Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Lectura reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai educației, iar în clasele primare, această activitate ocupă un loc central în procesul de învățare și dezvoltare a copiilor. Importanța lecturii în această etapă a educației este vitală, având un impact semnificativ asupra formării abilităților cognitive, lingvistice și emoționale ale elevilor.
Dezvoltarea abilităților lingvistice: În clasele primare, copiii se află în perioada în care învață să citească și să scrie, iar lectura joacă un rol esențial în acest proces. Prin intermediul cărților adecvate vârstei lor, copiii își îmbogățesc vocabularul, învață structuri gramaticale și își dezvoltă capacitatea de a înțelege și de a interpreta textele. Prin expunerea constantă la diferite genuri literare, precum poveștile, basmele sau poeziile, elevii devin familiarizați cu diversele tipuri de limbaj și de exprimare, ceea ce îi ajută să comunice eficient și să-și dezvolte creativitatea în exprimare.
Formarea abilităților cognitive: Lectura în clasele primare contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor, precum concentrarea, memoria și capacitatea de înțelegere. Prin citirea cărților, elevii sunt expuși la diferite situații, personaje și probleme, ceea ce îi stimulează să gândească critic și să facă conexiuni între informații. De asemenea, lectura îi ajută pe copii să-și îmbunătățească capacitatea de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor, oferindu-le exemple de situații și soluții diverse.
Copiii mici sunt curioși și atrași de misterele lumii din care fac parte și pe care o descoperă zi de zi. O lume „dispărută”, o lume care a fost și nu mai este acum, le activează dorința de a cerceta, de a căuta răspunsuri, de a se implica. Dinozaurii și lumea lor, dovezile despre existenta lor, dar și o posibilă cauză a dispariției lor sunt cuprinse în proiectul propus, mai jos.
„Pe urmele dinozaurilor” este o activitate de fixare și consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi. Este prezentată ca fiind o activitate integrată, care se desfășoară pe tot parcursul zilei, gândită pentru a fi realizată cu copiii de nivelul II de vârstă (5-6 ani).
Activitatea zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii sunt așezați în semicerc, pe covor, pentru a stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupe. Se solicită copiilor adoptarea unei posturi de meditație pe covor : spate drept, genunchii îndoiți și picioarele încrucișate spre interior.
Educatoarea le zâmbește, îi privește, transmite căldură și încurajare prin toate formele de comunicare – verbală și nonverbală. Educatoarea inițiază salutul: „Bună dimineața, mici exploratori!”. Copiii răspund la salut încântați și își salută colegii, folosind formula de salut inițiată de educatoare. Se verifică prezența prin așezarea la panoul întâlnirii de dimineață a fotografiilor copiilor, apoi se va continua cu completarea „Calendarului naturii” folosindu-se imagini corespunzătoare, acesta va fi completat de către copiii aleși de educatoare.
Procesul instructiv-educativ se realizează având la bază anumite finalități și se desfășoară prin intermediul unui sistem de metode și procedee didactice. Totodată, activitatea didactică este pusă în practică cu ajutorul unor mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele învățării sunt verificate și evaluate prin strategii didactice specifice. Dintre toate aceste componente, o poziție centrală ocupă metodele didactice care fac posibilă atingerea finalităților educaționale.
Metodele didactice îndeplinesc o serie de funcții: cognitivă, formativ-educativă, motivațională, instrumentală, normativă. Funcția cognitivă se referă la faptul că metoda constituie un mod de a afla, de a descoperi, de a cerceta realitatea înconjurătoare, de a-și însuși cunoștințe, de a-și forma abilități cognitive. Cadrul didactic aduce realitatea mai aproape de elev prin intermediul metodelor didactice, creând situații de viață și facilitând învățarea.
Pe lângă scopuri de ordin cognitiv, metodele didactice îndeplinesc și funcția formativ-educativă, de formare și exersare a priceperilor, deprinderilor și capacităților de cunoaștere și acțiune, având un rol deosebit de important în formarea și dezvoltarea personalității elevului. Prin metodele folosite, profesorul influențează într-o mare măsură formarea și dezvoltarea atitudinilor, emoțiilor, sentimentelor și intereselor elevilor săi. O altă funcție a metodelor didactice este cea motivațională, în măsura în care metoda reușește să transforme activitatea într-una atractivă, să stimuleze motivația în învățare, interesul pentru studiu menit să susțină efortul cognitiv al elevilor.
