Conceptul filosofic de timp este unul dintre cele mai complexe și dezbătute subiecte din istoria gândirii umane. Filosofii, de-a lungul timpului, au încercat să înțeleagă natura timpului, relația sa cu existența și percepția umană. Ce este timpul? Această interogație a înflăcărat imaginația multor filosofi de-a lungul secolelor.
Filosofia lui Platon despre timp este prezentată în dialogul Timaios. După cum știm, Platon descria doua lumi: lumea Ideilor, eternă și imuabilă și lumea materială, trecătoare și în permanentă schimbare. Orice obiect din lumea materială avea o paradigmă, un model perfect în lumea inteligibilă. Timpul (ca obiect al lumii materiale) are la rândul său un model: eternitatea. Cu alte cuvinte, pentru Platon, timpul este copia mobilă a eternității. Când discută despre nașterea timpului, Platon intră în sfera mitului. Timpul este creat de un demiurg care în momentul creației Universului a fost uimit de eternitate. Demiurgul a dorit ca această eternitate să se manifeste și în lumea materială sub forma devenirii. Timpul s-a născut astfel ca o veșnică devenire.
Aristotel va prelua ideile maestrului său despre eternitatea lumii. Întemeietorul Liceului caută o imagine simbolică în care să se reflecte atât ideea de infinit cât si ideea de circularitate. Este descoperit astfel cerul. Pentru Aristotel cerul este atât etern cât si permanent în miscare. Schimbarea permanentă care caracterizează lumea se regăsește cel mai bine în imaginea cerului. Aristotel va defini timpul într-o manieră neașteptată. Pentru el timpul este numărul mișcărilor. Timpul este etern neavând nici început, nici sfârșit. Timpul este clipa eternă, mereu alta și mereu aceeași. Aceste definiții formulate în "Fizica" demonstrează că Aristotel nu era doar un savant desăvârșit ci și un mare poet.
Unul din locurile cele mai frumoase din filosofie este cartea a 11-a a “Confesiunilor” Fericitului Augustin. Întrebându-se ce este timpul, Augustin va da celebrul răspuns: “dacă nu mă întreabă nimeni ce este timpul știu, dacă mă întrebă cineva, nu mai știu ce este timpul". Fericitului Augustin i se părea că timpul nu poate fi măsurat și cunoscut. Mai mult, timpul chiar nu există deoarece trecutul a fost deja, viitorul nu este încă iar prezentul nu poate oferi cunoștințe. În opinia lui Augustin, omul poate cunoaște totuși timpul prin intermediul sufletului. Fiecărei dimensiuni a timpului îi corespunde o dimensiune a sufletului. Trecutului îi corespunde memoria, prezentului atenția, iar viitorului speranța. Timpul este astfel recuperat ca timp uman, ca devenire interioară.
Iată numai trei dintre semnificațiile filosofice ale ideii de timp. Un periplu prin istoria filosofiei în privința timpului ar fi fascinant. Ele arată totuși imposibilitatea unei definiții definitive, unanim acceptate a ideii de timp. O astfel de definiție ar și și imposibilă, deoarece atât omul care pune întrebarea ar fi in permanență altul, schimbându-se permanent, dar și timpul vizat în întrebare s-ar modifica, prin inevitabila sa trecere.
Pentru a simplifica aceste înțelesuri multiple ale timpului, se poate face o distincție între timpul fizic și timpul uman. Timpul fizic este timpul obiectiv, timpul obiectelor materiale, exterioare. Este un timp „rectiliniu și uniform”, cu durate regulate, bine precizate, exact cuantificabile. Este un timp „indiferent”, rece față de viața omului. El se scurge dinspre infinit spre infinit, este etern și in permanentă devenire. Timpul urmărește timpul subiectiv, personal. Fiecare om resimte intervalele de timp ca fiind mai lungi sau mai scurte. El derivă din raportul între propria existență, finită, și aspirațiile firești ale noastre. Timpul este o formă a propriei noastre existențe. Suntem „căzuți în timp”, prizonierii lui. El ne relevă moartea și nimicnicia, dispariția. Față de acest timp omul nu poate fi niciodată indiferent, de aceea el nu se suprapune niciodată cu timpul fizic.
Bibliografie:
Platon – Opera Integrală, Vol.2, Humanitas, București, 2022.
Aristotel – Fizica, Editura Științifică, București, 1965.
Fericitul Augustin – Confesiuni. Ediție Bilingvă, București, Humanitas, 2024.
Publicat de:
Furtună Marius
Profesor științe socio-umane, la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Medgidia.