea educativă a poveștilor constă în aportul adus la formarea unei atitudini pozitive față de oamenii buni, prietenoși, față de muncă și de minimalizare/combatere a defectelor. Ca artă a frumosului transpus în cuvinte, literatura are scopul de a trezi emoții în sufletul cititorului, prin îmbinarea unor aspecte preluate din realitate și îmbinate cu forța imaginatoare a autorului.

În lucrarea Niveluri estetice, Ioan Pascadi notează trei coordonate principale ale funcției artistice a operei literare:

• coordonata cognitivă sau informativă - se referă la mesajul artistic;
• coordonata estetică;
• Coordonata formativă - mesajul operei este în legătură cu experiențe ale copilului.

Lectura basmelor și a poveștilor are ca scop crearea empatiei. Copiii trăiesc alături de personaje și se bucură odată cu ei, dar trăiesc intens și momentele de tensiune, în așteptarea rezolvării conflictului. Lectura are influențe asupra curiozității copilului, căci subiectul și personajele rămân în memorie.

După M. Călin, educația estetică este realizată prin intermediul disciplinei Limba și literatura română, prin contactul direct al elevului cu textul literar cu scopul de a pătrunde semnificațiile morale. Lectura textului literar și interpretarea semnificațiilor secvențelor epice asigură interpretarea la nivel estetic, stimulând creativitatea.

Omul educat de timpuriu, în sensul trezirii și cultivării simțului estetic, va fi mai receptiv față de operele de artă, va putea descoperi mai ușor valorile ei multiple, aspirațiile sale către frumos se vor concretiza zilnic în tot ceea ce realizează. (Călin M. 1996, p.23)

În studiul unui text literar, este important ca accentul să cadă pe imaginea artistică și a sentimentelor și emoțiilor trezite în sufletul cititorului. Astfel, elevul va fi impresionat de descrierea unui peisaj natural și va învăța să admire și să prețuiască decorul natural și va simți dorința de a zugrăvi în cuvinte alese un colț de natură. E de preferat activizarea cuvintelor care descriu atât peisaje, cât și a celor care denumesc calități fizice, morale sau emoționale. Așa cum remarcă M. Călin, important este ca elevii să citească de plăcere, pentru a se delecta prin decodificarea mesajului din text: Esențialul este ca elevul să trăiască emoții estetice declanșate de contactul cu opera literară. (Călin, M, 1996, p.54)

Membrii unui grup au activități și scopuri comune și relațiile dintre ei implică respect, afecțiune, politețe, încredere, colaborare etc. Din basme învață tipurile de comportament în relație cu alte persoane și cum să se raporteze la animale. Unele animale sunt drăgălașe, altele sunt periculoase. La multe specii de animale se constată comportamente altruiste. Acestea au grijă de pui și sunt capabile să se sacrifice, în caz de pericol. Spre exemplu, delfinii rup cu dinții plasele pentru a elibera ceilalți pești captivi, câinii și pisicile își mută puii, dacă omul îi deranjează.

Prin lectura unor texte literare se urmărește valorificarea și însușirea de către școlari a unor norme de conduită morală. Narațiunea sub formă de povestire apelează la imaginația copilului, înclinația acestuia către fantastic și miraculos, dar este și un moment propice pentru sesizarea unor norme moral-estetice însușite de preșcolarul care povestește un episod trăit de el sau pe care l-a auzit de la alte persoane.

Poveștile reprezintă un mijloc de cunoaștere a lumii înconjurătoare și este prilej de trăire a unor sentimente și emoții. De asemenea, poveștile facilitează accesul la cuvinte și expresii noi, dezvoltând vocabularul și posibilitățile de exprimare a ideilor și a emoțiilor. Pășind în lumea poveștilor, copiii învață să deosebească binele de rău, adevărul de minciună, vor fi mai atenți și mai sensibili, încep să-și formeze preceptele morale.

Prin dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective și aportul adus în sprijinul formării trăsăturilor de voință și caracter, basmele au valoare instructiv-educativă.

 

Bibliografie:

Călin M. (1996), Teoria educației. Fundamentarea epistemică și metodologică a acțiunii educative, Editura ALL, București;
Călinescu, G., (1965), Estetica basmului, Editura pentru Literatură, București;
Cândroveanu, Hristu, (1988), Literatura română pentru copii, Editura Albatros, București;
Ioan Slavici, (1979), Evaluări critice, Editura Facla, București;
***Istoria literaturii române, vol.I, (1964), Editura Academiei R. P. Române, București;
Pascadi I., (1972), Niveluri estetice, Editura Academiei Române, București;
Stoica C., Vasilescu E., (1977), Literatura pentru copii, EDP, București.