- Bune practici -
Înalt sau scund, rotofei sau firav, calm sau neliniștit, timid sau îndrăzneț, cu o privire mult prea iscoditoare sau caldă și ascultătoare, copilul va păși alături de mama sa, într-o zi pragul grădiniței.
Și atunci, ascuns după fusta mamei, trăgând-o pe aceasta cu disperare de mână pentru a fi sigur că nu îl va abandona într-o lume necunoscută lui, sau poate pășind încrezător, cu multă siguranță, el va intra în sala de grupă încercând să găsească răspunsul unor întrebări: „Ce este grădinița?”, „Cum își va petrece ziua aici?”, „Cum va fi educatoarea și cum vor fi ceilalți copii?”, „Ce rost au toate acestea?”.
Grădinița de copii ca prima treaptă a învățământului o putem denumi metaforic locul unde cresc, sub îndrumarea educatoarelor, florile omenirii: copiii.
Grădinița de copii este instituția de învățământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea și instruirea copiilor preșcolari în vârstă de 3-6 ani. Ea creează condițiile necesare unei dezvoltări normale, pe toate planurile, a copiilor preșcolari: valorificând potențialul fizic și psihic al fiecăruia, ținând seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală: jocul.
Este esențial ca preșcolarii care se îndreaptă spre grădiniță să se simtă în siguranță. Nu trebuie să uităm că, pentru mulți dintre ei, grădinița reprezintă prima experiență de viață în afara casei. Această siguranță este dată de o bună organizare a zilei petrecute în grădiniță, pe baza unui regim stabilit în conformitate cu principiile igienei și în armonie cu ritmul deja deprins în familie.
Adaptarea la programul grădiniței se face treptat pe parcursul câtorva zile, în care copilul se obișnuiește să se desprindă de mamă, să participe la un program al grădiniței-care să îl atragă și care-i oferă relații plăcute cu ceilalți copii.
În alte situații decât cele de acasă, activitățile complexe și desfășurate în comun cu alți copii solicită și dezvoltă copilul printr-o autentică viața de grup care-i dă capacități noi și-i pune în valoare calități. Astfel, de la deprinderea de a se juca cu sora sau cu fratele sau cu alți copii din vecinătate, se dezvoltă capacitatea de a acționa și a se integra într-o grupă de douăzeci de copii - rolul grădiniței de a socializa copiii.
Crescut cu multă dragoste, atenție, grijă în familie, copilul poate deveni individualist, egoist, crezând că totul este al lui și i se cuvine, căzând poate în extrema „răsfățului” sau cum spun mai nou unii părinți „au personalitate puternică”. Prin contactul nemijlocit cu ceilalți copii, cu cadrele didactice și personalul specializat din grădiniță, copilul își poate continua educația începută în familie, lărgindu-și orizontul de cunoștințe, îmbogățindu-și vocabularul, cunoscând norme de comportament civilizat.
Numai cadrul instituționalizat al grădiniței, activitatea desfășurată aici sub îndrumarea specialiștilor, poate oferi o dezvoltare intelectuală, fizică, psihică, socioafectivă a preșcolarului în viața căruia se țes multe din structurile de profunzime ale personalității - grădinița are rol în formarea personalității copiilor preșcolari. În grădiniță copilul găsește o lume pe măsura lui, o lume din care simte că poate face și el parte, înconjurat fiind de cei de-o seamă cu el, simțindu-se totdeauna liber și mai puternic în fața adultului. Fie că se joacă, fie că acționează în cadrul activităților comune, copilul învață să respecte unele norme de conduită impuse de colectivul în care trăiește. Micul explorator, care pășește parcă cu teamă prima dată în grădiniță, dobândește prin educația de care beneficiază aici, încredere în sine, pentru că se simte sprijinit, încurajat în ceea ce face și se măsoară totodată cu cei ca el.
Cadrul instituționalizat al grădiniței îl ajută pe copil să se cunoască pe sine și pe ceilalți, să stabilească relații să emită aprecieri. Aici copilul învață să spună „noi” în loc de „eu”, să se subordoneze dorinței grupului, să acționeze în sensul voinței colective, renunțând eventual la dorințele proprii.
