Exercițiul metodă modernă de predare în lecțiile de limba română

- Studiu de specialitate -

Exercițiul este o metodă prin care cunoștințele teoretice sunt aplicate într-o formă sau alta de activitatea practică. De aceea exercițiul este metoda principală în formarea capacitaților de exprimare corectă. Învățăm să vorbim sau să scriem exersând în actul de comunicare orală sau scrisă, până când acestea, scris-cititul devin automatisme, capacități pe car le folosim întreaga viață pentru dezvoltarea personală sau profesională. Tipurile de exerciții sunt variate și în general, indicate de manualele școlare alternative sau de diverse auxiliare dar și create de profesor. Se poate vorbi în general de exerciții gramaticale, ortografice și de punctuație.

Studiul de față își propune să demonstreze că exercițiul deși utilizat de la începuturile educației, istoric vorbind, continuă să rămână o metodă modernă și foarte eficientă în predare -învățare, în general și în însușirea limbii și literaturii române, în particular. Desigur că exercițiul și modul de aplicare a acestei metode la clasă a evoluat și s-a adaptat, s-a modernizat astfel încât să răspundă la exigențele actuale ale actului pedagogic.

Exercițiile gramaticale sunt folosite în toate tipurile de lecții, dar cu deosebire în lecțiile care formează și consolidează cunoștințele de gramatică predate. În aceste lecții, exercițiul poate constitui activitatea principală a activității. Există exerciții pentru recunoașterea și definirea categoriilor gramaticale studiate, precum și exerciții care cer elevilor un efort de creație, cum ar fi alcătuirea unor texte care să cuprindă anumite categorii gramaticale sau structuri gramaticale studiate.

În cadrul celor dintâi, un rol important îl au exercițiile de recunoaștere a categoriilor gramaticale, dublate uneori de copierea unor texte, ca de exemplu, transcrierea de texte cu sarcina de a sublinia anumite părți de vorbire și de a nota în tabele caracteristicile acestora. De pildă, se dă un text care cuprinde substantive și li se cere elevilor să determine felul, numărul lor, să determine rolul lor în propoziție sau li se cere să găsească legătura dintre cuvinte cu ajutorul întrebărilor puse și alcătuirea unei scheme gramaticale.

Exemplu:

1. Citiți textul următor. Găsiți în fiecare propoziție subiectul și predicatul, folosind întrebările potrivite.

• Răsare soarele. Muncitorii încep lucrul. Ei lucrează în fabrici și uzine, magazine și piețe. Pleacă și copiii la școală. Tramvaiele, autobuzele, mașinile sunt pline de călători.

Alteori, acest exercițiul poate avea ca bază și numai cuvinte izolate.

2. Din cuvintele de mai jos alegeți substantivele și scrieți-le în coloane diferite:

• substantive care denumesc ființe, substantive care denumesc lucruri, substantive care denumesc fenomene ale naturii: om, frumoasă, carte, înflorit, albină, mașină vânt, avion, tractor, fulger, curat, privighetoare, iarnă, vesel.

Cunoașterea unei forme gramaticale sau funcție sintactică determină uneori sarcini mai complicate.

3. Copiați textul de mai jos și puneți verbele la timpul prezent:

• Copiii se scăldau în râu. Unii ședeau pe mal. Fetele ascultau ciripitul păsărilor din luncă.

După ce elevii au învățat despre timpurile verbului, prezent, trecut și viitor, li se dă temă să alcătuiască propoziții sau texte cu verbele la diferite timpuri. Un astfel de exercițiu se dă în mod gradual: mai întâi să alcătuiască propoziții simple cu același verb la timpuri diferite, apoi cu verbe diferite la timpuri diferite.

Dar o formă aplicativă, cu consecințe importante de formarea capacităților de exprimare este compunerea. Se dă elevilor să alcătuiască compuneri după tablouri care să cuprindă diverse părți de vorbire: adjective, pronume, verbe sau să alcătuiască compuneri în mod liber. Prin astfel de exerciții elevii se deprind să facă legătura dintre conținutul de idei și formele expunerii. Exercițiile de acest fel contribuie la dezvoltarea gândirii logice a elevilor, la dezvoltarea imaginației lor.

