Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Ce înseamnă solidaritate? Înseamnă legătura dintre indivizi, dintre popoare și țări, dintre diferite grupuri de oameni, înseamnă unitate. Solidaritatea înseamnă ajutor, sprijin, respect, înseamnă împreună.
Omul este o ființă socială, starea lui naturală este cea de grup, așadar, pentru a trăi în armonie și pentru a progresa, trebuie sa promovăm valori precum respectul, toleranța, acceptarea diversității, solidaritatea.
Deși uneori credem că cel mai bine e să facem lucrurile pe cont propriu, sentimentul pe care îl ai atunci când cineva te ajuta și este solidar este mai mult decât ne putem închipui. Atunci când, într-o clipă dificilă, vine un ajutor din exterior, acest lucru înseamnă foarte mult pentru persoana aflata în dificultate. Un ajutor este mereu binevenit iar acordarea acestuia este, deseori, ușor de realizat, dacă există voință și resurse.
Solidaritatea mai înseamnă munca în echipă, puterea mai multor oameni, care e, de fapt, mai eficientă decât a unuia singur. Împreună succesul este întotdeauna garantat. Ne bucurăm împreună cu ceilalți, lucrăm mai bine împreună cu ceilalți, trăim evenimente împreună cu ceilalți.
Iubesc învățarea. Am conștientizat acest lucru de mic copil, poate și pentru faptul că am crescut într-o familie în care pregătirea lecțiilor, a materialelor didactice, a serbărilor școlare sau corectarea caietelor au fost rutine pe care le-am degustat, urmărind-o pe mama mea, care a fost un învățător excepțional. Faptul că am crescut într-un mediu în care învățarea a fost la loc de cinste, m-a făcut să o respect, să o gust cu bucuria motivării interioare și acum, după 27 de ani petrecuți dinamic în sala mea de clasă, mă pot defini ca fiind un never stop learning teacher. De aceea, dialogul meu interior este întotdeauna onest și îmi chestionez critic, la sfârșitul fiecărei zile de școală, activitatea.
Am două beculețe în cap. Când grijile zilei se potolesc, știu exact ce am de făcut. Dacă e verde, știu că ziua a fost reușită, că obiectivele mele în sala de clasă s-au realizat, că elevii mei au avut parte de stare de bine și au ajuns la destinația așteptărilor și rezultatelor dorite . Dacă e roșu, acel „ceva” nerezolvat cu care mă întorc de la școală îmi indică limpede unde și cum trebuie să acționez. Sunt propriul meu mentor și acesta nu e un lucru simplu. Se învață prin autodisciplină și prin reflecție perseverentă. Am învățat să mă cresc personal, ascultându-mi mai bine vocea profesională și străduindu-mă să îi înțeleg timbrele.
Niciun gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar. (Aesop)
În fiecare zi suntem asaltați de zeci de citate, mesaje și postări inspiraționale și este imposibil de ratat ideea în jurul căreia gravitează toate: bunătatea. Dar ce este mai exact această bunătate pe care o promovează întreaga lume?
Există nenumărate definiții care încearcă să surprindă esența acestui principiu, cu toate acestea, nicio explicare a acestuia nu se apropie în întregime de adevăr. Știți de ce? Pentru că bunătatea, în starea ei naturală, se găsește sub mai multe forme: mărinimie, modestie, prietenie, iubire. Să cuprinzi sensul acesteia este aproape inaccesibil, dar nu imposibil.
Este bine cunoscut faptul că majoritatea persoanelor consideră că lumea nu este pe drumul cel bun, că din ce în ce mai puțini oameni încearcă să-și cultive bunătatea și, în același timp, să o dea mai departe. Țin, totuși, să fac anumite mențiuni: bunătatea este cea care îi determină pe oameni să le sară în ajutor celor aflați în nevoie pe timp de război, bunătatea este cea care îi îndeamnă să susțină cauza celor care se luptă împotriva cotropitorilor și tot bunătatea este cea care îi face pe cei suferinzi să nu lase pe nimeni în urmă. Oamenii au ajuns să se lupte nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru cei din jurul lor. Aceasta e o dovadă a bunătății care încă nu a pierit!
Primăvara aceasta nu e ca oricare,
E plină de zumzet dar și de visare
Și-n stolul de păsări, ce iată revine
Renaște speranța din nou în mai bine.
Și parcă nici pomii acum n-au răbdare,
Și încă-i zăpadă când mugur-apare
Iar iarba plăpândă ce e încolțită
Așteaptă să vadă o zi însorită.
Într-o zi de toamnă, nu foarte friguroasă, când toate grădinițele căutau fel și fel de metode care mai de care mai atrăgătoare și mai captivante pentru ai atrage pe micii preșcolari în tainele dezvoltării comportamentelor, de la o fereastră frumos îmbrăcată în frunzele toamnei, se aud strigăte ca de ceartă:
– Eu voi fi azi în centrul atenției! Strigă cu putere Lectura-După-Imagini.
– Ba nu, eu voi fi! Spuse Povestirea.
– Nici gând pe mine mă va alege azi în frumoasa lecție de la domeniul limbă și comunicare! Până la urmă eu sunt preferatul copiilor. Spuse Jocul-didactic.
– Dar eu, Lectura Educatoarei, îi trimit pe copii în cele mai frumoase lumi ilustrate, pline de surprize și mai ales le dezvolt capacitatea de a se exprima liber prin intermediul imaginilor.
Când, după ce a scăldat întreaga sală de grupă într-un Nil de lacrimi și a bătut cu picioarele în podea atât de ferm încât începi să te întrebi dacă nu o fi fost de fapt vreun cutremur, prichindelul proaspăt sosit în grupa mică îți spune printre suspine:
– Doamna, am „muși”!
– Știi de ce ai muci?, îl întreb luând un șervețel din pachetul așezat strategic sub braț.
– Nu, răspunde el, senin ca o zi de primăvară, inconștient de uraganul Katrina cu care tocmai își anunțase prezența în toată grădinița.
Apoi se așează cuminte pe scăunel plănuind, probabil, un nou atac, de data aceasta prin surprindere că e mai eficient. „Cine știe ce se ascunde sub claia aia de păr inele?”, mă întreb răsuflând ușurată că a trecut pericolul și așteptând încordată o nouă replică. Dar nu se întâmplă nimic, căci, undeva, într-un colț, poznașul a găsit o mașinuță „loșie”, căreia se muncește cu sârg să-i scoată o roată ca s-o ducă la „fulcanizare” că așa l-a auzit el pe tati că face. „E clar!” îmi zic zâmbind. Furtuna a trecut, cerul s-a limpezit, se anunță zile frumoase...
Între timp, în partea opusă a sălii de grupă, două fetițe se consolează una pe cealaltă: