Stimularea gândirii creatoare a elevilor prin matematică

Stimularea și dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor prin rezolvarea problemelor de matematică

„Intrarea în țara cunoașterii se face pe podul matematicii”, spune prof. univ. Ștefan Bârsănescu. De aceea, cultura științifică matematică a devenit un element de bază al culturii omului modern, cultura generală a oricărui cetățean trebuind să cuprindă cunoștințe matematice de un nivel tot mai înalt.

Așadar, matematica nu este numai o știință, o simplă știință. Matematica este mai mult decât atât, este un act de cultură deoarece cu matematica se ocupă și micii matematicieni, nenumărații matematicieni mici, care nu creează obligatoriu opere fundamentale, dar prin rezolvarea unei probleme elementare, ei trăiesc un act de creație propriu-zisă.

Existența umană, experiența, viața presupun elaborarea unor multiple și complexe relații, aprecieri de diferite niveluri, presupun activitatea gândirii, care este stimulată și ajutată în mare măsură de matematică. Ritmul crescând al competiției în toate domeniile: tehnico-industrial, științific, cultural, economic ne obligă să gândim repede și mai ales să gândim corect. Tot efortul omenesc, de-a lungul secolelor a fost îndreptat spre prelungirea posibilităților de acțiune în toate direcțiile indicate și în multe altele. Automobilul pe uscat, vaporul pe apă și avionul în aer se deplasează în locul omului și pentru om, din ce în ce mai repede, ne fac să economisim timp și energie. Telefonul și apoi radioul ne permit să auzim de la orice distanță. Televizorul ne permite să vedem oricât de departe. Ce ne ajută să gândim mai repede decât o facem deja și mai ales fără să facem erori în decizii? Răspunsul este cunoscut de multă vreme. Este vorba de ansamblul de metode, de reguli de calcul ale gândirii, de concepte, de fapte, care se numește matematică.

Matematica constituie o sursă și totodată o cale de dezvoltare a gândirii elevilor. Pentru procesul didactic reprezintă o importanță deosebită eforturile de a gândi drumul cel mai potrivit pentru a-i conduce pe elevii claselor I-IV spre cunoașterea matematicii. Optimizarea procesului de învățare a matematicii la aceste clase poate fi realizat prin asigurarea conștientizării tehnicilor de calcul, prin cultivarea elementelor de creativitate și flexibilitate a gândirii matematice. Elevii trebuie învățați să înțeleagă noțiunile, să și le însușească prin efort propriu, să învețe gândind.

Formele de activizare permit performanțe diferite. Motivația, nota primită pentru răspuns și, mai ales, satisfacția elevului rezultând din bucuria de a rezolva el singur un exercițiu sau o problemă este o componentă a creativității ce trebuie luată în considerare ori de câte ori practica didactică o reclamă.

Formarea gândirii matematice, a deprinderilor de calcul, rezolvarea de probleme necesită o acțiune intensă, susținută, deoarece aceste cunoștințe vor fi utilizate în întregul parcurs al învățării și în viață.

Gândirea elevilor se dezvoltă mai ales prin rezolvări și compuneri de probleme. Deprinderea căii de rezolvare a problemei nu este un produs de inspirație ci, rezultatul proceselor de gândire, formarea și dezvoltarea capacităților necesare și utile activității de rezolvare a problemelor, care se realizează printr-o activitate susținută și de durată, prin îndrumarea și stimularea continuă a gândirii la efort creator.

Datorită experienței sărace a elevilor mici, în ciclul primar nu se poate vorbi de o independență totală; ci e necesar să fie ajutați, îndrumați. Rezultate bune se obțin dacă se cunoaște cât mai bine nivelul de cunoștințe al fiecărui elev. După fiecare capitol un test arată lacunele din cunoștințele elevilor.

Cele mai substanțiale rezultate se obțin într-un cadru problematic, într-o atmosferă care să activeze gândirea și celelalte funcții de cunoaștere, să susțină interesul și curiozitatea de studiu a elevilor, să le dezvolte spiritul critic.

Concepute în spirit problematic lecțiile de matematică ridică elevilor o serie de probleme-întrebări atât prin conținutul învățământului, cât, mai ales prin formele de abordare. Matematica nu se învață povestind, ci se învață lucrând, exersând și mai seamă rezolvând multe probleme.

Succesul elevilor în activitatea de rezolvare și compunere a problemelor în scopul dezvoltării gândirii logico-matematice, depinde de modul în care învățătorul reușește să-l angajeze în procesul învățării, depinde de motivația intrinsecă a elevului, de trăirea activă în procesul studiului, de particularitățile psihice și capacitățile intelectuale ale subiectului.

Ca și cadru didactic, mi-am propus să urmăresc întotdeauna să ajut elevii ca printr-un efort cât mai mic să obțină un randament școlar cât mai bun, să le dezvolt plăcerea de a învăța, înlocuind educația prin efort cu plăcerea efortului educației.

Înainte de a folosi orice metode sau procedee care ar duce la sporirea valențelor formative, ale dezvoltării capacităților de rezolvare și compunere a problemelor, caut să asigur calitatea cunoștințelor pe care să și le însușească, dând curs tuturor metodelor și procedeelor cunoscute, pentru ca activitatea de rezolvare și compunere a problemelor să-și materializeze valențele în cultivarea disponibilităților creative ale elevilor.

Acestea fiind spuse, consider că matematica are un rol foarte important în dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor, prin rezolvarea și compunerea problemelor.

 

Bibliografie:
Kuliutkin, N. I. Metode euristice în structura rezolvării de probleme. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974;
Roșca, Alexandru. Creativitatea. Ed. Enciclopedică Română, București, 1972;
Roșca, Alexandru. Psihologia școlară. Ed. Științifică, București, 1978;