Exemplu:

1. Să se alcătuiască propoziții cu ajutorul unor cuvinte date. De exemplu, se dau elevilor anumite adjective sau verbe și li se cere să alcătuiască propoziții cu acestea.
2. Să se alcătuiască propoziții și să se le dezvolte prin introducerea diferitelor părți secundare (atribute, complemente).
3. Să se reconstituie propoziții din cuvintele date în ordine schimbată. Valoarea acestor exerciții constă în aceea că îi deprinde pe elevi să așeze cuvintele din propoziții în ordinea firească și, deci, să înțeleagă legătura dintre părțile de propoziție.

Exercițiile contribuie și la formarea deprinderilor ortografice și de punctuație. În acest scop se folosește dictarea cu prevenirea greșelilor. Învățătorul atrage în prealabil atenția elevilor asupra cuvintelor care prezintă dificultăți de scriere, prevenind astfel eventualele greșeli, apoi elevii scriu textul respectiv pe baza dictării învățătorului.

Exercițiul poate consta din recunoașterea unor fapte de limbă dintr-un text dat. Acesta este tipul cel mai frecvent întâlnit în manuale, folosit adesea în fixare și în temele pentru acasă.

Foarte frecvente sunt și exercițiile care cer elevilor dezvoltarea unor texte sau adăugarea unui cuvânt sau a unor cuvinte omise. Asemenea exerciții sunt foarte variate. Uneori elevii sunt conduși spre rezolvarea sarcinii, de pildă cu ajutorul întrebărilor.

Exemplu:

1. Dezvoltați următoarele propoziții simple cu părți secundare care răspund la întrebările din paranteză.

• Muncitorii construiesc (ce?).
• Parcurile înfrumusețează (ce?).
• Străzile (ale cui?) sunt curate.
• Locuințele (care?) se înalță (unde?).

Alteori, la clasele mai mici, cuvintele de adăugat sunt grupate după text, elevul fiind nevoit să așeze cuvântul potrivit la locul potrivit.

2. Alegeți din cuvintele de mai jos subiectele potrivite pentru predicatele date și scrieți propozițiile alcătuite.

• ……………….. a răsărit.
• ……………….. înmuguresc.
• ……………….. este călduros.
• ……………….. se joacă.
• ……………….. a venit.

(timpul, pomii, primăvara, copiii, iarba)

Completarea cerută de enunțul exercițiului poate însă să nu fie ușurată de nicio indicație. Exercițiul solicită evident mai mult gândirea copilului care trebuie să găsească singur, să inventeze, formele care urmează să fie adăugate în text. Iată un exemplu:

Citiți propozițiile de mai jos și adăugați părți secundare care se potrivesc.

• Norii acoperă …………..
• Vântul bate …………..
• O ploaie …………… a început.
• Trecătorii se adăpostesc ……………..

Din categoria exercițiilor de mare circulație în școala noastră fac parte și cele care solicită elevul să formuleze exemple. Orice moment de fixare dintr-o lecție mixtă, după repetarea regulii, utilizează formularea de exemple.

Deși pare un exercițiu simplu, formularea de exemple este în realitate dificilă, pentru că îl obligă pe elev să apeleze nu numai la cunoștințele gramaticale ca atare, ci la întreaga lui experiență de utilizare a limbii, pentru că elevii mici scapă greu de influența exemplelor date de învățător.

Cele mai simple exemple se pot reduce când acest lucrul este posibil, la cuvinte sau grupe de cuvinte izolate. De exemplu, învățătorul poate cere: dați exemple de cuvinte care să numească lucruri folosite de voi în clasă. Când elevii învață despre existența unor cuvinte care arată însușiri, exemplele pot fi cerute prin raportarea reciprocă.

Exemplu:

1. Căror ființe sau lucruri li se potrivesc însușirile arătate de următoarele adjective: serios, cald, tare, mic, cenușiu, rotund, dulce, subțire (clasa a III-a).

2. Arătați care sunt însușirile potrivite pentru ființele sau lucrurile numite de substantivele următoare: carte, cerneală, aer, plimbare, strugure, școală, clasă, bloc, rădăcină, frunze, floare.

