Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Mediul înconjurător împreună cu toate elementele, persoanele, emoțiile, starea de sănătate, acțiunile realizate de elevi și toți factorii implicați în viața acestuia își pun amprenta asupra randamentului școlar, influențându-l în mod pozitiv sau negativ, asupra învățării.
Etapa școlarizării este importantă în viața fiecărui educat, în formarea unui viitor strălucit, o etapă în care se schimbă semnificativ cursul vieții. Prin intermediul școlii, elevul deprinde capacități, cunoștințe, aptitudini necesare la intrarea în societate. De aceea, trebuie să se respecte principiul egalității de șanse privind accesul la educație. În cadrul activităților instructiv-educative, învățătorul trebuie să creeze condiții pentru ca fiecare educat să-și poată dezvolta potențialul biopsihic, iar învățarea să fie în folosul copilului.
Activitatea fundamentală emisă în instituțiile specializate de instruire este învățarea pe care fiecare elev trebuie să o realizeze, activitate în urma căruia randamentul școlar este notat cu un calificativ. În funcție de calificativele primite se constată elevi care manifestă succes școlar, dar și elevi ce prezintă insucces școlar. În primul caz, învățarea fiind considerată un câștig, iar în ultimul caz, o risipă. Fenomenul insuccesului școlar ia amploare în fiecare zi, iar cadrele didactice din învățământul primar se confruntă cu această dificultate la receptorii acțiunii educaționale de la an la an, de la o generație la alta, atât în mediul rural, cât și în cel urban, în diferite forme care evoluează față de cele anterioare, survenind modificări importante.
În ultima jumătate de secol, creativitatea a devenit una dintre problemele importante ale psihologiei, în mare parte datorită evoluției societății contemporane, care se caracterizează prin schimbări radicale în conduită, în familie și în societate.
Creativitatea este o nevoie socială, deoarece în plan educațional se tinde spre formarea unor oameni conformiști, cu stereotipii numeroase și marcante, iar în plan familial, în viața personală, manifestările creative nu sunt bine văzute; prin îmbrăcămintea noastră, mâncarea pe care o consumăm, cărțile pe care le citim sau ne sunt recomandate, ideile pe care le susținem dovedim o tendință puternică spre conformitate și stereotipie.
Se consideră că, utilizând metodele adecvate, la orice ființă umană normală (Q.I.= 90) se poate dezvolta un minim de creativitate. De aici rezultă faptul că orice copil trebuie să beneficieze de mijloace generale și speciale de educare a creativității. Metodele de stimulare a creativității au ca scop eliminarea blocajelor creative și pot fi grupate în metode care se adresează personalității și cele care se adresează produsului creator.
Datorită particularităților pe care le au elevii la vârsta școlară mică, în procesul de dezvoltare a acestora și în ceea ce privește învățarea și motivația lor pentru învățare, este important ca procesul instructiv – educativ să fie susținut în mod sistematic de o serie de stimulente pozitive prin care învățătorul să reușească să-i capaciteze și să-i determine pe elevi să învețe, trezindu-le astfel interesul pentru diferite activități.
Pentru a determina motivația de învățare a elevilor, accentul trebuie pus pe calitatea informațiilor și nu pe cantitatea conținutului, iar prezentarea într-un mod cât mai atractiv și captivant a conținuturilor va determina dinamizarea pozitivă a motivației, iar pe termen lung va duce la îmbunătățirea performanțelor școlare.
Activitățile practic-aplicative s-au dovedit a fi eficiente în activitatea de învățare, iar eforturile elevilor în ceea ce privește menținerea atenției, prin exercițiu, au dus la formarea primelor semne se atenție post voluntară.
Stilul de predare al cadrului didactic influențează gradul de motivare al elevilor. Scopul utilizării metodelor interactive este conștientizarea elevilor de importanța și rolul atenției, evidențierea importanței organizării propriilor strategii de învățare. Nivelul general de activizare al elevilor va crește în urma organizării de activități cu situații de învățare motivante. Cu cât elevii sunt ajutați mai mult în stabilirea și realizarea scopurilor prin situațiile create de către cadrul didactic în activitatea de învățare, cu atât motivele activităților se consolidează mai ușor, devin mai eficiente.
„Natura poate sa-ți slujească de carte, de profesor, de povățuitor. Ea te cheamă, ea îți procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu .Nu închide această carte plină de învățături înțelepte. Nu o neglija pentru celelalte cărți în care se cuprind numai strofe din cântarea întreagă ce stă înaintea ta,” (Ion Simionescu).
