Meseria de dascăl

Meseria de dascăl a fost și rămâne o meserie nobilă. Ai nevoie de o anumită chemare ca să fii dascăl, de curaj, de încredere, de multă răbdare, de înțelegere, de implicare necondiționată, de creativitate, de cât mai multă dăruire.

Îmi amintesc cu multă bucurie cum alergam pe ulițele satului natal, alergam cu zmee pe câmp, inventam păpuși din știuleții de porumb, construiam vioară din cocenii de porumb și mă jucam „De-a școala” cu toți vecinii mei, imitând-o pe doamna învățătoare. Însă, acea doamnă învățătoare și-a pus amprenta în mintea mea, a fost un model de urmat, ceea ce m-a determinat să aleg această meserie.

M-am dedicat elevilor mei, reușind să le creionez un destin în viață, mai multor generații. Mi-am dorit să pun condeiul în mâna celor care pășeau pentru prima dată pragul școlii. I-am învățat să fie buni și ambițioși, ce e bine și ce e rău, i-am învățat să pătrundă în lumea cunoașterii, i-am încurajat.

Am dat dovadă de multă gingășie față de elevii mei. Sunt mândră de faptul că am ales această meserie, de ceea ce am făcut, de felul cum i-am îndrumat pe elevii mei, de școala unde am creat caractere, unde am clădit adevărate destine. Mă bucur enorm când mă întâlnesc cu acei copii care azi au devenit adevărate personalități.

Am trecut prin multe sisteme de învățământ, de multe ori fiind obligată să schimb metodele de predare. M-am perfecționat zi de zi, deoarece am avut încredere în mine și în inventivitatea celor mici. În relația școală, copii, adulți m-am implicat în folosul tuturor părților. Cel mai ușor de schimbat este adultul. Copilul și școala au nevoie de mai mult timp pentru a produce schimbări notabile. Trebuie să existe o relație transparentă între cele trei părți. De cele mai multe ori m-am întrebat dacă există o comunicare transparentă între mine și copiii mei, și ce pot să fac în continuare? Știu că mi-am asumat un rol, acela de a modela suflete, acela de a contribui la dezvoltarea personală a fiecărui copil. Este necesar să construim și să menținem încrederea în relația profesor-copil-părinte. Am căutat întotdeauna instrumentele necesare pentru a contribui la dezvoltarea relației de încredere cu părinții, strategii pentru a purta conversații ce au creat conectarea între părinte și profesor, strategii pentru a forma încrederea în sine a copilului, astfel încât copilul să vină cu plăcere la școală.

De cele mai multe ori m-am întrebat: „Cum trebuie să fie un dascăl”? Dascălul este un om simplu, onest, darnic, curajos, care încearcă să sculpteze suflete, caractere, care are misiunea de a înțelege tainele științei, și apoi să le dezvăluie copiilor. El marchează profund dezvoltarea personalității copilului. Influența pe care o are dascălul asupra fiecărui copil este permanentă și nu vom putea ști niciodată unde se oprește.

Mă aplec în fața celor care m-au învățat, care mi-au modelat sufletul, mi-au îndrumat pașii, pentru a ajunge aidoma lor.