Asemenea formulări de exemple pe baza unui punct de sprijin sau de plecare oferit sunt posibile si pentru problemele de sintaxă.

3. Formulați propoziții în care să folosiți cuvintele: școală, vânt, carte, elev, noapte (clasa a II-a).

4. Alcătuiți propoziții dezvoltate, folosind următoarele pronume personale: el, ele, voi, tu, mă, îți, ne (clasa a III-a).

Pentru a ieși din monotonia curentă a exemplelor este bine să se pretindă elevilor să apeleze pentru conținutul exemplelor lor la domenii cât mai variate, cunoscute din studiul altor obiecte de învățământ. Acestea dau elevilor și o imagine mai bogată asupra posibilităților limbii pe care o vorbesc.

La clasa a IV-a, exercițiul poate fixa nu numai sarcina gramaticală, ci și domeniul de unde trebuie luate exemplele: Formulați cinci exemple de propoziții dezvoltate despre frumusețile peisajelor din țara noastră, studiate la orele de geografie sau de științe ale naturii, folosind atribute variate.

Când exemplele se pot închega într-un text cu un conținut unitar, exercițiul capătă forma unei compuneri gramaticale. Mai dificil, deoarece acest exercițiu, presupune o dublă diferențiere a atenției, atât spre dezvoltarea temei cât și spre folosirea obligatorie a unor fapte de limbă. Exercițiul de felul acesta trebuie pregătit și desfășurat în clasă, apoi verificat și corectat în aceeași oră pentru a avea un maxim de eficiență. Tema compunerii trebuie să se potrivească sau să favorizeze folosirea faptelor de limbă indicate. Compunerile gramaticale sunt o formă superioară a exercițiilor gramaticale, deoarece cer elevilor să folosească în mod conștient cunoștințele teoretice în situații apropiate de acelea în care se găsesc în viața de toate zilele.

Materialul de limbă care trebuie folosit în compunere este foarte variat. El poate fi recomandat în enunțul exercițiului în diferite feluri, de exemplu: Alcătuiți o compunere despre …, folosind adjectivele din lecția de azi.

Uneori, este suficient să arătăm clasa faptelor de limbă care trebuie utilizate.

Exemplu (clasa a III-a): Alcătuiți o compunere în care să povestiți o excursie la care ați luat parte, folosind cât mai multe substantive proprii, nume de persoane și locuri pe care le-ați vizitat (orașe, sate, munți, ape).

Alteori, însă, indicația gramaticală poate fi concretă, mergând până la precizarea unor cuvinte, expresii care trebuie încorporate în compunere. De exemplu (clasa a III-a) s-ar putea da o compunere cu tema: Alcătuiți propoziții dezvoltate cu următoarele cuvinte: vara, drumeție, păduri, ogoare, câmpii, flori, formând o compunere cu titlul Vara. Subliniați apoi, în textul scris de voi, părțile principale de propoziție cu o linie și părțile secundare cu două linii.

Am arătat mai sus formele mai importante de exerciții gramaticale. Ele se pot diversifica și combina într-un număr mai mare de variante. Prin urmare, învățătorul are la dispoziție o gamă variată de forme și exerciții și obligația lui este să folosească această mare varietate în mod creator, pentru a face din exercițiul de limbă o activitate și atrăgătoare și eficace. E necesar să se dea atenția cuvenită alegerii temelor exercițiilor, care trebuie să îndeplinească prin conținutul lor următoarele condiții: să-i mobilizeze pe elevi, determinându-i să desfășoare o activitate intensă de gândire; să ofere condiții favorabile pentru creșterea treptată a gradului de independență și pentru dezvoltarea inițiativei, să-i stimuleze pe elevi în învingerea greutăților.

În practica școlară, este cunoscut faptul că în efectuarea primelor exerciții elevii depun eforturi foarte mari, de aici necesitatea de a fi sprijiniți, îndrumați de învățător. Exercițiile au multiple valențe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativității, implică activ elevii în învățare, punându-i în situația de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei și opinii proprii argumentate, de a le comunica și celorlalți, de a sintetiza, esențializa informațiile, se bazează pe învățarea independentă și prin cooperare, elevii învață să respecte părerile colegilor, astfel că exercițiul devine o metodă activ – participativă foarte eficientă.

