Limba și literatura română constituie o disciplină prioritară în învățământul românesc, deoarece, aceasta reprezintă limba maternă, iar cu ajutorul acesteia, elevii se pot exprima, își pot exprima ideile, părerile. Limba este astfel, expresia personalității umane, iar predarea acesteia ocupă un rol foarte important.
Limba română contribuie la realizarea comunicării prin intermediul limbajului, întrucât elevul trebuie să cunoască foarte bine particularitățile limbii pentru ca acesta să poată împărtăși impresii, opinii, idei cu cei din jur.
Receptarea conținutului textelor, prelucrarea și înțelegerea acestora, lărgește în mod considerabil orizontul de cunoștințe al elevului, ducând la realizarea personală a fiecărui individ. Comunicarea reprezintă capacitatea fundamentală a omului, în jurul căreia se axează toate cunoștințele și conținuturile de învățare.
Prin studiul limbii române în școala primară, elevii vor conștientiza actul comunicării, vor afla încă din clasa pregătitoare, că vorbirea corectă are la bază anumite reguli pe care ei le pot înțelege și aplica fără dificultate, construind propoziții care se despart în cuvinte, silabe, sunete. Familiarizarea elevilor cu unele elemente de construcție a comunicării în clasele primare constituie suportul fundamentării formării capacității de exprimare corectă orală și scrisă.
Pentru ca procesul instructiv-educativ să fie unul eficient, este necesară aplicarea unor noi metode, a unor alte strategii de acțiune. Cu cât acestea sunt aplicate mai corect, cu atât gradul de înțelegere al informațiilor va fi mai mare. Aceste metode conduc la facilitarea exprimării, copiii lucrează împreună, în perechi sau grupuri mici, împărtășind astfel idei, impresii, în legătură cu un subiect dat.
Profesorul trebuie să formuleze mesaje clare, precise, cu o structură logică. Conținuturile expuse trebuie să fie prezentate în așa fel, încât să capteze eficient atenția elevilor, să fie cât mai interesante pentru ei. Limbajul folosit trebuie să fie unul accesibil elevilor, potrivit nivelului lor de înțelegere, corespunzător nivelului de vârstă. Și climatul clasei are un rol esențial în receptarea mesajului transmis, deoarece, lumina din sala de clasă, zgomotul, temperatura, stimulează în mare măsură procesul de transmitere al informațiilor.
O primă cerință în vederea realizării finalităților este aceea de plasare a elevului în centrul învățării. Elevul trebuie pus în situația de a acționa ca și când ar descoperi pentru sine acele cunoștințe care au fost descoperite în procesul dezvoltării istorice a omenirii.
Asigurarea unui început bun în procesul de formare a capacităților de receptare a mesajelor orale și mai ales a celor scrise, precum și a celor de exprimare corectă, este o condiție esențială în asigurarea succesului școlar.
În procesul de predare-învățare-evaluare a limbii și literaturii române fiecare metodă practicată are rolul ei, care, de obicei, se asociază cu alta sau chiar cu mai multe, din considerentele asigurării eficienței activității elevilor în clasă; metodele clasice, tradiționale, mult discutate de pedagogi, nu sunt excluse sau ignorate, ci activate prin îmbinarea cu cele noi.
Metodele cele mai frecvente folosite în studiul limbii române în școala primară sunt cele conversative. Fie că este vorba despre o lecție de citire sau de scriere la clasa I, fie de o lecție de construcție a comunicării la clasele II – IV, conversația bazată pe formularea de întrebări și răspunsuri este de neînlocuit. Conversația poate fi atât reproductivă, cât și mai ales, euristică, de aprofundare, de verificare sau control a performanțelor obținute.
Învățământul modern este centrat pe acțiune, „învățarea prin acțiune prin care se cultivă și se exersează spiritul de investigație și de inovație, oferindu-se bucuria descoperirii, a științei cucerite și nu a științei dobândite. Profesorul este partener în dialogul cu elevii, membru al colectivității, nu-și rezumă rolul doar de a dirija sau a corecta răspunsurile greșite ale elevilor. În acest fel el stimulează participarea elevilor la discuție, observând capacitățile de gândire, spiritul de observație.
Concluzionând, pot afirma că, dacă învățătorul aplică corect metodele și strategiile de predare-învățare, atunci, elevul va fi capabil să înțeleagă noul conținut, să adreseze întrebări, să își exprime opiniile. Odată cu dezvoltarea gândirii, elevii vor fi conștienți de faptul că, cu cât limbajul lor este mai bogat și mai nuanțat, cu atât devin mai inteligenți, și obțin rezultate bune la învățătură.
Metodele interactive creează deprinderi, facilitează învățarea într-un ritm propriu, stimulează cooperarea, nu competiția, sunt atractive, pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învățare, de aici și îmbunătățirea rezultatelor. Ca urmare, am decis să verific progresul elevilor în lecțiile de limba și literatura română, aplicând metode interactive în procesul instructiv-educativ.
În urma însușirii corecte a noilor conținuturi, elevii vor fi mai creativi, mai dezinvolți, mai spontani. Odată ce aceștia stăpânesc foarte bine elementele de bază a limbii române, va fi foarte ușor pentru cei din jur să înțeleagă ceea ce aceștia vor să transmită, să explice.
Bibliografie:
Abric, J.C. (2002) Psihologia comunicării. Iași, Polirom;
Cerghit, I.(2002) Sisteme de instruire alternative și complementare. București, Aramis;
Ilies, I. (2010) Competența de comunicare a școlarului mic. Pitești, Sfântul Ierarh Nicolae;
Pânișoară, I.O.(2006) Comunicarea eficientă. Iași, Polirom.
Publicat de:
Lepădatu Ana Maria
Profesor înv. primar, la Școala gimnazială Slobozia Bradului, Vrancea.