Limba și literatura română constituie o disciplină prioritară în învățământul românesc, deoarece, aceasta reprezintă limba maternă, iar cu ajutorul acesteia, elevii se pot exprima, își pot exprima ideile, părerile. Limba este astfel, expresia personalității umane, iar predarea acesteia ocupă un rol foarte important.
Limba română contribuie la realizarea comunicării prin intermediul limbajului, întrucât elevul trebuie să cunoască foarte bine particularitățile limbii pentru ca acesta să poată împărtăși impresii, opinii, idei cu cei din jur.
Receptarea conținutului textelor, prelucrarea și înțelegerea acestora, lărgește în mod considerabil orizontul de cunoștințe al elevului, ducând la realizarea personală a fiecărui individ. Comunicarea reprezintă capacitatea fundamentală a omului, în jurul căreia se axează toate cunoștințele și conținuturile de învățare.
Prin studiul limbii române în școala primară, elevii vor conștientiza actul comunicării, vor afla încă din clasa pregătitoare, că vorbirea corectă are la bază anumite reguli pe care ei le pot înțelege și aplica fără dificultate, construind propoziții care se despart în cuvinte, silabe, sunete. Familiarizarea elevilor cu unele elemente de construcție a comunicării în clasele primare constituie suportul fundamentării formării capacității de exprimare corectă orală și scrisă.
În context școlar, evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca un mijloc de măsurare a acestora, ci și ca o cale de perfecționare a situațiilor de instruire, fiind o componentă constantă al demersului instructiv – educativ.
Teoreticienii care au încercat să sistematizeze domeniile didacticii și al pedagogiei, au vrut să deosebească procesul de educație ca formare, instrucție, predare și învățare de alte activități care se desfășoară într-o școală, astfel apărând evaluarea ca un proces didactic distinct de predare.
Un profesor trebuie să se ocupe în afară de formare, predare, evaluare și de organizarea și conducerea colectivului clasei. Dovedindu-se bine delimitată de predare, evaluarea este mai apropiată de instrucție și educație decât de organizare și conducere, sau de alte forme de activitate socială a profesorului. Astfel, se poate observa că evaluarea „însoțește” întotdeauna procesele de predare și învățare.
Profesia de dascăl pe care ne-am ales-o este, în opinia mea, caracterizată prin adaptare continuă, dorință de cunoaștere, perfecționare. Cu fiecare generație observăm că interesele copiilor se schimbă. Datoria noastră morală este să ținem pasul cu aceste schimbări, să fim pregătiți să ne adaptăm activitatea de instruire la specificul lor, îmbinând ceea ce noi cunoaștem deja cu metodele noi care apar. În acest sens, trebuie să ne abordăm misiunea cu creativitate, punându-ne amprenta asupra fiecărui elev, ei devenind oglinda noastră.
La actuala generație, încă din clasa pregătitoare, am observat o înclinație a elevilor către lectură, încurajată de către mine la clasă și susținută de către părinți acasă, fapt care m-a încurajat să „exploatez” această direcție printr-un opțional la clasa a II-a dedicat literaturii, care a stat la baza lucrării de grad.
Scopul studiului a fost investigarea măsurii în care dezvoltarea cognitivă și afectivă sunt influențate de lectură și care ar fi maniera cea mai potrivită pentru a menține viu interesul copiilor pentru cărți în condițiile sociale actuale. Am abordat în primul semestru autorii români - Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Ana Blandiana, Tudor Arghezi, Anton Pann, George Coșbuc - iar în al doilea semestru mi-am aplecat atenția asupra autorilor străini - Charles Perrault, Frații Grimm, Roald Dahl, J. K. Rowling. Am observat că le-a fost mai greu să interacționeze cu autori mai îndepărtați temporal (Creangă, Sadoveanu, Pann), pe când pe cei mai recenți i-au apreciat mai mult.