Mediul nu este singurul lucru care se schimbă atunci când lecțiile au loc în mediul online. Diferențele dintre instruirea în sala de clasă și instruirea în mediul online, cum ar fi modul de transmiterea al informațiilor și interacțiunea profesor – elev, sau chiar interacțiunea elev – elev, ne îndreaptă atenția spre alegerea unor metode didactice ce se diferențiază de celelalte prin puterea lor de a se adapta mediului virtual și la particularitățile de vârstă ale elevilor din învățământul primar, în comparație cu cele ce sunt mai rigide în acest sens.
Metoda Știu – Vreau să știu – Am învățat a fost creată de Donna Ogle (apud Dulamă Maria Eliza, 2008) și presupune parcurgerea a cinci etape:
1. Etapa axată pe întrebarea Ce știu despre subiect? și are ca scop actualizarea cunoștințelor, permițând noilor conținuturi să fi legate de cele vechi.
2. În această etapă se propune realizarea unei liste de întrebări pentru a introduce noul subiect în sfera de interes a elevilor, iar atenția este concentrată pe întrebarea Ce vreau să știu?.
3. În a treia etapă începe confruntarea elevilor cu noul conținut, căutarea răspunsurilor pentru întrebările din etapa anterioară și înțelegerea noilor informații prin intermediul celor vechi.
4. Penultima etapă este centrată pe rubrica Am învățat pentru a monitoriza și pentru a conștientiza noile cunoștințe aplicând întrebări de tipul: Ce informații am aflat noi astăzi?, Cum putem da un răspuns întrebărilor din rubrica Vreau să știu?, Putem găsi întrebări la care încă nu avem un răspuns?, Ce altceva v-ați dori să aflați legat de subiect?.
5. Ultima etapă se concentrează pe întrebarea Ce altceva aș dori să aflu despre subiect? pentru a extinde învățarea. De asemenea, poate fi adăugată și rubrica Cum/unde aflu? Unde se pot trece în revistă câteva surse în care pot fi găsite răspunsuri la noile întrebări.
Metoda Brainstorming (Osborn, Furtună în creier, Asalt de idei sau Cascada ideilor) (Dulamă Maria Eliza, 2008) este o metodă simplă prin care se stimulează creativitatea și se generează noi idei într-un mod eficient. Aceasta se poate aplica în două moduri: modul deschis – participanților li se solicită păreri referitoare la posibile rezolvări, aceștia putând să discute între ei și modul închis – participații nu comunică între ei și îi înmânează coordonatorului soluțiile personale. În cadrul acestei metode profesorul are rolul de lider și este cel ce propune subiectul elevilor. Etapele acestei metode sunt:
1. Se comunică sarcina de lucru sub forma unei cerințe imperative, a unei propoziții neterminate sau sub forma unei întrebări. În această etapă este importantă atitudinea profesorului care poate pune întrebări, poate face încurajări sau poate emite idei pentru a elimina blocajele.
2. În cea de-a doua etapă are loc comunicarea regulilor fără, însă, a inhiba creativitatea.
3. Această etapă presupune emisia și înregistrarea răspunsurilor în funcție de modul ales și expunerea lor într-un mod vizibil tuturor.
4. În ultima etapă a acestei metode se evaluează ideile propuse și se selectează cele mai valoroase, însă acest lucru nu este obligatoriu, și se comentează. În acest mod, cadrul didactic află idei, opinii, soluții și dorințe.
Metoda Diagrama Venn creată de Steele, Mededith și Tample în 1998 (apud Dulamă Maria Eliza, 2008) presupune realizarea a două cercuri ce se suprapun parțial, astfel încât acolo unde cercurile se suprapun se notează asemănările, iar în spațiile rămase libere ale cercurilor se notează deosebiri, diverse concepte sau idei. Aceasta poate fi folosită pentru o structurare mai bună a unor informații și pentru reflecție. Etapele acestei metode constau în:
1. Se comunică sarcina de lucru elevilor și de desenează într-un loc vizibil cele două cercuri suprapuse.
2. A doua etapă constă în completarea spațiilor destinate individual sau cu clasa. Profesorul coordonează activitatea și poate interveni cu clarificări, explicații și poate corecta eventualele greșeli.
Metoda Cubul a fost creată de Cowan în 1980 (apud Dulamă Maria Eliza, 2008) ghidează prezentarea și studierea unui subiect din mai multe perspective. Pentru aplicarea acestei metode este nevoie de un cub pe care regăsim pe fiecare dintre fețe o instrucțiune astfel: Compară!, Descrie!, Analizează!, Asociază!, Aplică! și Argumentează!. Dacă metoda este utilizată la clasele mai mici, profesorul poate suplimenta explicațiile pentru fiecare operație. Punerea în practică a acestei metode presupune următoarele etape:
1. Se comunică copiilor subiectul propus spre discuție împreună cu sarcina de lucru.
2. Fiecare elev va roti cubul, astfel alegând în mod aleatoriu o față a acestuia pe care se regăsește o indicație. După ce indicația s-a realizat se trece la urătorul elev până când toate fețele cubului au fost parcurse sau cât permite subiectul și timpul alocat metodei.
Metoda Benzi desenate a luat naștere atunci când Teresa M. Amabile (apud Dulamă Maria Eliza, 2008) a observat că elevii își petreceau timpul citind benzi desenate în detrimentul lecturilor obligatorii și a scrierii de eseuri. Astfel, ea le-a propus să schițeze desene și să scrie noi povești, utilizând însă cel puțin zece cuvinte obligatorii. Această metodă se pliază perfect pe nevoile copiilor stimulând creativitatea și poate fi folosită într-o multitudine de lecții și în cardul mai multor discipline. Benzile desenate create de elevi pot fi simple schițe în care regăsim personaje, acțiune și schimburi de replici cu conținut legat de un subiect specificat, în funcție de talentul artistic și de creativitatea fiecărui elev. Etapele acestei metode sunt:
1. Li se comunică sarcina de lucru elevilor ce vor trebui să creeze o bandă desenată cu un personaj la alegere și se specifică cuvintele cu caracter obligatoriu ce vor fi integrate în dialog.
2. După ce benzile desenate vor fi finalizate acestea vor fi prezentate colegilor și vor fi afișate.
Utilizarea adecvată a platformelor educaționale permite aplicarea acestor metode astfel încât copiii să fie captați și integrați în timpul orelor pentru a elimina izolarea socială. Acestea conduc la întărire promptă a răspunsurilor și oferă un feedback imediat scoțând elevul din zona de receptor pasiv, pentru a integra activitatea intelectuală și pentru a oferi autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare și dialog.
Bibliografie:
Dulamă, M. E. (2008). Metodologii didactice activizante. Cluj-Napoca: Ed. Clusium.
Publicat de:
Isac Ramona Pansela
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Slobozia Bradului, Vrancea .
