Pe întregul său parcurs, lecția, a experimentat modificări aduse de necesități și de perioade, păstrându-și însă esența și având în vedere obiectivele procesului de învățământ. Formele pe care aceasta le-a acoperit au păstrat vii relațiile dintre profesori și elevi, devenind din ce în ce mai interactivă, lăsând în urmă lecțiile anoste, monologate și uniforme.
Instruirea tradițională reprezintă baza sistemului de învățământ, fără de care nu ar fi posibilă descoperirea metodelor și a mijloacelor moderne. Aceasta încurajează întrecerea între elevi cu scopul formării unui clasament. Competiția dezvoltă spirit competitiv copilului și pregătește elevii pentru viață, dar, poate crea comportamente agresive, lipsă de comunicare între colegi, excluderea nedreaptă a unora dintre aceștia, dezvoltă egoismul și crește anxietatea și frica de nereușită. (Căvescu Cristina, 2017) Avantajele acestui tip de instruire vin de la faptul că copiii rămân în contact fizic cu învățătorii, astfel încât le pot pune întrebări direct și pot obține răspunsuri care să le satisfacă curiozitățile imediat și pot dezvolta prietenii cu colegii lor. Profesorii își pot cunoaște mai bine elevii astfel încât își pot concentra atenția pe cei ce au un ritm mai lent de asimilare al informațiilor, iar procesul de evaluare poate fi unul mai eficient dacă are loc într-un cadru tradițional. Mai mult decât atât, școala tradițională vine cu experimentarea directă a diferitelor activități, care nu pot fi posibile în mediul online, oferind cunoștințe practice despre diferite subiecte prin pregătirea în diverse domenii. (XXX, f.a.)
Dezavantajele instruirii tradiționale pornesc de la cheltuielile ridicare pe care o sală de clasă le are, de asemenea elevii trebuie să se deplaseze la instituțiile de învățământ indiferent de condițiile meteo, să plătească cheltuieli de deplasare și de la faptul că profesorii pot preda unui număr mai mic de elevi la un moment dat. (XXX, f.a.)
Pedagogia de astăzi și-a propus participarea activă a elevului, îndepărtându-l de asimilarea informațiilor într-o formă brută, așa cum i-au fost transmise, fără a trece prin filtrul propriei gândiri. Instruirea din zilele noaste nu trebuie să aibă în vedere doar dezvoltarea memoriei, ci și a gândirii pentru a consolida un viitor adult pregătit din punct de vedere intelectual pentru restul vieții sale.
Prin evoluția galopantă a societății nu a fost nevoie de mult timp pentru a introduce calculatorul la clasă. În cartea Tratat de didactică modernă, Miron Ionescu și Mușata Bocoș apreciază că „Computerul simulează procese și fenomene complexe și dinamice, pe care nici un alt mijloc de învățământ nu le poate pune atât de bine în evidență. Astfel, prin intermediul lui, se oferă celor care învață modelări, justificări și ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor și fenomenelor neobservabile sau greu observabile.” (2009, p.368)
După ce instruirea asistată de calculator (I.A.C.) și-a făcut apariția în procesul de învățământ, instruirea în mediul online a venit ca o extensie a acesteia împărtășind o serie de beneficii cum ar fi individualizarea învățării, dezvoltarea metacogniției, crearea și creșterea potențialului de operare asupra textului, încurajarea elevului prin metodele cu care îi sunt oferite informațiile și expansiunea simțului critic și autocritic, a proceselor de cunoaștere. Este ușor de observat faptul că acestea îi oferă profesorului o flexibilitate mult mai mare în privința strategiilor pe care decide să le utilizeze, permițându-i astfel să propună o astfel de strategie sau de ce nu, să selecteze una dintre cele care îi sunt puse la dispoziție prin intermediul internetului sau a programelor dedicate. Astfel, cadrul didactic este cel care are varianta de a aranja munca elevilor, promovându-le simțul autocritic ce îi va ajuta să-și descopere problemele legate de studiu, dar mai ales să caute și mai apoi să asume soluții pentru soluționarea lor, eliminând rigiditatea lecțiilor tradiționale.
