Învățarea ca act situată între câștig și risipă

Mediul înconjurător împreună cu toate elementele, persoanele, emoțiile, starea de sănătate, acțiunile realizate de elevi și toți factorii implicați în viața acestuia își pun amprenta asupra randamentului școlar, influențându-l în mod pozitiv sau negativ, asupra învățării.

Etapa școlarizării este importantă în viața fiecărui educat, în formarea unui viitor strălucit, o etapă în care se schimbă semnificativ cursul vieții. Prin intermediul școlii, elevul deprinde capacități, cunoștințe, aptitudini necesare la intrarea în societate. De aceea, trebuie să se respecte principiul egalității de șanse privind accesul la educație. În cadrul activităților instructiv-educative, învățătorul trebuie să creeze condiții pentru ca fiecare educat să-și poată dezvolta potențialul biopsihic, iar învățarea să fie în folosul copilului.

Activitatea fundamentală emisă în instituțiile specializate de instruire este învățarea pe care fiecare elev trebuie să o realizeze, activitate în urma căruia randamentul școlar este notat cu un calificativ. În funcție de calificativele primite se constată elevi care manifestă succes școlar, dar și elevi ce prezintă insucces școlar. În primul caz, învățarea fiind considerată un câștig, iar în ultimul caz, o risipă. Fenomenul insuccesului școlar ia amploare în fiecare zi, iar cadrele didactice din învățământul primar se confruntă cu această dificultate la receptorii acțiunii educaționale de la an la an, de la o generație la alta, atât în mediul rural, cât și în cel urban, în diferite forme care evoluează față de cele anterioare, survenind modificări importante.

Este cert că unii elevi si-au pierdut interesul pentru cultură, pentru învățare. Situație creată, pe de o parte, de faptul că în societatea contemporană se promovează și se valorifică diverse persoane fără studii care reușesc în viață datorită situației materiale, pe de altă parte, din cauza diferitelor probleme întâmpinate. Astfel, se diminuează respectul oamenilor instruiți, valoarea nemaifiind dată de învățătură deoarece sistemul de valori s-a modificat. Cu toate acestea, școala este singura care ne ajută să avem succes în viață contribuind la dezvoltarea capitalului uman și intelectual, fapt ce trebuie insuflat educaților deoarece învățătura este ca aurul având preț oriunde. Învățarea poate fi situată între beneficiu (câștig) și distrugere, decădere (risipă), dar depinde de educat, educator și părinte spre care dintre cele două înclină balanța.

Peste 70% dintre elevi se simt la școală solitari, nefericiți și într-un stres continuu, totodată, le este teamă să frecventeze școala sau să-i dezamăgească pe tutori din cauza calificativelor pe care le obțin. Astfel, copiii din învățământul primar dezvoltă așa numita „fobie școlară” prin trecerea la un nou sistem mai serios și mai strict față de învățământul preșcolar. Aceștia acumulează frustrări, temeri alimentate și de adulți, dar și din prisma mediului școlar în care s-au ancorat. În acest caz existând posibilitatea ca învățarea să tindă spre risipă.

Sunt mulți copii care întâmpină greutăți în acomodarea la noul mediu instructiv-educativ și răspund cu dificultate la cerințele acestui sistem de învățământ. Fapt ce conduce la ierarhizarea lor în elevi buni și elevi mai puțin buni, elevi care manifestă succes sau, dimpotrivă, insucces școlar. S-a constatat că un elev cu reușită școlară este perceput în mod distinct față de unul care a întâmpinat un insucces școlar, că titlul de cel mai bun din clasă sau cel mai slab îi influențează conduita, comportamentul. Cel din urmă creând o imagine depreciativă familiei, cadrelor didactice și chiar instituției la care este înscris, dând impresia că nu va mai avea parte de un viitor reușit.

