Publicare GRATUITĂ articole educaționale !

Se acordă adeverință ISSN

Folosirea termenului anacronic „Desen” pentru disciplina de Educație vizuală, este încă larg răspândită în instituțiile școlare de masă, atât la nivel de gimnaziu cât și liceu. Nu enunțarea termenului constituie o problemă, ci înțelegerea, abordarea și perspectiva pe care majoritatea o are asupra domeniului. Cu toate că artele vizuale au cunoscut o evoluție cu anvergură masivă în ultimele două decenii, pedagogia artei rămâne una limitată, iar importanța disciplinei în curriculum pare redusă adesea la ceva nesemnificativ. Scopurile și obiectivele operaționale sunt tot mai greu de îndeplinit la clase de elevi unde ignoranța și desconsiderarea iau locul respectului și implicării. O astfel de situație ridică probleme cadrului didactic specialist, care se vede nevoit să caute soluții în diverse direcții. O modalitate de abordare modernă a disciplinei prin adaptarea strategiilor, a mijloacelor și materialelor folosite reprezintă calea găsită de mine pentru o reușită care s-a reflectat în rezultate după un an școlar.

Schimbarea relației profesor – elev din una autoritară de subordonare condiționată a elevului într-una de colaborare interactivă și de coordonare biunivocă a fost primul pas pe care l-am întreprins în demersul meu didactic. Tendința de uniformizare și depersonalizare a colectivului clasei am anulat-o în detrimentul implementării unei viziuni în care elevul devine propriul său agent educațional, orientat și coordonat de către profesorul de artă. Într-o școală de masă sălile de clasă reprezintă cel mai des spații nefuncționale și improprii pentru buna desfășurare a orelor de Educație vizuală, motiv pentru care am solicitat și întreprins acțiuni în vederea constituirii unui atelier de artă. În acest spațiu polivalent am prevăzut sub forma unui proiect împreună cu elevii, un ambient care să conțină mobilier, instrumente și materiale specifice. Implicarea copiilor în realizarea design-ului de interior i-a adus mai aproape și a mărit semnificativ interesul acestora pentru disciplina de Educație vizuală.

O abordare didactică modernă presupune prezentarea în timpul lecțiilor a unui conținut specific, propriu, principalele proprietăți și mijloace de expresie artistică ale elementelor de limbaj plastic fundamentale, elemente de design, istoria și estetica artei. Toate aceste elemente este bine să fie accesibile și la îndemână oricui, rezultatul fiind folosirea lor în diferite variabile în funcție de contextul dat. Esențialul se va rezuma la un proces de învățare în atelier cu obiective operaționale și performanțe minime, concluzionând cu o evaluare interactivă și imediată. Activitatea predominantă este bine să fie una practică, manifestată ca exercițiu – joc, analiză – joc, proiect – joc, având mereu în centru elevul coordonat de profesorul de artă mereu creativ și empatic.

Pentru a ajută elevii să dobândească o înțelegere contextuală a ceea ce văd, am ales întotdeauna strategii creative și autentice de prezentare a conținutului într-un mod atractiv folosind suportul electronic- computer și video-proiector, planșe, filme sau tutoriale, materiale și instrumente neconvenționale găsite în natură sau produse în casă, improvizații, etc. Am observat că prin experimente orientate și problematizate ca jocurile de descoperire, de provocare estetică, de creație sau de deblocare creativă, elevii dau un randament pozitiv și își dezvoltă implicit raționamentul ipotetico – deductiv.

Consecințele unei abordări moderne înlocuiesc plafonarea, ignorarea sau subestimarea disciplinei cu deschiderea unui drum către toate posibilitățile și disponibilitățile creative, plăcere și bucurie, dezvoltarea sensibilității vizuale, lărgirea spectrului de interes și eficientizarea procesului de învățare prin proiecții interdisciplinare. Gândirea critică se dezvoltă pe mai multe nivele de competență în funcție de numărul de date și cunoștințe asimilate din alfabetizarea vizuală. Educația vizuală modernă reconfigurează strategiile de predare, renunțând la metodele deductive în favoarea celor intuitive centrate pe investigație, observație și explorare senzorială. Efortul meu se centrează către perspectiva antrenării unor abilități și a unei sensibilități corespunzătoare fiecărui tip de imagine. Educația vizuală reprezintă calea care propune elevului forme diferite de introspecție, de descoperire a identității cu potențiale surse de modelare a acesteia într-o direcție constructivă. Arta deține un rafinament aparte și „are funcția unică de a-i uni pe oameni prin iubirea unuia față de celălalt și față de viață.”(Herbert Read)

 

Bibliografie:
Herbert Read - Originile formei în artă, Editura Univers, București, 1971;
Constantin Cucoș - Educația Estetică, Editura Polirom, Iași, 2014;
Ion N. Șușală, Gheorghe Petre - Educație vizuală de bază, Ed. Humanitas, București, 2009.

  • avatarPublicat de:
    Bejinaru Mariana

    Profesor de arte vizuale la Liceul Teoretic „David Voniga”, Giroc.