Metodele de predare – învățare specifice limbii și literaturii române sunt multiple. Pentru a putea dezbate importanța unor metode în asimilarea unor deprinderi și abilități, trebuie să cunoaștem semnificația conceptului:

Privită sub raport funcțional și structural, metoda reprezintă un ansamblu organizat al procedeelor de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse în comun de profesori și elevi și care duc la realizarea obiectivelor propuse, la formarea competențelor lingvistice.

Înțelegem prin metodă de învățământ o cale, un drum de străbătut deopotrivă de elevi și profesori, conform principiilor didactice, prin care se realizează obiectivele instruirii și se formează anumite capacități intelectuale, în vederea adaptării și a integrării într-o societate aflată într-o continuă evoluție.

Dacă în învățământul tradițional, principalele metode le constituie conversația, expunerea, demonstrația, metodele centrate pe conținuturi, transmiterea de cunoștințe, pasivitatea elevilor, învățământul modern solicită aplicarea metodelor active și interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică. Fundamentul pentru un nou cadru de predare - învățare. Aplicarea acestor metode care generează învățarea activă prin care elevii sunt inițiați în gândirea critică nu este simplă ci necesită timp, răbdare, dar mai ales exercițiu și este de preferat să se facă de la primele clase, la toate disciplinele, însă echilibrat și gradual. Acestea trebuie să fie selectate și utilizate în mod riguros, inovativ, în funcție de obiectivele urmărite, de specificul grupului țintă. Ele nu trebuie să constituie un trend, un capriciu al cadrului didactic. Exercițiul ca metoda activă are multiple valențe formative care contribuie la formarea și dezvoltarea competențelor specificate în programa școlară.

Descriu, pe scurt, câteva din metodele folosite împreună cu elevii mei și care au devenit eficiente instrumente de lucru pentru aceștia în cadrul activităților desfășurate la orele de limba și literatura română prin exercițiu.

Brainstorming-ul, care se poate traduce ca, furtună în creier, reprezintă o metodă de lucru interactivă care solicită elevul să transmită idei în legătură cu subiectul dat. Este o metodă ce stimulează creativitatea, ideile transmise spontan în legătură cu tema dată, sunt notate, acceptate urmând să conducă elevul spre posibile soluții. Întrebările care pot declanșa brainstorming-ul: Ce învățătură transmite textul citit?; Cum ai fi acționat tu dacă te-ai fi aflat în poziția personajului respectiv? etc.

Metoda cadranelor, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru chenare, în care elevii vor nota informațiile solicitate de dascăl. Se poate lucra frontal, individual sau cu clasa împărțită pe grupe. În echipă metoda este mai eficientă datorită bogăției de idei si a împărțirii rolurilor în acest caz, fiecare grupă va primi câte o fișă. Se pot propune diferite cerințe în cadrul exercițiului pentru a realiza obiectivele propuse în lecția respectivă.

Cvintetul este o tehnică ce constă în crearea unei poezii de cinci versuri după reguli precise pentru a face sinteza unui conținut sau a unei teme în exprimări concrete și concise. Regulile de elaborare constau în elaborarea primului rând dintr-un singur cuvânt semnificativ, care să definească subiectul, sau personajul studiat acest cuvânt cu valoare de titlu al cvintetului trebuie să fie un substantiv. Al doilea vers este format din două adjective care descriu subiectul respectiv. Al treilea vers conține trei cuvinte care arată acțiuni exprimate prin verbe la gerunziu. Al patrulea vers trebui să conțină o propoziție din patru cuvinte prin care elevii vor exprima ce simt ei despre subiectul propus. Ultimul vers este o constatare sau concluzie care exprimă esența subiectului, el conține un cuvânt exprimat printr-un substantiv. Cuvântul ales nu trebuie să fie regăsit în versurile anterioare.

