Propuneri de eficientizare a actului evaluativ în grădiniță

Întregul proces educativ are în centrul său copilul cu nevoile, trebuințele lui și în consecință se adresează fiecărui copil din grădiniță. Programa activităților din grădiniță oferă libertatea educatoarelor de a-și alege tipul de activități, metode și procedee în acord cu particularitățile de vârstă și individuale. Activitatea cu copiii trebuie desfășurată într-o atmosferă destinsă unde copiii să se manifeste spontan, să gândească și să acționeze în funcție de situație, în majoritatea cazurilor prin joc didactic, apoi prin trecerea spre activități complexe, pentru a-i pregăti spre integrarea școlară, înfruntarea problemelor vieții, a societății.

În cadrul procesului instructiv-educativ, predarea-învățarea se află într-o relație de interdependență cu evaluarea. Ea ghidează acțiunea cadrului didactic și a copilului și contribuie la adaptarea deciziilor legate de optimizarea procesului de predare-învățare. Deci în cadrul actului instructiv-educativ, evaluarea are o foarte mare importanță. Trebuie cunoscută noțiunea de evaluare, operațiile, funcțiile și relația predare-învățare-evaluare în învățământul preșcolar, metodele tradiționale de evaluare, metodele complementare, particularitățile instrumentelor de evaluare în grădiniță, înregistrarea datelor evaluării în ciclul preșcolar. Vă propun să completați o grilă de observare pentru aprecierea obiectivă a progresului preșcolarilor. Eu am întocmit astfel de fișe de observație și de progres pentru fiecare copil. Anumite valori pe care mi-am propus să le dezvolt la copil, au fost atinse: dragostea și respectul față de tot ce îl înconjoară, onestitatea, integritatea, loialitatea față de ceilalți, generozitatea, cinstea, bunătatea, munca în echipă și asumarea responsabilităților. Acestea au fost surprinse prin planul strategic stabilit: formarea unor comportamente prevăzute de programă; informarea părinților legată de specificul dezvoltării psihofizice și intelectuale a copiilor preșcolari, întocmirea unor activități educative, proiecte, participarea la concursuri, manifestări artistice și cultural sportive, negocierea conflictelor, lucrul în echipă, activitățile de loisir, întâlniri și festivități cu membrii familiei, activități de consiliere și îndrumare, evaluare continuă.

Pentru o evaluare eficientă eu am îndrumat părinții să creeze cât mai multe oportunități și motivații specifice vârstei, să folosească metodologiile alternative, care permit tratarea diferențiată a copiilor, să-și adapteze învățarea în funcție de tipurile de inteligență (verbală sau lingvistică, logică sau matematică, vizuală sau spațială, corporală sau kinestezică, muzicală sau ritmică, interpersonală, intrapersonală, naturistă, emoțională), am stabilit unora chiar un plan de recuperare, pentru a le dezvolta exprimarea greoaie în propoziții

Propun ca educatoarele, pentru dezvoltarea limbajului copiilor să nu mai insiste pe repetarea înțelesului unui cuvânt, ci ori de câte ori au ocazia să îl valorifice, exemplifice în contextele obișnuite, firești și fără un accent special. E de ajuns să urmărească, conduita copilului, pentru a se asigura că el a înțeles semnificația cuvântului. Utilizarea cuvintelor noi, spontan, e un mijloc de evaluare a achizițiilor preșcolarului.

Propun ca educatoarele să converseze cât mai mult cu preșcolarii și să răspundă tuturor întrebărilor adresate, imediat ce acestea sunt puse sau imediat ce au timpul necesar. Dacă o întrebare e repetitivă, să le explice iar, pe un ton blând, înțelegător, cu alte cuvinte sau sinonime fiindcă aceștia nu au înțeles. Propun să se folosească toate tipurile de metode didactice și mijloace materiale, de care acestea dispun sau și le pot procura/confecționa ajutând astfel la dezvoltarea vorbirii. Aș fi de părere că trebuie să lase libertate copilului în exprimare, să-l pună în situația de a povesti, de a se juca, de a simula acțiuni, de a exersa diferite comportamente, de a-i încuraja să recite o poezie, de a participa la dramatizări. Ȋntr-un cuvânt de a-i trezi interesul, curiozitatea de a participa la activități, de a comunica, specific vârstei lor. Propun ca educatoarele să nu permită celorlalți copii să râdă de cei cu defecte în pronunție, de cei timizi, de cei cu o stare materială precară fiindcă se tem, se închid în ei înșiși, se inhibă, se izolează și nu mai participă la comunicare. Propun ca educatoarele să permită copiilor să audieze diferite povestiri, să vizioneze piese de teatru sau desene educative, să meargă împreună cu ei la colindat (pentru a-i determina să folosească rime, ritm, măsură), să pună pe cei din grupele mari sau pe părinți să le recite expresiv poezii.

Propun ca educatoarele, pentru a fi mai credibile să dea exemple din viața proprie, a prietenilor, să-și exprime punctul de vedere cu privire la expresivitatea unui text. Propun ca să i se ofere copilului metode de relaxare în permanență, pentru a nu se simți epuizat, dezinteresat. Aș recomanda ca evaluarea să fie făcută și extern. (gen:” Astăzi am invitat o prietenă, tot educatoare, de la altă grădiniță, cu care veți lucra pe parcursul zilei ”sau” Astăzi voi face schimb de doamne”).

Pentru o evaluare obiectivă trebuie ca și educatoarea să participe cu tact la predarea-receptarea lecției. Mă refer nu doar la alternarea tonului, a mimicii, gesticulației, expresiei feței în concordanță cu ceea ce spunem ci și pronunția inteligibilă, corectă, clară, naturală. Prin voce putem și disciplina copiii. Recomand ca în disciplinare să modelăm vocea, să nu strigăm inutil (să îi speriem pe cei mici), încât să transmitem cu ușurință diferitele emoții: bucurie, teamă, tristețe. Cu preșcolarii din grupa mea m-am înțeles „din priviri”. Am respectat toate aceste cerințe recomandate, analizând comportamentele în funcție de dispoziția prielnică sau nu din acea zi. M-am adaptat nivelului intelectual, posibilităților lor reale, mediului de proveniență familial, tipului de personalitate și înclinațiilor lor, spre anumite domenii. Pentru a-i determina pe copii să învețe (poezii, structuri rimate și ritmate, cum să se comporte, etc.) e necesar și recomand o atitudine pozitivă și o motivație puternică, o plăcere în a participa la activitățile de educare a limbajului și nu o forțare, o obligație. Ei trebuie să demonstreze că vor, că pot și nu doar fiindcă le cer părinții. E necesar ca să le activăm acel mobil din interior, să-i pregătim de autoevaluare. Și nu în ultimul rând, să iubim copii.

 

Bibliografie:
1.Cucoș Ct. „Teoria și metodologia evaluării”, Editura Polirom, Iași, 2008
2.Diederichs Gilles „Educația Montessori acasă”-, Editura Litera, București, 2017
3.Dumitrana Magdalena- „Copilul, familia și grădinița”, Editura Compania, 2000
4.Mitu Florica-,,Metodica activităților de educarea a limbajului în învățământul preșcolar”, Editura Humanitas, București, 2005
5.Manolescu M., Potolea Dan „Teoria și practica evaluării”, ,,Proiect pentru învățământ rural”, M.E.C., 2005
6.M.E.C.T. „Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani)”, 2008, 2019