Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Dacă științele exacte și, în general, gândirea teoretică se exprimă cu ajutorul conceptului și al raționamentului, literatura, ca artă a cuvântului, se exprimă prin imagini artistice. Valoarea unei opere literare depinde de capacitatea artistului de a reflecta, prin prisma conștiinței sale creatoare, natura și societatea în imagini semnificative. Înțelegerea textului literar presupune descifrarea și elucidarea imaginilor de către o subiectivitate receptoare. Textele literare care se adresează claselor CP-IV, prin reacțiile afective pe care le declanșează, potențează viața spirituală a copiilor, trezindu-le sentimente de înfiorare și bucurie, de teamă și tristețe, de melancolie și entuziasm, de durere și admirație, determinându-i pe aceștia să ia poziție în fața categoriilor estetice-frumosul, sublimul, comicul, tragicul, grațiosul, agreabilul și pateticul. Pentru filosoful antic Platon, Frumosul era un lucru util care era realizat pentru a corespunde unui scop și pentru a produce plăcere. În școală, unul dintre scopurile literaturii este de a tinde către un vocabular și un stil care să pună în valoare tot ceea ce înseamnă estetic. Așadar, literatura prezintă sau sugerează realitatea prin imagini artistice. Imaginea artistică este o modalitate specifică de potențare a operei literare, o creație a fanteziei scriitorului, adică expresia subiectivă a modului în care scriitorul vede realitatea. Imaginile artistice pot fi vizuale sau cromatice, auditive sau sonore, olfactive, dinamice sau de mișcare. Ele se întâlnesc atât în operele adulților, cât și ale copiilor, diferit fiind modul abordării și decodificării lor.
Prezența imaginilor artistice într-un text literar determină specificul estetic al operei. Exercițiul pe text reprezintă cheia descifrării sensurilor. În primul rând trebuie să se facă distincția între real și ficțional pentru a ști când scriitorul recreează realul și de la ce punct începe fantezia (a se vedea Amintiri din copilărie, de Ion Creangă sau Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu). Urmează identificarea cuvintelor/enunțurilor cu funcții expresive contextuale caracteristice și explicarea prezenței lor în text. Aici trebuie să se țină seama de funcția estetică ce amplifică receptarea emoțională care produce plăcerea de a învăța prin înțelegerea frumosului din natură, viață, societate, recreat în opera literară, și de funcția cognitivă ce amplifică sfera cunoașterii, întrucât figurile de stil nu sunt simple artificii, ci modalități de îmbogățire și nuanțare a receptivității estetice. Limbajul conotativ trebuie motivat în comparație cu limbajul denotativ, fără a ignora studiul lecturii și în plan rațional sau afectiv-rațional. Procesul creației didactice este analog celui de creație literară, deoarece creația are un autor unic, Eul creator, dar ipostaziat în tehnici diferite, literar-artistice și didactice. Înțelegând problematica limbajului artistic, elevii își formează un repertoriu cultural, valoric, fără de care nu ar percepe Frumosul din textul literar și nu ar trăi emoția estetică în plenitudinea ei. Mai mult, acest repertoriu cultural ajută elevul să fie capabil de ingeniozități metaforice care să-i pună în valoare creativitatea, căci, „copilul e silit, din sărăcie de cuvinte, să se exprime la fiecare pas prin metafore” (1). Dificultatea constă însă în așa-zisa inaccesibilitate a filonului artistic și, implicit, în neînțelegerea mesajului textului literar. În această situație se află mai ales textele lirice care, abordate corect din punct de vedere metodologic, pot deveni preferențiale pentru școlari prin valoarea lor etică și estetică, prin bogăția figurilor de stil cu semnificații atât pentru conținut, cât și pentru forma în care este realizată comunicarea.
- Factori și Implicații -
Succesul și insuccesul școlar sunt concepte complexe, influențate de o multitudine de factori. Acestea pot include aspecte individuale, sociale, economice și instituționale. În timp ce succesul școlar este adesea asociat cu performanțe academice ridicate și adaptare socială, insuccesul poate implica dificultăți în învățare, probleme de comportament sau chiar părăsirea școlii. În acest referat, vom explora diferitele aspecte ale succesului și insuccesului școlar, precum și factorii care contribuie la acestea și implicațiile lor.
Factori care contribuie la succesul școlar:
Motivația și angajamentul: Elevii motivați și implicați în învățare tind să obțină rezultate academice mai bune. Motivația este un factor esențial în succesul școlar. Elevii motivați își stabilesc obiective clar definite și sunt determinați să le atingă. Aceștia pot fi motivați de dorința de a-și îmbunătăți viața, de interesul pentru subiecte specifice sau de dorința de a-și impresiona părinții sau profesorii. Angajamentul, însoțit de motivație, îi determină pe elevi să investească timp și energie în învățare și să-și respecte obligațiile școlare.
Bullying-ul reprezintă o problemă complexă și răspândită în mediul școlar, afectând nu doar calitatea educației, ci și starea emoțională și dezvoltarea personală a elevilor.
Proiectul „Stop bullying - pășim împreună spre o clasă fără violență!” reprezintă o inițiativă vitală în lupta împotriva acestui fenomen, aducând beneficii atât imediate, cât și pe termen lung.
Prin abordarea subiectului într-un cadru educațional, proiectul își propune să creeze o schimbare profundă în mentalitățile elevilor. Educația împotriva bullying-ului nu se rezumă doar la informare, ci vizează dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor. Aceștia învață să comunice eficient, să-și gestioneze conflictele și să dezvolte empatie, calități esențiale în construirea relațiilor sănătoase.
Ca să poată implica cu adevărat pe cel care învață, metodele activ-participative pun accentul pe procesele de cunoaștere (învățare) și nu pe produsele cunoașterii. Ele sunt deci metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoștințele pe care urmează să și le însușească, să afle singur soluții la probleme, să prelucreze singur cunoștințele.
Tendințele actuale ale metodologiei didactice merg pe următoarele direcții:
Literatura de specialitate afirmă importanța motivației învățării ca factor determinant al rezultatelor școlare ale elevilor și totodată rolul extrem de important al metodelor de predare - învățare - evaluare în stimularea motivației. Însă utilizarea haotică a metodelor active și interactive în predare, deși stimulează motivația, poate conduce la o diluare a consistenței conținuturilor învățării. Prin urmare, scopul principal al acestei cercetări este de a explora posibilitatea de a utiliza metode participativ-active în condițiile în care se urmărește atât stimularea motivației pentru învățare cât și vehicularea unor conținuturi ale învățării.
- Studiu de specialitate -
Exercițiul este o metodă prin care cunoștințele teoretice sunt aplicate într-o formă sau alta de activitatea practică. De aceea exercițiul este metoda principală în formarea capacitaților de exprimare corectă. Învățăm să vorbim sau să scriem exersând în actul de comunicare orală sau scrisă, până când acestea, scris-cititul devin automatisme, capacități pe car le folosim întreaga viață pentru dezvoltarea personală sau profesională. Tipurile de exerciții sunt variate și în general, indicate de manualele școlare alternative sau de diverse auxiliare dar și create de profesor. Se poate vorbi în general de exerciții gramaticale, ortografice și de punctuație.
Studiul de față își propune să demonstreze că exercițiul deși utilizat de la începuturile educației, istoric vorbind, continuă să rămână o metodă modernă și foarte eficientă în predare -învățare, în general și în însușirea limbii și literaturii române, în particular. Desigur că exercițiul și modul de aplicare a acestei metode la clasă a evoluat și s-a adaptat, s-a modernizat astfel încât să răspundă la exigențele actuale ale actului pedagogic.
Exercițiile gramaticale sunt folosite în toate tipurile de lecții, dar cu deosebire în lecțiile care formează și consolidează cunoștințele de gramatică predate. În aceste lecții, exercițiul poate constitui activitatea principală a activității. Există exerciții pentru recunoașterea și definirea categoriilor gramaticale studiate, precum și exerciții care cer elevilor un efort de creație, cum ar fi alcătuirea unor texte care să cuprindă anumite categorii gramaticale sau structuri gramaticale studiate.
În cadrul celor dintâi, un rol important îl au exercițiile de recunoaștere a categoriilor gramaticale, dublate uneori de copierea unor texte, ca de exemplu, transcrierea de texte cu sarcina de a sublinia anumite părți de vorbire și de a nota în tabele caracteristicile acestora. De pildă, se dă un text care cuprinde substantive și li se cere elevilor să determine felul, numărul lor, să determine rolul lor în propoziție sau li se cere să găsească legătura dintre cuvinte cu ajutorul întrebărilor puse și alcătuirea unei scheme gramaticale.
Creativitatea didactică reprezintă capacitatea și abilitatea cadrelor didactice de a găsi modalități inovatoare și eficiente de a transmite informații și de a stimula învățarea elevilor. Această creativitate poate fi exprimată într-o varietate de forme și poate fi îmbinată cu diferite abordări pedagogice, cum ar fi tradiționala și moderna. În acest context, relația dintre creativitatea didactică, tradiționalism și modernism este una complexă și interesantă, iar importanța găsirii unui echilibru între aceste trei aspecte este crucială pentru succesul procesului de învățare.
Tradiționalismul în învățământ se referă la valorile și metodele de învățare tradiționale, care au fost folosite de-a lungul timpului și care sunt încă prezente în multe școli și instituții de învățământ. Aceste metode sunt adesea axate pe predarea frontală, memorizare și testare, iar elevii sunt în general așteptați să urmeze pasiv aceste indicații.
Pe de altă parte, modernismul în învățământ reprezintă o abordare mai orientată către elev, în care se pune accent pe stimularea creativității, gândirea critică și abilitățile practice. Metodele moderne de predare se axează pe interactivitate, colaborare, utilizarea tehnologiei și punerea elevilor în situații de învățare autentică.