Cubul, este o tehnică folosită în cazul în care se dorește extragerea unor informații complete, complexe, bogate în legătură cu un subiect propus. Pe cele șase fețe ale cubului, colorate diferit, se notează câte un verb:

• Albastru - Descrie: Ce trăsături fizice are personajul?
• Mov - Compară: trăsăturile morale are personajelor date.
• Roșu - Asociază: locul în care se petrece acțiunea cu locuri pe care le-ai vizitat.
• Verde - Analizează: Spune ce crezi despre faptele și comportamentul personajului in situația dată.
• Galben - Argumentează: ești de acord cu comportamentul său, sau nu.
• Portocaliu - Aplică: Descrie personajul principal.

Activitatea se poate desfășura individual, în perechi sau pe echipe, sub forma unui exercițiu simplu sau sub forma unui joc-concurs.

Scheletul de recenzie este o metodă, un exercițiu care se aplică pentru fixarea cunoștințelor asigurând astfel feed-back-ul textului citit. Exercițiul este valoros, deoarece îmbină cititul, scrisul, comunicarea orală și gândirea critică, flexibilă. Pe fișele elevilor sau pe tablă se scriu o serie de cerințe:

• Să scrie într-o singură propoziție care să rezume despre ce este vorba în text;
• Să se noteze o impresie despre conținutul textului;
• Să se rezume printr-un cuvânt (cheie) conținutul textului;
• Să se aloce o culoare pe care ne-o inspiră conținutul respectiv;
• Să noteze aspectul considerat cel mai important (o idee, un gând, o imagine);
• Să realizeze un desen reprezentativ, care să surprindă esențialul textului propus.

Diagrama Venn - Solicită elevilor să facă printr-o reprezentare grafică o analiză comparativă a două obiecte, personaje teme, care să surprindă ceea ce au asemănător și ceea ce au diferit. Ei vor vizualiza partea comună și vor evidenția în spatii diferite elemente diferite. De exemplu: Prin ce se aseamănă si se deosebesc două personaje studiate?

Se pot utiliza, și alte tehnici activ - participative, care să dezvolte creativitatea și gândirea critică, mult îndrăgite de copii precum: ciorchinele, în diverse forme, explozia stelară lectura în perechi, știu - vreau să știu - am învățat, pălăriile gânditoare, jurnalul cu dublă intrare, benzile desenate, eseul de cinci minute, turul galeriei, reportajul sau interviul cu personalități din lumea literară, toate acestea nefiind altceva decât exerciții menite să-i ajute pe elevi în activitatea lor, în dezvoltarea și formarea lor.

Metodele și tehnicile active și interactive au avantaje și dezavantaje încă nu s-a găsit metoda perfectă. Pentru a potența dezvoltarea gândirii critice, este necesar să valorificăm experiența proprie a elevilor, să-i îndrumăm în efortul pe care-l depun în căutarea soluțiilor și rezolvarea diverselor probleme, în fixarea modului individual de gândire și înțelegere, într-un climat propice învățării antrenant, relaxat, bazat pe încredere, colaborare și respect reciproc. Metodele activ participative au ca dezavantaje multitudinea de materiale ce trebuie pregătite de profesor, imposibilitatea unei evaluări imediate, creează rumoare și agitație în clasă, necesită timp în desfășurarea lor, dar sunt iubite și preferate de elevi deoarece au acel ceva din specificul jocurilor, al acțiunilor, mobilizând elevii, mai ales dacă profesorul este creativ și inovativ în aplicarea lor.

Prin exemplele pe care le-am expus, sunt sigură că recunoașteți atât tipuri de exerciții tradiționale la care nu se poate renunța dacă ne dorim ca elevii noștri să vorbească și să scrie corect, să recunoască și să opereze cu categoriile gramaticale studiate, dar și tipologii moderne, activ- participative care se pot perfecționa, adapta, și personaliza astfel încât să corespundă nevoilor de învățare individuale ale elevului, într-o paradigmă a învățații centrate pe elev si, sau nevoilor de grup, atunci când se adresează unei clase cu un anumit specific.

 

Bibliografie:

Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1998.
Molan Vasile, Didactica Disciplinei, Limba si Literatura Română în învățământul primar, Editura Miniped, București, 2010.
Nuță Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I-II, Ed. Aramis, București, 2000.