Creativitatea cadrului didactic - în învățământul actual

Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoțită de disciplină. (Jerry Hirschberg)

Cuvântul creativitate provine din limba latină, unde „creare - înseamnă a zămisli, a făuri, a naște”. Creativitatea didactică reprezintă un termen complex și destul de general care face referire la capacitatea fiecărui cadru didactic de a-și proiecta și desfășura activitățile de predare-învățare-evaluare, într-un mod original, îmbinând metodele formele de organizare, materialele didactice tradiționale cu metode, forme de organizare, mijloace de învățământ moderne, astfel încât actul didactic să fie unul eficient, în care competențele urmărite, să fie atinse.

Creativitatea didactică implică un efort permanent din partea cadrului didactic, care trebuie să își caute și să selecteze cu atenție conținuturile, metodele, mijloacele de învățământ adecvate scopurilor inițial propuse și care să îi capteze pe elevi, pe durata activității. Creativitatea profesorului stârnește curiozitatea elevului, interesul acestuia de a participa activ la lecție, de a se implica în propria învățare. Elevul nu mai rămâne la stadiul de simplu spectator al expunerilor, explicațiilor, demonstrațiilor cadrului didactic, sau un executant docil al sarcinilor trasate în mod unidirecțional de către acesta, el participă, experimentează, învață prin descoperire, lucrurile noi, de care are nevoie. Orice școlar care are posibilitatea de a învăța făcând, experimentând, descoperind. Va deveni motivat să participe cu multă atenție la activitățile școlare, își dezvoltă încrederea în propriile forțe și va cunoaște succesul școlar. Aceasta este și ținta creativității profesorului în proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților interactiv-educative și anume de a-l motiva pe elev să învețe într-un mod cât mai atractiv, accesibil.

În ultimele trei decenii în sistemul educațional românesc au avut loc o multitudine de schimbări, prin implementarea în activitățile școlare a unor idei din pedagogiile alternative, cum ar fi: Montessori, Waldorf, Freinet, Step-by-step, unde în care procesul de predare-învățare este centrat pe elev și nu pe profesor, cum era în învățământul tradițional. Progresul tehnologic din ultimii ani, faptul că școlile au fost dotate cu laptopuri și table inteligente ajută cadrele didactice să folosească materiale audio-video, să prelucreze conținuturi atractive în diferite programe, spre exemplu power point, canvas, aplicații: bookcreator, wardwall, quizizz, kahoot. Cadrul didactic trebuie să se adapteze cerințelor societății și să le faciliteze elevilor accesul la inteligența artificială. La clasa pregătitoare, de la ciclul primar, spre exemplu, pe lângă folosirea numărătorii, a bețișoarelor, a jetoanelor, la însușirea adunării numerelor de la 10 la 20, fără trecere peste ordin, copiii pot exersa adunarea și cu ajutorul aplicației wardwall, în etapa obținerii performanței. Totodată, la ora de consolidare a adunării numerelor de la 10 la 20, se poate realiza momentul de spargere a gheții cu jocul “Mingea săltăreață”, la care un copilul care are mingea spune o operație, elevul care primește mingea spune răspunsul, apoi spune o nouă operație.

Pornind de la faptul că termenul creativitate înseamnă a aduce un element nou, inovativ, original, tot așa și creativitatea didactică constă în conceperea de activități școlare inovative îmbinând metodele de predare-învățare tradiționale: expunerea, conversația didactică, demonstrația, observația, explicația , exercițiul, jocurile de rol, lucrul cu manualul, jocul didactic cu cele moderne cum ar fi braimstormingul, ciorchinele, cubul, explozia stelară, cvintetul, pălăriile gânditoare, jocurile, diagrama Venn, eseul de cinci minute, știu/vreau să știu/am învățat, gândiți/lucrați în perechi/comunicați, turul galeriei. De asemenea forma de organizare a activității nu e predominant frontală sau individuală ci este combinată cu activitate pe echipe, în perechi fapt ce implică colaborarea dintre elevi, dezvoltarea capacității elevilor de a munci în echipă.

Un profesor responsabil și preocupat să aibă o activitate cât mai eficientă nu renunță la metodele tradiționale, care sunt necesare în funcție de tipul lecției, de disciplină, de clasă, ci le va îmbina în mod armonios cu cele moderne. Niciodată nu se va renunța la metoda conversației sau la metoda exercițiului, dar pe lângă acestea vor fi utilizate și metode moderne, cum ar fi braimstormingul, când treci la o lecție nouă, pe tema universul, spre exemplu sau ciorchinele când evaluăm anumite conținuturi însușite despre păsări. Munca în echipă îi ajută mult pe elevii timizi să își aducă aportul în realizarea sarcinii de grup, fără să aibă teama că vor greși. Metodele moderne cum sunt pălăriile gânditoare, cubul, explozia stelară, stimulează munca prin colaborare și nu au doar sarcini ce vizează reproducerea de informații, ci mai ales sarcini ce pun accentul pe analiză, sinteză, comparare, descrierea unei situații, argumentarea unui punct de vedere, oferirea de exemple, generarea de idei noi, cum ar fi „Să găsească un alt final poveștii..”, „Cum ar reacționa dacă ar fi el personajul…”, sarcini ce au ca scop dezvoltarea gândirii critice, la micii școlari.

Dacă în învățământul tradițional profesorul este cel care evaluează, în cel de tip modern elevii se pot evalua între ei. Spre exemplu când un elev de clasa a 2-a își prezintă o compunere despre primăvară, pe baza unui șir de întrebări și a unei imagini date, restul clasei își exprimă opiniile dacă a realizat corect sarcina, aducând argumente pe baza criteriilor indicate de cadrul didactic, când le-a dat tema. De asemenea, când au de rezolvat câteva operații matematice, elevii pot schimba caietele între ei, evaluându-se reciproc, iar rolul profesorului este de co-evaluator.

Din cele prezentate mai sus observăm faptul că profesorul în învățământul modern nu mai are rolul predominant de transmițător de cunoștințe, ci are rolul de manager al clasei, organizator, mediator, de facilitator, modelator al comportamentului elevilor, consilier, coordonator al activității școlarilor..

Creativitatea didactică se poate desfășura cu rezultate remarcabile, într-o clasă în care elementele de noutate se întrepătrund cu cele tradiționale, iar climatul educațional este unul plăcut, fără tensiuni, cu respectarea regulilor de disciplină, comunicarea didactică este una deschisă bazată pe încredere, respect. De asemenea comunicarea nu se realizează doar de la profesor la elevi, sau de la elev la profesor, ci mai ales între elevi, elevii având posibilitatea să își exprime propriile opinii în legătură cu conținuturile învățate.

Printre factorii perturbatori, în desfășurarea activității pe echipe, cu metode moderne, care deși sunt foarte eficiente sunt totodată și cronofage, se numără: programele școlare încărcate, numărul de elevi, unii probleme de comportament, mutarea mobilierului.

 

Bibliografie:

Constantin Cucoș (coordonator), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ed. Polirom, Iași, 2009;
Ioan Neacșu, Silvia Nuță, Melania Antoaneta Sârbu, Didactica limbii și literaturii române în clasele primare, Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2008.