Comunicarea nonverbală, formă de comunicare didactică

Prin natura sa, omul este o ființă socială, așadar interacționează cu semenii săi, folosind forme de expresie diverse (cuvinte, gesturi, intonații, de exemplu), care să exprime direct sau, dimpotrivă, indirect mesaje. Este o formă conștientă și intenționată de a stabili o legătură cu cei din jur, de a se poziționa față de o situație sau persoană, de a se adapta la mediul socio-cultural. Acest proces presupune transmitere de mesaje de la un emițător către un receptor prin intermediul unor coduri, semne, de la cele mai simple (cum ar fi ridicarea mâinii în semn de salut) până la forme complexe (cum ar fi simboluri matematice).

Școala de la Palo Alto a emis o teorie a comunicării din care rezultă că omul comunică prin orice comportament. Astfel, identificăm următoarele caracteristici ale comunicării: este inevitabilă; are loc la nivel informațional și relațional; se realizează continuu; se produce sub forma a două modele: unul digital (denumiri) și unul analogic (asemănări).

Comunicarea nonverbală intră în sfera comunicării „analogice”, prin care transmitem mesaje folosind mimica, gesturile, postura, spațiul, ecoul vocii. Trebuie precizat că unele elemente de comunicare nonverbală sunt înnăscute, așa cum a remarcat pentru prima dată Charles Darwin, altele se învață și pot fi reglate conștient. Unele moduri de comunicare sunt universale, cum sunt expresiile care transmit emoțiile de bază (bucurie, tristețe, frică, furie, dezgust, surpriză), altele diferă în funcție de cultură.

Comunicarea didactică se realizează organizat și instituționalizat, în scopul transmiterii de cunoștințe și de formare de priceperi, deprinderi, atitudini. După cum reiese din denumirea conceptului, activitatea didactică are la bază comunicarea. Aceasta se produce la nivel interpersonal (între un emițător și un receptor, persoane distincte) și la nivel de grup (formă a comunicării interpersonale în care apar mai mulți emițători și mai mulți receptori). Colectivul de elevi ca grup școlar beneficiază de posibilitatea mare de a exprima opinii variate, de a lucra în comun, de a transmite/înțelege/însuși elemente de comunicare nonverbală. Aceasta se împletește cu forma de comunicare verbală, având mai multe funcții:

• de accentuare a unei părți importante din mesajul care se dorește a fi receptat;
• de contrazicere a mesajului verbalizat;
• de regularizare a comunicării verbalizate;
• de repetare sau reactualizare a înțelesului transmis sub formă verbalizată;
• de substituire a unor aspecte de comunicare verbală.

La clasele primare, îmbinarea comunicării verbale cu forma nonverbală contribuie în mod excepțional la receptarea mai facilă a cunoștințelor. Paleta elementelor nonverbale este foarte vastă, de aceea pot fi folosite cu succes în activitatea didactică, făcând ca o noțiune să devină perceptibilă sub aspect vizual, auditiv, tactil, kinetic. Gesturile sunt cele mai elocvente, ele fiind prezente în toate situațiile de comunicare în care ne aflăm. Involuntar, acestea sunt preluate de participanții la comunicare, mai ales de către copii, care au tendința de a-i imita pe cei din jur. Astfel, lectura unei povești poate fi însoțită de gesturi care sugerează personaje sau locuri, de expresii faciale și priviri în funcție de desfășurarea acțiunii, de pauze în lectură pentru a intensifica trăirea emoțională, de accelerarea/decelerarea ritmului lecturii și a volumului vocii. Aceleași elemente pot fi folosite și pentru memorarea poeziilor și textelor cântecelor. Pentru însușirea mai ușoară a literelor, reprezentarea lor cu ajutorul degetelor constituie o modalitate de concretizare a unor elemente abstracte. Numărarea pe degete a silabelor, ținând cont și de ordine (degetul mare – prima silabă, degetul arătător – a doua silabă) asigură, de asemenea, concretețe unor noțiuni abstracte, dat fiind specificul gândirii copiilor de clasă pregătitoare și clasa I. Înțelegerea formelor de relief se poate realiza prin folosirea posturii corpului, de la ghemuit până pe vârfuri, și gesturi cu mâinile pentru a sugera caracteristicile acestora privind înălțimea și aspectul.

Lecțiile de dezvoltare personală reprezintă o oportunitate deosebită pentru explorarea emoțiilor utilizând comunicarea nonverbală sub toate aspectele ei. În orele de arte plastice, elevii au posibilitatea de a-și exprima trăirile cu ajutorul culorilor, acestea fiind obiect de studiu pentru comunicarea cromatică, domeniu prin care poate fi explorată personalitatea. Constituirea grupurilor de joacă sau de lucru din proprie inițiativă, prin ocuparea unui anumit loc în spațiul clasei, poate aduce informații utile privind dinamica din cadrul colectivului de elevi.

Gesturile pe care un comunicator le folosește pot fi clasificate, după utilizare și semnificație, astfel:

• embleme (voluntare, conștiente, cu o semnificație specifică, de exemplu gestul de a chema un elev la tablă);
• ilustratori (neutre, însoțesc discursul și au rolul de a expune vizual discursul, de exemplu localizarea pe hartă a unui element geografic);
• reglatori (ordonează conversația, de exemplu permisiunea dată unui elev de a interveni în discuție);
• manifestări de afecțiune (comunică emoțiile, de exemplu un zâmbet pentru o remarcă interesantă);
• adaptori (gestionează emoțiile date de disconfort, tensiune, anxietate, de exemplu scărpinatul în cap).

Deși la începutul secolului trecut lucrările care abordau comunicarea nonverbală erau foarte rare, în momentul de față se constată un interes deosebit pentru acest domeniu, mai ales în sfera dezvoltării personale atât a copiilor, cât și a adulților, ca formă de educație necesară la școală, la locul de muncă, în viața personală. Mai mult, societatea globalizată și tehnologizată de astăzi, în care interacțiunea dintre persoane care provin din culturi diferite este un fapt comun, impune o mai bună cunoaștere și înțelegere de sine și a celor din jur. De aceea, școala este obligată să ofere o educație adecvată, în acord cu dinamica lumii contemporane.

 

Bibliografie:

Amado, G., Guittet., A, Psihologia comunicării în grupuri, Editura Polirom, Iași, 2007.
Jar, Nuria, Comunicarea nonverbală. Limbajul de dincolo de cuvinte, Editura Litera, București, 2022.
Pânișoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2008.
Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004.