Temele pentru acasă, între necesitate și obligativitate

Odată devenit școlar, copilul începe să aibă propriile responsabilități, mult mai mari decât atunci când se ducea la grădiniță. În primul rând, începe să aibă responsabilități în ceea ce privește viitorul său, în devenirea sa ca adult. Printre responsabilitățile sale se află și „temele pentru acasă”.

Temele reprezintă, pentru copii, un mijloc de a-și „consolida” cunoștințele dobândite la școală, iar pentru părinți, un mod concret de a se implica în procesul educațional. Elevii trebuie să înțeleagă de ce primesc teme pentru acasă: ca să își „fixeze” informațiile primite la ore, să se pregătească pentru zilele următoare de școală, să aibă „motiv” de a recurge la surse de informare suplimentare: dicționare, cărți, enciclopedii, internet, etc. În același timp, temele îi ajută pe copii să devină mai încrezători în capacitatea lor de decizie, să dorească să se informeze, dar și să devină mai disciplinați, să își planifice timpul și să respect „termenele limită”. Necesitatea temelor pentru acasă este discutabilă, existând păreri pro și contra.

 

Argumente pro teme pentru acasă

Ajută la însușirea noțiunilor redate în orele de curs: Temele pentru acasă conțin elemente învățate de elevi în ziua respectivă și sunt impuse tocmai pentru o mai bună înțelegere a noțiunilor. Aceste teme îl obligă pe elev să aplice partea teoretică într-o problemă de ordin practic. Astfel, partea teoretică va fi înțeleasă și învățată mai ușor și nu în mod mecanic. Acest lucru îi va fi viitorul membru al societății de un real folos pentru că va reține noțiunile învățate pe o perioadă mai lungă de timp și va putea apela la acestea oricând va avea nevoie.

Temele pentru acasă reprezintă un mod eficient pentru elev de a-și petrece timpul liber: Rezolvarea temelor pentru acasă va conferi elevului o creștere a nivelului de inteligență a acestuia, ceea ce va duce la obținerea de rezultate mai bune în școală și în viață. Tot în acest fel copilul va căpăta mai multă încredere în modul său de a raționa. De asemenea, impunerea temelor pentru acasă reprezintă o modalitate satisfăcătoare de a-l împiedica pe copil să se implice în alte activități care s-ar putea să un fie benefice pentru educația lui.

 

Argumente contra temelor pentru acasă

Temele pentru acasă nu reprezintă o modalitate eficientă de educare a copiilor: Temele pentru acasă sunt ineficiente în contextul în care, acasă, copilul este înconjurat de numeroase tentații (de ex. calculatorul, televizorul, etc.). Pe lângă acest lucru, părinții sunt prea ocupați pentru a-și supraveghea în permanență odraslele. Având în vedere aceste două elemente, oricât de bine intenționate ar fi temele, atâta timp cât elevul le rezolvă uitându-se la televizor, acestea nu își îndeplinesc scopul pentru care au fost impuse.

Elevul poate demonstra însușirea cunoștințelor în clasă: Orice aplicație care poate fi dată ca temă pentru acasă poate fi redefinită pentru a fi lucrată în clasă. Distincția școală – acasă este similară pentru elev cu cea muncă - timp liber. De altfel, dacă școala îl pregătește pe elev pentru viață, așa ar și trebui să fie. Tot ceea ce elevul are de demonstra va trebui să se petreacă la locul de învățare. Odată ce se află în afara cadrului formal, va fi dificil pentru elev să ia în serios sarcina de lucru care i-a fost trasată. Mai mult, toate instrumentele de lucru de la școală pe care le asociază cu învățatul nu vor fi regăsite acasă. Este preferabil așadar ca activitățile de verificare a deprinderilor și cunoștințelor învățate să se petreacă în clasă.

 

Învățătorul are obligația să-i învețe pe elevi cum să-și facă tema, nu să creeze în permanență un climat ce determină ca necesitate apariția meditatorului (un mediator păgubos între elev și profesor și nu o prelungire a acestuia din urmă). Temele de acasă își ating scopul dacă sunt controlate în permanență de profesor.

Din păcate, pentru unii copii și implicit pentru părinții lor, momentul efectuării temelor se transformă într-un adevărat coșmar. Iată câteva cauze care duc la această situație, precum și eventuale soluții de rezolvare a disfuncționalităților apărute:

1. O atitudine greșită față de muncă, atitudine formată în familia în ce copilul este tratat ca un prințișor, nu este implicat în nicio activitate gospodărească, nu i se dă nicio sarcină, nu are nicio responsabilitate. Copilul devine pur și simplu leneș și i se pare absolut normal să nu facă nimic, deci nici temele.
   
   
2. Inexistența unui program zilnic care să-i ordoneze activitățile. Micul școlar trebuie să știe că timpul lui este prețios, că principala lui activitate este cea școlară, că munca alternează cu odihna. Acest program trebuie stabilit în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale fiecărui copil și cu consultarea acestuia. După venirea de la școală, este bine să urmeze cel puțin o oră de odihnă, timp acordat unor activități care îi fac deosebită plăcere copilului. Cele mai indicate sunt jocurile în aer liber, plimbarea mișcarea, să se evite televizorul sau calculatorul. Dacă s-au obișnuit să doarmă după amiaza și acest lucru nu le afectează somnul de noapte, este foarte bine; dacă nu pot dormi nu trebuie să-i obligăm cu orice preț, vor obosi mai mult. Unii copii obișnuiesc să-și facă temele imediat ce vin de la școală. Ei simt nevoia să-și îndeplinească sarcinile, pentru o deplină libertate ulterioară. Dacă reușesc acest lucru cu succes, le permitem și această modalitate, pentru că sunt genul de persoane pe care le obosește mai tare gândul că au ceva de făcut decât activitatea în sine și oricum nu s-ar odihni. Reținem însă ca regulă generală pauza între programul de la școală și cel de acasă cu accent pe petrecerea timpului în aer liber.
   
   
3. Volumul mare al temelor. Unii elevi dezarmează când văd că au prea multe teme de făcut. Est bine să nu rămână niciodată cu restanțe, iar în zilele când au mai puține teme să rezolve și la alte materii, chiar dacă nu le au a doua zi. O strânsă colaborare a școlii cu familia poate rezolva această problemă.
   
   
4. Obiceiul de a „trage de timp”. Foarte mulți copii în timp ce fac temele găsesc tot felul de motive de întrerupere a lucrului: încep să povestească ce-au făcut la școală, caută o carte, se mai uită la televizor, își ascut creioanele, în acest fel timpul acordat temelor se lungește foarte mult. Este unul din cele mai dăunătoare și obositoare obiceiuri. Părintele trebuie să fie foarte strict în această privință (îmi povestești după ce termini…, îmi arăți după ce termini…,), să-i dea o limită de timp și efectiv să nu-i permită să facă altceva din momentul în care a început efectuarea temei. Între două materii poate avea o pauză scurtă, asemenea programului de la școală. Copilul trebuie să înțeleagă că, dacă va prelungi în mod nejustificat timpul acordat temelor, consumă din timpul pe care l-ar putea aloca activităților lui preferate.
   
   
5. Este greșit să i se promită diverse recompense pentru a-și efectua temele. Copilul trebuie să conștientizeze că aceasta este responsabilitatea lui și nu a părintelui, că așa cum are drepturi, are și obligații, că va trebui să suporte niște consecințe atunci când nu-și va rezolva sarcinile. În același timp, trebuie încurajat în permanență („sigur vei reuși să rezolvi problema”, „dacă ești atent vei termina mai repede”, „astăzi ai scris mai bine decât ieri”). Părintele nu va sta tot timpul lângă copil „să-l păzească”, pentru că acesta se va obișnui așa și nu va mai vrea să-și facă temele decât în prezența acestuia. Dacă la începutul clasei a I a supravegherea este mai strictă, odată cu trecerea timpului, părintele intervin doar din când în când cu eventuale corecturi și explicații, acordându-i treptat copilului independență, posibilitatea de a-și rezolva singur sarcinile, de a căpăta încredere în propriile puteri. Trebuie evitate extremele, un părinte cicălitor, care face obsesie din temele copilului, fiind la fel de iresponsabil ca și părintele care nici măcar nu știe dacă copilul lui are sau nu teme de rezolvat.

 

De ce la dau învățătorii teme elevilor?

• pentru a revedea și a înțelege mai bine ceea ce s-a discutat în clasă;
• pentru a-și însuși mai rapid informațiile predate la școală;
• pentru a înțelege ce se va discuta în ziua următoare la ore;
• pentru a se obișnui de mici să consulte diferite resurse precum cărțile din bibliotecă, enciclopediile, dicționarele;
• pentru a explora subiectul mai amănunțit față de ce face la școală în timpul unei ore de curs.

 

Temele pentru acasă reprezintă o verigă importantă în procesul instructiv educativ, momentul în care se consolidează cunoștințele, se clarifică unele aspecte care nu au fost pe deplin înțelese, Copilul are posibilitatea să lucreze singur, „să arate ce poate’, să ia hotărâri, să găsească soluții, să dovedească faptul că est responsabil.

Temele îl ajută pe copil să-și dezvolte aptitudini și obiceiuri pozitive. Elevul învață să lucreze independent; el este nevoit să se auto-disciplineze și să-și asume responsabilitatea de a se prezenta la scoală cu tema făcută și lecția învățată. În acest punct copilul se confruntă pentru prima dată în viață cu programarea timpului și cu întâlnirea unui termen limită. În general, este bine ca temele să fie privite ca o experiență benefică, iar copiii trebuie să fie încurajați să învețe.

Temele nu trebuie folosite niciodată ca pedeapsă. Ca principiu, acestea reprezintă o exersare a celor pe care copilul – elev le învață în timpul orelor de curs, de data aceasta activitatea fiind una independentă. În acest fel, se dorește ca rezultat final consolidarea informațiilor acumulate la cursuri, dar și dobândirea abilităților necesare pentru satisfacerea unor sarcini, car presupun reguli, utilizarea cunoștințelor și a altor instrumente ce vin să îl susțină în satisfacerea sarcinii (căutarea unor cuvinte în dicționare, utilizarea calculatorului, înscrierea la bibliotecă…).

Copiii care acordă o atenție mărită temelor se descurcă mai bine la școală, iar meritele lor sporesc pe măsură ce avansează în vârstă și trec de la școala generală spre liceu, de la liceu la facultate, de la facultate la masterat și lista poate continua. Se știe că îndeplinirea unei responsabilități precum scrierea temelor îl ajută pe copii să-și dezvolte obiceiuri și atitudini comportamentale pozitive.

 

Bibliografie:
Barbu, Maria, Tehnici și instrumente de evaluare a randamentului școlar la matematică, Revista Învățământul primar, nr. 1/1991;
Cucoș, Constantin Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002;
Dima, Emilia Metode alternative de evaluare, Revista Învățământul primar, nr. 4/2000;
Ionescu, M. Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj Napoca, 2003.