Pentru cei mai mulți dintre copii, poveștile sunt o parte semnificativă din copilăria lor. Pe lângă partea formativă și ludică, personajele poveștilor reprezintă modele de urmat în viață, astfel fetele se imaginează o Cenușăreasa sau Albă-ca-Zăpada, băieții un Făt-Frumos, fie modele de evitat, precum zmei sau vrăjitoare.
Copilul preia modele din poveștile care i se citesc sau din cărțile pe care le lecturează. El este deschis spre frumos, însă acesta trebuie să se prezinte potrivit puterii sale de înțelegere. El este guvernat de curiozitate, dorind să afle tot și toate, fiind atras mai puțin de conflictele psihologice.
Basmele stimulează procesele cognitive și afective ale copiilor, având astfel o mare valoare formativă, și contribuie la crearea trăsăturilor de caracter. Evoluția succesivă și imprevizibilă a pățaniilor le dezvoltă atenția și memoria, imaginația dar și spiritul de observație. Ascultându-le sau citindu-le, cei mici își exersează atenție urmărind situația tensionată și peripețiile narate.
Problematica majoră a existenței este dată de însăși conținutul lor, prezentat totuși sub o formă accesibilă celor mici: nașterea și moartea, bogăția și sărăcia, timpul și spațiul ș.a. Cu ajutorul basmelor și înțelegând conflictul dintre cele două puteri care sunt prezentate în basm, copiii își construiesc reprezentări despre dreptate, curaj, cinste, vitejie, hărnicie, bunătate etc.
Datorită acțiunii basmului, copiii sunt fascinați de perspectiva bogată pe care le-o prezintă fantasticul, fiind captați de frumusețea morală a personajelor. Lectura basmelor înfățișează o importanță educativă aparte, prin evidențierea calităților eroilor, acestea devenind modele demne de urmat. Din acțiunile realizate de erou, copiii preiau valori morale dintre cele mai nobile, precum curajul, modestia, dreptatea, perseverența, hărnicia, respectul, exprimând compasiune față de cei slabi, admirație față de cei optimiști și încrezători în forțele proprii. Însă, la polul opus, ei își dau seama, pas cu pas, de urmările catastrofale ale minciunii și lașității, prostiei și îngâmfării.
Cu fiecare poveste ascultată sau citită, copilul nu a rămas identic cu cel dinaintea actului lecturii. Procesele sale psihice sunt ușor schimbate, pentru că el trăiește , adeseori inconștient cumulativ și condensat, emoții și procese mintale determinate de străduința eroului din basm de a trece piedicile ivite în cale și puse de alții. Altfel spus, subconștientul copilului este mobilizat și frământat în cursul basmului, creându-i încântare și plăcere, dar și bucurie.
Recunoscându-se imaginar cu eroul din basm, copilul îi însușește țelurile, participă la acțiunile acestuia, trăiește sentimente contradictorii trecând de la sentimente de regret, revoltă sau suferință (atunci când eroul este înfrânt), la sentimente de satisfacție și bucurie atunci când eroul este victorios.
Ascultând sau citind basme, cu timpul, în memoria copilului se acumulează figuri și fapte încărcate de un fond emoțional impresionant. Aceasta devine o lume paralelă față de ceea ce cunoaște concret. Limita dintre cele două universuri este fluctuantă. Astfel, în gândirea copiilor există încrucișări în care realitatea și fantasticul, adevărul și miticul se ating, se împletesc și riscă să se confunde.
Copilul, comparându-se cu adultul, își descoperă neîmpliniri și deficiențe, se simte copleșit de inferioritatea sa organică. Astfel, alături de erou sau substituindu-se acestuia, el găsește în basm un cadru în care poate să evadeze de complexul inferiorității, unde evenimentele și personajele îl bucură (datorită finalului optimist al basmului).
Basmul mai deține și funcția de educare a simțului logic, adică o conduită a atitudinii etice, care-l impulsionează pe ascultător sau cititor să caute dreptatea. Datorită faptului că atenția celor mici nu este invariabilă ci instabilă, aceasta se poate menține doar prin succesiunea pățaniilor personajelor. Atenția se concentrează în acest fel către basmele care-l captivează prin vraja faptelor prezentate.
Din punct de vedere formativ, eroii prezentați în basm dar și acțiunea acestora contribuie la înclinarea imitativă a cititorului. Conflictul devine un stimulent în ceea ce reprezintă substituirea lui în demararea aventurilor eroului. Dorind să construiască imaginativ o lume așa cum și-o închipuie, copiii de cele mai multe ori îmbunătățesc cursul evenimentelor, le retușează și să le repoziționează într-o formă candidă așa cum consideră de cuviință.
Basmul este valoros atât din punct de vedere al educării artistice cât și din cel al dezvoltării limbajului. Odată cu conținutul de idei, copiii sesizează și expresii frumoase, însușindu-le, și astfel își îmbogățesc vocabularul, iar zicătorile ce se regăsesc sunt pline de înțelepciune, aducând o importantă contribuție la dezvoltarea personalității copilului. Basmul este un deosebit mijloc de educare a gustului pentru frumos, provocând copilului puternice emoții estetice.
Cu trecerea timpului, spre sfârșitul copilăriei, copiii conștientizează că nu există nici zmei, nici balauri, nici vrăjitoare. În acest stadiu se declanșează în mintea lor o situație antinomică între raționamentul logic, care se înfiripă, și vraja basmului de care s-au despărțit. Ajuns la vârsta adolescenței, copilul nu mai crede în basme, dar și-a asimilat în chip subconștient acea substanță de vis din care-și trag poveștile seva.
Cu toate acestea, basmul rămâne o lectură dragă sufletului copiilor, mereu cu o notă de mister ce așteaptă să fie descoperit, și prin care ei își pot însuși comoara nesfârșită a înțelepciunii.
Bibliografie:
Alexandru Andrei, Valori etice în basmul fantastic românesc, Editura Societatea literară „Relief românesc”, București, 1979;
Breaz, Mircea, Literatura pentru copii. Repere teoretice și metodologice, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2013;
Călinescu, George, Estetica basmului, Editura Pergamon, Bistrița, 2006;
Goia, Vistian, Literatura pentru copii și tineret (pentru institutori, învățători și educatoare), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003;
Stanciu, Ilie, Copilu și cartea, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1958;
Stoica, Cornelia; Vasilescu, Eugenia, Literatura pentru copii, Manual pentru licee pedagogice, Clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1982;
Vistian Goia, Literatura pentru copii și tineret (pentru institutori, învățători și educatoare), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.
Publicat de:
Dabu Dana Maria
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Alba Iulia.