A introduce realitatea existenței în universul cunoașterii elevului prin intermediul literaturii pentru copii, înseamnă a utiliza ca modalitate limbajul metaforic al poeziei, descrierii, povestirii, etc.
Cele mai accesibile sunt poeziile despre natură și viețuitoare care se constituie într-o parte acceptată și îndrăgită de copii.
La începutul perioadei școlare, la clasa pregătitoare, se inițiază elevul în audierea unor poezii-numărători, poezii-joc, cu conținut accesibil, cu rime care facilitează memorarea. Mai târziu, conținutul este mai bogat în idei, mesajul este mai concludent. Astfel în textele prezentate elevii regăsesc lumea viețuitoarelor, lumea plantelor ața cum au perceput-o în realitate.
De exemplu din poezia „Fapte bune” de Victor Tulbure elevul află că vârsta lui este potrivită pentru a-și manifesta comportamente pozitive față de elementele vii ale mediului înconjurător. Când este explicat conținutul poeziei se extrag mesajele desprinse sub forma unor îndemnuri. Îndemnurile pe care le învață din această poezie: „Hrănește porumbeii!”, „Salvează albina de la înec!”, „Udă floarea!”, „Ocolește mușuroiul de furnici!”, „Să nu tragi pisoii de coadă!”.
Poezia „Nelu” de Elena Farago prezintă două personaje care sunt ușor identificate de elevii la vârstă școlara: mama și Nelu, iar acțiunea prezentată este simplă. Comportamentul copilului care se desprinde din textul poeziei este acela că: „Nelu face firimituri pentru puii de rândunică.” Această poezie întărește atitudinea pozitivă a copiilor față de păsări, atitudine care trebuie să se manifeste mai ales față de acelea care stau peste iarnă la noi în țară și care sunt nevoite să înfrunte condițiile grele.
„Frunza” de Emil Gîrleanu prezintă relația dintre mediu și pasăre, încărcătura emoțională este foarte mare în finalul lecturii, balanța fiind înclinată în favoarea frunzei care o adăpostise pe timpul verii de ploi și de arșița soarelui.
Între elevi și personajele din textele literare se stabilesc relații de simpatie sau de antipatie în funcție de starea afectivă a fiecăruia dintre ei, dar si de rolul pe care îl are fiecare vietate în lanțul trofic. De puține ori elevul îți dorește să se asemene cu lupul din poveste pentru că el este personajul negative, cel care a mâncat iezii caprei din povestea „Capra cu trei iezi”. În realitate, lupul considerat „doctorul pădurii”, se hrănește cu căprioare, miei, iezi, iepuri fiind un animal carnivor etc.
Vulpea fiind animal de pradă ca și lupul, se regăsește în multe texte literare. Din cauza comportamentului ei, este caracterizată, ca fiind o ființă vicleană, care se furișează cu ușurință în cele mai nebănuite locuri. Atitudinea negativă manifestată față de acest animal este datorită locului dominant pe care îl ocupă în lanțul trofic. În textele literare ea este un personaj care nu leagă prietenii și trișează întotdeauna : „Coliba iepurașului”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Cumetrița”.
De aceea misiunea cadrului didactic este aceea de a conștientiza elevii că în realitate fiecare vietate are un loc bine stabilit și este condiționat de numeroși factori: locul unde trăiește, hrana, mod de înmulțire, relațiile cu alte elemente ale habitatului, etc. Aceste texte literare îi ajută pe elevi să conștientizeze relația om - animale - plante - mediu de viață. Ele vin să întregească paleta modalităților de realizare a conținuturilor ecologice realizându-se astfel un transfer de cunoștințe.
Lectura „Puiul” de Al. Bratescu - Voinești are ca temă curiozitatea, neastâmpărul copilăriei. La început viața decurge liniștit. Prepelița hrănește puii după rețete numai de ea știute: „prindea câte o furnică ori câte o lăcustă, le-o fărâmița în bucățele mici, și ei, pic! pic! pic!, cu cioculețele lor, o mâncau numaidecât”. Pentru elevi, furnica nu constituie decât hrana pentru pui, fără altă semnificație, așa cum este prezentată în poezia „Greierele si furnica”. Momentul în care puiul de prepeliță este rănit în aripă, reprezintă o nouă etapa în viața familie. Drama din finalul lecturii pune elevii în situația unor trăiri puternice cu valențe educative. Întreaga povestire se desfășoară de-a lungul celor patru anotimpuri: primăvara – sosește prepelița, construiește cuibul, clocește, scoate puii; vara – crește puii, are loc întâmplarea cu secerătorul; toamna – fac exerciții de zbor pentru plecare, puiul cel mare este rănit de vânător, zbuciumul, plecarea; iarna – moartea puiului. Acest ultim moment este numai în cazul unui singur pui, pentru ceilalți timpul continuă, de-a lungul altor anotimpuri.
La întrebarea: „Ce ai fi făcut ca să salvezi puiul?” elevii au dat răspunsuri pozitive, diferența lor a ținut mai mult de competențele lingvistice și nu de atitudine, toți au manifestat empatie față de puiul rănit.
Puși în fața sarcinii didactice de a desena o scenă din povestirea „Puiul” majoritatea elevilor au desenat puiul rănit, semn că nu au rămas indiferenți la suferințele puiului de prepeliță.
Ținând cont de capacitățile de înțelegere ale copiilor din clasă, se pot aborda diferite specii literare, scrise de autori cunoscuți sau mai puțin cunoscuți dar, care din textul parcurs se pot desprinde comportamente ecologice menite să susțină ideea de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător. Astfel, după ce sunt parcurse mai multe texte literare în care sunt prezentate elemente din natură pasteluri, schițe, fabule, descrieri, povestiri alegorice se poate da un chestionar prin care să se obțină feedback-ul acțiunilor întreprinse anterior.
„Copilul, scria George Călinescu, se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura îi satisface această pornire, îl încântă(…); ca să fie opera de artă, scrierile pentru copii(…) trebuie să intereseze și pe oamenii mari instruiți. A ieși din lecturi cu stima sporită pentru om, acesta este secretul marilor literaturi”.
Bibliografie:
Rodari G., Gramatica fanteziei. Introducere în arta de a inventa povești, E.D.P., București, 1980.
Stoica C., Vasilescu E., Literatura pentru copii, E.D.P. , București, 1992.
Stoica C., Vasilescu E., și colaboratorii, Literatura pentru copii, E.D.P. .București, 1996.
Publicat de:
Fedeleș Ioana
Profesor înv. primar, la Liceul „Mihail Sadoveanu”, Borca-Neamț, Neamț.