Societatea contemporană traversează un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția tehnicii și a științei. Educația, ca factor formator, nu face notă discordantă și trebuie să se înscrie în acest demers evolutiv.
Reforma dorită în sistemul educațional a accelerat introducerea metodelor moderne în sistemul de predare. Acest proces a adus cu sine efecte pozitive, dar și negative, mai ales din dorința preluării exemplelor din țări considerat mai evoluate. Ajungem să folosim mijloace tehnice moderne doar pentru că sunt noi, fără să supunem fiecare alegere obiectivelor urmărite.
În cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactică trebuie să fie potrivită cu toate modificările și transformările survenite în ceea ce privește finalitățile educației, conținuturile învățământului, noile cerințe ale societății și specificului elevilor. Metodele alese în cadrul fiecărei strategii didactice de predare trebuie să fie permisive, dinamice, adaptabile schimbărilor. Creativitatea devine lider al competențelor la care face apel un profesor în elaborarea unui demers didactic eficient. Calitatea unui scenariu educațional este dată de posibilitatea de adaptare în fața situațiilor noi, complexe ce pot interveni pe parcursul derulării acestuia.
Nu se pot emite judecăți de valoare asupra unei metode, ci numai asupra momentului în care aceasta este utilizată și subordonării acesteia unui scop bine definit. Întâlnim astfel situații în care o metodă clasică sau modernă, utilizată mereu, în situații repetate, să nu mai ofere același randament ca altădată. Întervin aici calitatea cooperării între metode și procedee, alternanța metodelor și a elementelor de noutate, eliminarea rutinei obositoare și implicarea activă a elevului.
Este dificil să creezi o metodă nouă de predare – învățare. Istoria umanității este vastă și cuprinde sisteme educaționale variate de la educația spartană la variantele moderne de home schooling, de la stilurile democratice de predare la cele în stil militar, de la cele mai ermetice și conservatoare modalități de a face educație până la cele mai deschise spre schimbare și noutate. Analizarea literaturii de specialitate va aduce în fața cititorului o multitudine de variante ale unor metode pe care le considerăm nou-apărute. Chiar elementele IT introduse în activitățile didactice nu mai reprezintă o noutate pentru elevii din această perioadă.
În contextul actual, când profesorul nu mai este singurul deținător al informațiilor, efortul pentru a crea contexte educaționale valoroase este cu atât mai mare cu cât elevii pot obține informații prin accesarea resurselor diverse. Trebuie acceptată transformarea actului educațional din ”a învăța ceva” în ”a învăța cum să înveți”. Școlarii de astăzi sunt asaltați de o mulțime de informații. Observarea unui aspect al naturii din celălalt colț de lume este la un click distanță pentru aproape orice elev. Multe concepte și noțiuni pot fi demonstrate prin fotografii, scheme, filme de câteva minute. Timpul câștigat astfel poate fi utilizat pentru creare de conexiuni mai profunde între informații, pentru elaborare de proiecte și pentru creație.
Elevii (claselor CP-IV) cărora le-am predat folosind metodele moderne (ciorchine, cadrane, metoda sacilor, știu – vreau să știu – am învățat, cubul, cvintetul, turul galeriei, diamantul etc.) au fost entuziasmați. Școlarul de vârstă mică se implică activ în aceste secvențe care i se par mai apropiate de activitatea pe care a lăsat-o în preșcolaritate, și anume jocul. Latura ludică a noilor metode atrage copiii.
Pentru aplicarea acestor metode și pentru consolidarea aplicării lor se apelează, inevitabil, la metodele tradiționale.
Dorința de a obține imediat rezultate vizibile în activitatea noastă didactică ne impune uneori un ritm alert în derularea acțiunilor și se pierde din vedere scopul utilizării acestor metode moderne. Ele nu sunt aplicate de dragul alinierii cu alte sisteme de învățământ, ci pentru eficiența lor. De aceea trebuie bine gândit cadrul în care se aplică o metodă, mijloacele ce sunt compatibile și eficiente.
Utilizarea metodelor moderne fără a se cunoaște foarte bine cadrul în care vor fi aplicate (nivelul elevilor, experiența lor în activități pe baza metodelor moderne, mijloacele didactice) poate produce mai mult rău decât bine. Metodele tradiționale nu trebuie neapărat înlocuite cu cele moderne.
Majoritatea metodelor moderne, activ participative utilizate la clasă (cubul, acvariul, diamantul, ciorchinele, diagramele Venn, turul galeriei, cvintetul, brainstormingul, Philips 6/6, tehnica 6/5/3, pălăriile gânditoare, studiul de caz, cadranele, explozia stelară, proiectul, portofoliul) consider că se pretează mai bine în partea a doua a sistemului predare – învățare – evaluare. Strict în procesul de predare, aceste metode pot fi folosite pentru a realiza conexiuni între informații acumulate anterior și noile informații achiziționate.
Un produs al creativității profesorului care îmbină profund tradiționalul cu modernul sunt resursele RED – Resursele educaționale digitale. Acestea cred că definesc cel mai bine integrarea clasicului exercițiu cu modernul tehnologiei IT.
Cred că orice metodă clasică poate fi convertită într-o resursă RED valoroasă. Urmărirea obiectivelor educaționale prin pași clasici de exersare, dar sub forma acțiunii în mediul online atrage elevii în procesul de formare a noilor competențe și ajută cadrul didactic să atingă obiectivele propuse în cadrul proiectului didactic.
Un avantaj al metodelor moderne este posibilitatea aplicării interdisciplinarității. Accesul simultan la cunoștințe din arii curriculare diferite ajută dezvoltarea intelectuală, emoțională, socială, fizică și estetică. Abordarea integrată dă posibilitatea eliberării din corsajul clasic al lecțiilor tradițional desfășurate. Metodele moderne îl apropie pe elev mai mult de cadrul didactic și îl face mai încrezător în această relație.
Utilizarea metodelor moderne în mod excesiv, de formă, fără îmbinări coerente cu celelalte variabile ale strategiilor didactice poate produce goluri sau erori în formarea elevilor.
Nu este indicat nici abuzul de metode moderne, dar nici conservatorismul absolut al metodelor tradiționale. Unele probleme ale procesului instructiv educativ sunt rezolvate de abordările moderne, iar altele de cele tradiționale.
Până la urmă metoda este o cale pentru a atinge obiectivele propuse, astfel că un cadru didactic trebuie să apeleze la acele căi generatoare de rezultate optime, eficiență didactică, progres școlar.
Bibliografie:
Breban Silvia (2002) - Metode interactive de grup, Ed. Arves, Timișoara;
Cucoș C. (1975) - Pedagogie, Ed. Polirom, Iași;
Kincs Irina-Vasilica (2011) - Metode și procedee didactice aplicate în procesul de învățare la școlarul mic, Editura Rovimed, Bacău;
Pânișoară Ion-Ovidiu (2024) - Enciclopedia metodelor de învățământ, Ediția a 2 a adăugită, Editura Polirom, Iași;
Romanescu Camelia (2017) - Îmbinarea metodelor moderne cu cele tradiționale în învățământul primar, Editura Libris, Brașov;
Văideanu George (1975) - Interdisciplinaritate, U.N.E.S.C.O.
Publicat de:
Banu Mihaela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Corocăiești, Suceava.