În mod tradițional, în procesul actual de predare-învățare în țara noastră, Outdoor reprezintă: explorarea locurilor îndepărtate, excursii, vizite tematice, dezvoltare fizică sociala și personală. Pentru aceste activități sunt necesare multe resurse: timp, bani, grupuri mici de elevi, echipament adecvat, specialiști pe diverse domenii. De cele mai multe ori acestea sunt resurse pe care școala și profesorul nu le are. Există însă un model de outdoor care presupune integrarea activităților în curricula școlii și desfășurarea lor în mod constant și natural fără să fie nevoie de resurse speciale. Aceste activități le putem include în scenariile didactice în cadrul programului școlar obișnuit. Acest model educațional presupune:
1. Delimitarea problemei de cercetat
Motivația constituie o problemă individuală, dar aceasta este și rezultatul unor contexte de învățare. Adeseori, învățătorii consideră lipsa motivației ca fiind principala problemă cu care se confruntă în managementul clasei. Elevii, la rândul lor, se întreabă de ce sunt nevoiți să învețe anumite materii sau se plâng că orele sunt plictisitoare. Stimularea motivației învățării devine o problemă care se impune într-un mod absolut necesar, nu numai pentru profesorii debutanți, ci și pentru cei cu experiență.
Tema aleasă pentru această cercetare este cuprinsă în sfera dezvoltării multilaterale a personalității micului școlar. Am pornit de la ideea că eficiența școlară nu se măsoară numai prin nivelul cunoștințelor, ci și prin formarea unor capacități adaptative la cerințele sociale prezente și mai ales ale viitorului. Am ales ca obiect al lucrării una dintre trăsăturile definitorii pentru sinteza personalității, considerate ca fiind fondul psihic unitar, integrat și dinamic, necesar oricărui om. Nevoia de a înțelege motivațiile implicate în procesul dezvoltării elevilor devine un obiect la ordinea zilei pe măsură ce progresul societății moderne depinde în mod crescând și hotărâtor de convergența acțiunilor educaționale întreprinse de toți factorii social-politici. Demersurile pentru realizarea unui învățământ eficient sunt deci în strânsă legătură cu crearea unor condiții și a unor situații stimulatoare pentru munca de zi cu zi a școlarilor.
2. Scopul cercetării
Luând în considerare aspectele prezentate în capitolele teoretice, mi-am propus ca în acest capitol, printr-o cercetare pedagogică structurată pe etape, să arăt cât de importantă este stimularea motivației elevilor pentru activitatea de învățare.
Este bine cunoscut pentru noi, cadrele didactice, faptul că elevii din colectivele actuale nu știu să gestioneze conflictele care apar între ei. Un simplu gest al unui coleg, o replică sau un schimb de cuvinte mai apăsate constituie scânteia de la care se aprinde conflictul. De cele mai multe ori aceste situații conflictuale ajung la urechile cadrului didactic, acestuia revenindu-i sarcina de a sta de vorbă cu fiecare dintre cei implicați și a găsi o cale de rezolvare a situației. Alteori, însă, elevii se duc acasă, prezintă varianta lor părinților care iau atitudine: sună părinții copilului cu care s-a iscat conflictul și, de multe ori situația degenerează.
Cauza ar putea să o constituie faptul că majoritatea copiilor sunt singuri la părinți, consideră că li se cuvine totul, nu știu să piardă sau să cedeze. O altă cauză ar fi și folosirea excesivă a telefonului în detrimentul relațiilor interpersonale. Care ar fi soluția? Cadrul didactic să solicite ajutorul psihologului școlii. Să se convoace lectoratul cu părinții.
Pornind de la această situație care ne răpește din ce în ce mai mult timp, am realizat un studiu de caz. Au fost implicate două clase din unitatea în care îmi desfășor activitatea: clasele I E și IF. Fiecare colectiv este alcătuit din câte 25 de elevi. La clasa I E elevilor li s-a citit la Dezvoltare personală o poveste, „Nuielele”, și s-au pus întrebări menite să înțeleagă textul și să extragă morala: dacă sunt uniți nu pot fi învinși cu ușurința cu care sunt învinși dacă sunt separați. Pornind de la acest text învățătoarea le explică faptul că la școală elevii trebuie să fie uniți, așa cum trebuie să fie și acasă. Cu atât mai mult cu cât școala este a doua familie a lor.