Într-o altă ordine de idei, primul avantaj al instruirii în mediul online este dat de participarea dintr-un cadru comod la ore, accesul rapid la informații și independență geografică ce le permite copiilor să aibă contact cu profesorul din orice colț al lumii. Elevii contemporani doresc un conținut al lecțiilor relevant, mobil și, din acest punct de vedere, instruirea online este bine primită în rândul tinerilor. Are loc o prezentare concisă a conținuturilor în forme atractive. Sunt reduse cheltuielile cu transportul elevilor, dar și cheltuielile cu facturi de electricitate, apă, curățenie etc. din unitățile de învățământ. Totodată, se consumă mai puține resurse, având un impact mai scăzut asupra mediului. Manevrarea materialelor didactice are loc mult mai ușor și pot fi stocate mai multe informații mai rapid, iar trioul părinte-elev-profesor devine tot mai sudat. De asemenea, are loc verificarea rapidă a prezenței, iar la ore pot participa mai mulți elevi decât într-o sala fizică de clasă. Mai mult, în mediul de lucru online elevii au acces la dispozitive pe care nu ar le-ar fi putut avea într-un context tradițional. Acum profesorii se adaptează la lumea digitală a tinerilor de care aceștia se simt tot mai atrași, selectând resurse educaționale pe care în cadrul instruirii tradiționale nu le-ar fi accesat, adaptându-și stilul de transmitere al informațiilor. (Băsu Mihaela, 2020)
Dezavantajele instruirii în mediul online sunt date de comunicarea realizată cu greutate din cauza absenței comunicării paraverbale, dar și de dificultățile de natură tehnică care pot interveni în timpul: stabilirii conexiunii online, activării sunetului, încărcării materialelor de către profesor sau a temelor de către elevi, iar acestea pot duce la deturnarea atenției elevilor și profesorului de la activitățile didactice, lucru care în cadrul instruirii tradiționale nu se întâmplă. De asemenea, lipsa posibilității de sprijin personalizat pentru cursanții cu cerințe educative speciale este un alt dezavantaj. Majoritatea testărilor online sunt limitate la cunoștințe teoretice, și nu permit profesorului evaluarea creativității și abilităților practice a cursanților, precum și faptul că cadrele didactice investesc timp mai mult în pregătirea lecțiilor, realizarea materialelor, exercițiilor și testelor online, iar profesorii au tendința să se concentreze mai mult pe teorie decât pe partea practică. Prezența elevilor nu poate fi garantată sau atenția lor poate fi canalizată spre mediul înconjurător. Totodată, evaluarea poate fi periclitată, iar activitățile pot fi întrerupte de microfoanele uitate aprinse din greșeală. Vârsta mică a elevilor din învățământul primar face ca aceștia să nu știe cum se folosesc corect dispozitivele, ceea ce atrage după sine nevoia unui adult care să le sară în ajutor. Există chiar și posibilitatea ca profesorul pentru învățământul primar să nu își fi cunoscut niciodată elevii în regim față în față sau copiii să nu se fi văzut niciodată, ceea ce duce la o slabă interacțiune și la lipsa unui feedback autentic. (Băsu Mihaela, 2020)
Provocările aduse de mutarea actului educativ pe platformele de e-learning au venit în mare parte pentru profesorii care au trebuit să găsească noi metode și să se reinventeze. Nivelul scăzut de pregătire al cadrelor didactice în ceea ce privește mediul online nu este o surpriză în România, mai ales printre cei care au o vechime mai mare în domeniu. Pentru aceștia, nivelul de muncă a fost considerabil și au trebuit să ia în calcul chiar participarea la cursuri destinate învățării noului mediu de lucru. În plus, lecțiile pot fi înregistrate și folosite în ale scopuri decât cele educative. În ceea ce îi privește pe copii, pentru ei poate deveni o problemă timpul petrecut alături de părinți în timpul învățării online. Adulții pot deveni o sursă de intimidare și nu de puține ori putem auzi remarci de felul: Nu ai făcut bine, Nu ai răspuns corect sau pot șopti răspunsuri atunci când simt că copiii nu se descurcă, lucru care în cadrul orelor susținute în clasă nu se întâmplă. Pentru a le susține activitatea, părinții renunță la job-uri, la alte rutine zilnice sau chiar fac eforturi financiare angajând bone. Cei mai mulți dinte cei afectați de școala online au fost copiii din mediul rural, comparându-i cu cei din mediul urban datorită resurselor financiare scăzute și cercului vicios al sărăciei.
În consecință, este ușor de intuit faptul că instruirea din mediul online și instruirea tradițională au atât avantaje, cât și limite. După o privire de ansamblu a celor prezentate, alegerea celui mai bun mod de transmitere a informațiilor depinde de cântărirea potrivită a acestora având în vedere trăsături esențiale a situațiilor particulare precum vârsta elevilor, accesul la mijloacele didactice, nivelul de pregătire al cadrului didactic etc., pentru a hotărî care din ele este mai bună, sau pentru a stabili o îmbinare a acestora în anumite circumstanțe.
Bibliografie:
(2017). Profesor în era digitală, Casa Corpului Didactic Mehedinți, accesat la data de 24.02.2024.
XXX. (f.a.). E-learning vs traditional learning, accesat la data de 24.02.2024.
Ionescu, M. & Bocoș, M. (2009). Tratat de didactică modernă, Pitești: Ed. Paralela 45.
Publicat de:
Isac Ramona Pansela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Slobozia Bradului, Vrancea .