Prin rolul pe care-l au în grădiniță, activitățile organizate în sala de grupă sau în aer liber, obligatorii sau la alegere, pe grupuri mici sau individuale, constituie modalități eficiente de pregătire pentru școală, condiție necesară pentru succesul la învățătură în viața de școlar.
Majoritatea activităților se realizează prin jocuri didactice în care se împletesc elementele de joc cu cele de învățare făcând tranziția la activitatea de învățare printr-o formă plăcută. Elementele atractive ale jocului maschează efortul intelectual pe care îl fac copiii în învățarea prin joc, efort pe care nici ei nu îl simt.
Dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor se realizează treptat și gradat prin acțiunile întreprinse de el cu obiectele și cu jucăriile, precum și prin legăturile pe care le stabilește cu adulții.
În grădiniță toate activitățile sunt surse de pregătire în vederea adaptării la regimul activității școlare - rolul grădiniței de a pregăti preșcolarii pentru activitatea școlară.
Nouă, educatoarelor, ne revine îndatorirea de a acorda cât mai multă atenție, mai mult loc copilăriei-jocului și voioșiei, și totodată formării și dezvoltării deprinderilor de comportare civilizată, de ordine și disciplină, cultivării sociabilității, formării deprinderilor corespunzătoare, dezvoltării unor capacități intelectuale elementare. Toate aceste lucruri le putem realiza încercând să ne apropiem cât mai mult de microuniversul sufletesc al copiilor ce ne-au fost încredințați spre educare.
Degeaba îi iubim dacă nu știm să le-o arătăm în modul cel mai deschis cu putință. De cele mai multe ori, când copiii preșcolari nu reușesc să ducă la bun sfârșit o sarcină sau să o rezolve corect, sau greșesc în comportamentul lor, noi adulții, părinți sau cadre didactice, avem tendința de a-i dojeni, de a-i critica chiar și în fața colegilor. Dar ei nu au nevoie de aceste critici, ci de încurajări multe și repetate rostite cu multă căldură, pentru că au nevoie să simtă încrederea celor din jur , a noastră a părinților și a dascălilor.
Ambianța afectivă devine catalizatorul educației în funcție de natura ei , „închide” sau „deschide” mai mult sau mai puțin canalele comunicării și prin aceasta condiționează puterea modelatoare a educației.
Copilul preșcolar nu-i un simplu obiect material asupra căruia acționezi când vrei și cum vrei, deși după cum se știe, nici în lumea materială nu se acționează la întâmplare. Aici obiectul educației este o ființă vie care are o anumită specificitate prin proprietățile ereditare moștenite, care are sensibilitate, gândire, voință conștiință. Educația este în același timp știință și artă, iar puterea ei și, totodată competența educatorului depind nu numai de tehnica utilizată ci și de ambianța și raportul afectiv în care se află educatorul.
Dar trebuie să recunoaștem că uneori suntem depășiți de înseși problemele vieții noastre personale pe care oricât de rezistenți am fi la încercările Destinului, le aducem și în cadrul grădiniței și le mascăm stângaci sub un zâmbet ori o mimă amicală, deși în adâncul sufletului suferim și sângerăm adânc. Aidoma actorilor, rolul trebuie jucat. Sufleorul nu mai este nici el lângă noi, dar ne regăsim miraculos puterea în perechile de ochi minunați care ne privesc și sesizează din prima secundă ce stare de spirit avem: destins, optimist, cu poftă de comunicare, ori abătut, marcat de o durere secretă, nervos și întristat.
Vârsta preșcolară, „așa mică”, cum este ea, ridică probleme importante în plan educațional și are o influență extrem de mare pentru evoluția copilului în școală și pentru ca această influență să fie pozitivă este nevoie ca educatoarele să fie bune cunoscătoare ale copiilor, ale formelor şi metodelor de educație, un om care își iubește profesia dar care iubește și copiii.
Referitor la a fi o bună educatoare în învățământul preșcolar, aș reaminti cuvintele lui George Coșbuc care spunea: „Ca să poți povesti sau cânta copiilor, trebuie sa îi iubești, să cauți să pricepi firea și lumea aparte în care trăiesc, să știi să cobori până la nivelul personalității lor. Trebuie să iei parte împreună cu dânșii la toate manifestările sufletești, într-un cuvânt, rămânând om mare să fii cât se poate de copil!”
Publicat de:
Chiripuci Niculina
Profesor, la Grădinița Nr.1, Măgurele.