Cu atât mai mult, randamentul școlar este cel mai important existând o mare competivitate între elevi asupra notelor pe care le obțin deoarece învățarea reprezintă activitatea fundamentală pe care o generează școala, și pe care, fiecare elev trebuie să o realizeze cu conștiinciozitate pentru a fi un câștig. În literatura de specialitate, psihologii numesc învățarea ca pe o activitate sistemică, dirijată ce se desfășoară în instituțiile specializate de instruire și de educație. Această activitate este orientată spre asimilarea de cunoștințe în direcția formării structurilor psihice și de personalitate. În sistemul de învățământ se măsoară performanțele elevilor, numite și randament școlar, și se exprimă cantitativ dând posibilitatea realizării evaluării cu ajutorul unor diverse instrumente docimologice, metode și tehnici moderne sau tradiționale. Acestea ar trebui să fie în concordanță cu nivelul de vârstă și particularitățile fiecărui copil, evidențiind nivelul la care a ajuns și eficiența eforturilor depuse de toate elementele implicate în acest proces educațional. Rezultatele se exprimă cantitativ luând în considerare nivelul de concordanță dintre expectanțe, cerințe și nivelul de reușită, produsul, act ce demonstrează dacă învățarea denotă câștig sau risipă.

Cercetările realizate pe acest subiect au demonstrat că insuccesul școlar îl condamnă pe elev la o viață nefericită deoarece acest fenomen vine cu efecte negative. Astfel, elevul în cauză va avea o imagine de sine stigmatizata, depreciativă, în cele din urmă acesta va fi marginalizat, chiar și viața socială va fi influențată în mod negativ, individul fiind disprețuit și etichetat. Acesta va abandona școala înainte de a se termina ciclul de învățământ, nu se va putea adapta cerințelor și va fi incapabil să atingă obiectivele pedagogice.

Inadaptarea în mediul școlar se manifestă în momentul în care există instabilitate sau chiar dezacord ori relații conflictuale între subiectul acțiunii educaționale (educatorul) și obiectul acțiunii educaționale, între educat-școală, și, totodată, între receptor-învățare. Elevul trebuie să se adapteze la acest mediu, lucru vizibil atunci când acesta poate lega diferite relații cu ceilalți colegi și poate răspunde cerințelor din mediul instructiv educativ, când învățarea se orientează spre câștig.

Învățarea are o deosebită importanță și este un câștig pentru fiecare educat deoarece educația este foarte importantă și contribuie la dezvoltarea capitalului uman și intelectual. Aceasta ajuta la dezvoltarea societății și la calitatea vieții pentru că „Școala face omul om/Și altoiul pomul pom”, iar după cum spune și Ion Creangă „Cartea este lumina minții... numai ea singură poate păstra neschimbate gândurile noastre peste sute de mii de ani. Așadar cartea/educația este o minune.” Trebuie să ținem cont de spusele lui Epictet că „Învățătura este ca aurul-are preț oriunde” și să nu o lăsăm să se piardă, acest lucru fiind posibil prin educarea continuă și prin transformarea ei in fapte.

Deoarece învățarea este situată între câștig și risipă și conflictele au un rol esențial în alegerea pe care o va face copilul. Organizația este un sistem în cadrul căruia indivizii interacționează pentru a realiza diverse obiective comune. Iar cum rezultatele educaților sunt în funcție de dispoziția cadrelor didactic, acestea trebuie să coexiste într-un climat pozitiv deoarece declanșarea conflictelor își pune amprenta asupra climatului organizațional, randamentului școlar, influențându-l în mod negativ, determinând stări anxioase. Dar pentru acest aspect, cadrul didactic trebuie să aibă capacitatea de a gestiona conflictele deoarece acesta este omniprezent în viața noastră. Următorul pas este să identifice condițiile ce au determinat conflictele, cauzele sau originea care a dus la existența unor neînțelegeri între educați pentru ca, astfel, aceștia să le poată rezolva în așa manieră încât aceștia să fie satisfăcuți.

 

Bibliografie:

Boncu, Ș &Ceobanu, C. (2016). Psihosociologie școlară. Iași: Editura Polirom.
Gordon, T. & Burch, N. (2011). Profesorul eficient. Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii. București: Editura Trei.
Jigău, M. (1998). Factorii reușitei școlare. București: Editura Grafoart.
Mihai, A. (2010). Adaptarea școlară. Abordare psiho-socio-pedagogică în învățământul primar. București: Editura Sfântul Ierarh Nicolae.
Predoiu, R. (2019). Succesul și insuccesul școlar. În Pânișoară, I-O. & Manolescu, M. (coord). Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Iași: Editura POLIROM.