Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
În context școlar, evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca un mijloc de măsurare a acestora, ci și ca o cale de perfecționare a situațiilor de instruire, fiind o componentă constantă al demersului instructiv – educativ.
Teoreticienii care au încercat să sistematizeze domeniile didacticii și al pedagogiei, au vrut să deosebească procesul de educație ca formare, instrucție, predare și învățare de alte activități care se desfășoară într-o școală, astfel apărând evaluarea ca un proces didactic distinct de predare.
Un profesor trebuie să se ocupe în afară de formare, predare, evaluare și de organizarea și conducerea colectivului clasei. Dovedindu-se bine delimitată de predare, evaluarea este mai apropiată de instrucție și educație decât de organizare și conducere, sau de alte forme de activitate socială a profesorului. Astfel, se poate observa că evaluarea „însoțește” întotdeauna procesele de predare și învățare.
Profesia de dascăl pe care ne-am ales-o este, în opinia mea, caracterizată prin adaptare continuă, dorință de cunoaștere, perfecționare. Cu fiecare generație observăm că interesele copiilor se schimbă. Datoria noastră morală este să ținem pasul cu aceste schimbări, să fim pregătiți să ne adaptăm activitatea de instruire la specificul lor, îmbinând ceea ce noi cunoaștem deja cu metodele noi care apar. În acest sens, trebuie să ne abordăm misiunea cu creativitate, punându-ne amprenta asupra fiecărui elev, ei devenind oglinda noastră.
La actuala generație, încă din clasa pregătitoare, am observat o înclinație a elevilor către lectură, încurajată de către mine la clasă și susținută de către părinți acasă, fapt care m-a încurajat să „exploatez” această direcție printr-un opțional la clasa a II-a dedicat literaturii, care a stat la baza lucrării de grad.
Scopul studiului a fost investigarea măsurii în care dezvoltarea cognitivă și afectivă sunt influențate de lectură și care ar fi maniera cea mai potrivită pentru a menține viu interesul copiilor pentru cărți în condițiile sociale actuale. Am abordat în primul semestru autorii români - Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Ana Blandiana, Tudor Arghezi, Anton Pann, George Coșbuc - iar în al doilea semestru mi-am aplecat atenția asupra autorilor străini - Charles Perrault, Frații Grimm, Roald Dahl, J. K. Rowling. Am observat că le-a fost mai greu să interacționeze cu autori mai îndepărtați temporal (Creangă, Sadoveanu, Pann), pe când pe cei mai recenți i-au apreciat mai mult.
Clasa pregătitoare reprezintă un moment crucial în viața copiilor, în care aceștia își încep oficial parcursul școlar. În acest context, jocul joacă un rol fundamental în procesul de adaptare și învățare a acestora. Jocurile sunt mai mult decât simple activități recreative, ele fiind instrumente esențiale în dezvoltarea abilităților cognitive, sociale, emoționale și fizice ale copiilor.
La clasa pregătitoare, jocul joacă un rol crucial în dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor. Prin intermediul jocurilor de puzzle, de asociere a formelor și culorilor sau de construcție, aceștia dezvoltându-și abilitățile de rezolvare a problemelor și de gândire abstractă. De asemenea, jocurile care implică recunoașterea literelor și cifrelor îi ajută pe copii să-și îmbunătățească abilitățile lingvistice și matematice într-un mod interactiv și plăcut.
Un exemplu concret în acest sens este jocul de asociere a formelor geometrice. Prin această activitate, copiii nu doar învață să recunoască diferitele forme, ci și să le asocieze și să le combine pentru a forma modele sau figuri complexe. Această experiență de învățare practică și interactivă este extrem de benefică în dezvoltarea abilităților lor cognitive și de rezolvare a problemelor.
Societatea contemporană traversează un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția tehnicii și a științei. Educația, ca factor formator, nu face notă discordantă și trebuie să se înscrie în acest demers evolutiv.
Reforma dorită în sistemul educațional a accelerat introducerea metodelor moderne în sistemul de predare. Acest proces a adus cu sine efecte pozitive, dar și negative, mai ales din dorința preluării exemplelor din țări considerat mai evoluate. Ajungem să folosim mijloace tehnice moderne doar pentru că sunt noi, fără să supunem fiecare alegere obiectivelor urmărite.
În cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactică trebuie să fie potrivită cu toate modificările și transformările survenite în ceea ce privește finalitățile educației, conținuturile învățământului, noile cerințe ale societății și specificului elevilor. Metodele alese în cadrul fiecărei strategii didactice de predare trebuie să fie permisive, dinamice, adaptabile schimbărilor. Creativitatea devine lider al competențelor la care face apel un profesor în elaborarea unui demers didactic eficient. Calitatea unui scenariu educațional este dată de posibilitatea de adaptare în fața situațiilor noi, complexe ce pot interveni pe parcursul derulării acestuia.
Motivarea alegerii temei
„Învățarea este un proces activ, informația poate fi impusă din exterior, dar nu și înțelegerea; aceasta trebuie să vină din interior. Învățarea este determinată de o interacțiune complexă între cunoașterea existentă a subiecților, contextul social și problema de rezolvat. Instruirea se referă la asigurarea subiecților cu o situație de colaborare în care ei să aibe atât mijloacele, cât și oportunitatea de a construi o nouă înțelegere.” (Eugen Noveanu, 1999)
Această paradigmă încurajează preluarea controlului de către elev în timpul învățării, încurajează cunoașterea individuală, automatizarea procesului de construire a cunoștințelor și ancorarea experiențelor de învățare în situații reale, de viață. Învățarea este deci, un proces activ de construire a acestei realități, și nu o simplă achiziție prin transmitere, explicare, demonstrare sau receptare. Elevul are un rol pro activ, el ajunge să-și definească treptat propriile interpretări în demersul de construire a cunoștințelor. Predarea pune la încercare semnificațiile elevului.
Curriculumul și instruirea sunt centrate pe elev, utilizându-se strategii active și interactive. În scopul formării capacităților de gândire, accentul cade pe capacitatea de investigație, de rezolvare a problemelor, de gândire critică, de evaluare și autoevaluare. Învățarea depinde de calitatea experiențelor anterioare ale elevului, de contextul în care se produce experiența de învățare.
Profesorul îndeplinește diferite roluri: planifică și organizează activitățile instructiv-educative, coordonează și motivează elevii, evaluează activitățile, care permit intervenția asupra mediului și apariția conflictului socio-cognitiv. Un rol important îl deține motivația intrinsecă ca rezultat al valorificării experiențelor elevului, al demonstrării utilității practice a celor ce se învață, a relației profesor-elev. Comportamentul este analizat din perspectiva construcției mentale a învățării și a capacităților implicate în rezolvarea de probleme.
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori – „Descoperirea copilului”)
Activitățile extracurriculare ajută la menținerea echilibrului între muncă și relaxare, oferindu-le copiilor șansa de a se destinde și de a se elibera de stresul academic. De-a lungul timpului, acest tip de educație ii ajută pe copii să își formeze o personalitate puternică și echilibrată, să devină mai încrezatori în ei înșiși și să își descopere potențialul maximal.
Educația extracurriculară joacă un rol esențial în formarea copiilor noștri ca indivizi compleți și echilibrați, pregătindu-i pentru provocările și oportunitățile viitoare. Este important ca părinții să încurajeze și să sprijine implicarea copiilor în activități extracurriculare, deoarece acestea sunt un element esențial în dezvoltarea lor armonioasă.
Prin participarea la activități extrașcolare, elevii au oportunitatea de a-și dezvolta creativitatea, gândirea critică, abilitățile de comunicare și teamwork-ul. De asemenea, aceste activități îi pot ajuta să-și descopere pasiuni noi, să-și dezvolte gustul pentru învățare și să-și construiască relații pozitive cu colegii lor. În plus, activitățile extrașcolare pot contribui la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase, la creșterea încrederii în propriile abilități și la formarea unei discipline personale. Totodată, aceste activități pot servi ca modalitate de relaxare și destindere pentru elevi, într-un mediu neconstrâns de regulile și presiunile școlare. Prin urmare, activitățile extrașcolare au un rol important în dezvoltarea echilibrată a elevilor, contribuind la formarea unei personalități echilibrate, flexibile și deschise către noi experiențe.