SOS - Iubim natura

Iubim natura? Dacă ne punem această întrebare cu siguranță și fără echivoc vom răspunde afirmativ. Dar este așa? E ușor să răspundem fără să avem vreo implicare, așa, din vorbe totul pare minunat. Ne dorim o natură mai curată pentru noi, pentru viitorul generațiilor următoare, pentru binele comun dar ce facem în acest sens? Un principiu învățat la fizică în anii de școală: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă , totul se transformă”. Da așa este! Confortul nostru de zi cu zi transformă Planeta într-un deșert. Goana nebună după resurse și profit secătuiește măruntaiele pământului, tulbură liniștea adâncă a mărilor și a oceanelor, sfarmă stâncile milenare ale munților, tunde verdele pădurilor, gonește fauna sau o lasă să piară de foame, otrăvește aerul și apa înlocuind lumea vie cu tone de plastic dezgustător ce a invadat orice ochi de apă cristalină.

Iubim natura...dar ce soluții avem? Fiecare dintre noi și eu și tu, căci despre asta este vorba poate schimba ceva, poate face diferența fiind un exemplu viu pentru ceilalți. Putem economisi energia, putem economisi apa, putem renunța la ambalajele de plastic sau metal ale unor produse pe care le achiziționăm, putem renunța la autoturisme în favoarea bicicletelor sau a mersului pe jos. Iar dacă asta este prea puțin, implică-te activ! Curăță pădurea de plastic, sticlă și hârtie, albiile râurilor, zonele verzi, strada și casa ta. Participă la acțiuni de împădurire, îngrijește plantele, ocrotește animalele. Nu trece nepăsător pe lângă gunoaie, știu, nu le-ai făcut tu, ...dar poate exemplul tău va da roade și alții te vor urma.

Oamenii încearcă să sorteze deșeurile menajere în pubele specializate: hârtie și carton, plastic și așa mai departe. Unele firmele de colectare a gunoiului nu fac lucrul acesta. Le colectează ...la grămadă, le transportă la groapa de gunoi a orașului, deci înapoi, în natură. Poate că e timpul ca acest lucru să înceteze. Degeaba există legi, intenții nobile, dacă societatea nu le respectă. Din diverse motive, unele obiective, altele subiective se întâmplă asta. Poate este la fel și în orașul tău. În jurul acestor gropi de gunoi uneori i-au naștere mici comunități formate din oameni săraci care trăiesc de pe urma deșeurilor. E trist, dar aceasta este singura sursă de venit a unor oameni, ei refolosesc unele obiecte aruncate, reciclează anumite materiale ca fierul vechi, aparatele electronice, plasticul, sticla, hârtia, ambalajele din carton etc. Fără să vrea acești oameni devin ecologiștii gropilor de de gunoi.

Iubim natura... Cât oare o costă pe ea, dragostea noastră. Nu vream să ajungem vremurile în care la orele de Științe ale naturii vom discuta doar despre animale dispărute din vina noastră. În aceste păduri trăiau mamifere minunate.... care păduri? Ce mamifere? Prea multe animale și păsări au rămas doar niște amintiri pe o peliculă de film sau într-o fotografie. Așa discutăm azi despre antilopa Saiga care a populat odinioară teritoriul României, dar din păcate se mai trăiesc doar câteva exemplare în rezervația naturală din Lunca Prutului. Minunatul Bour (Bos primigenius), simbolul Moldovei, a rămas gravat doar pe stema acesteia, amintind de vremurile de glorie a codrilor seculari. Cea mai mare pasăre zburătoare din Europa, minunata dropie (Otis tarda), a dispărut din țara noastră deoarece era preferata vânătorilor, mare și ușor de luat în cărarea puștii lor, mai trăiesc câteva exemplare în Ungaria. Aceeași soartă nefericită a avut-o și Vulturul Bărbos, Zăganu (Gipaetus barbatus) exterminat din pricină că era considerat responsabil de dispariția caprei negre. Ultimul exemplar a fost vânat în 1938, la Turnul Roșu, în regiunea munților Cozia. Zăganul cunoscut și sub denumire de „Rarău” sau „Ceahlău” deoarece acolo își construia cuiburile a lăsat moștenire țării noastre denumirea acestor culmi, cuvinte ce provin din limba strămoșilor noștri daci.

Foca de Marea Neagră sau Foca Călugăriță (Monactus albiventer) un simpatic mamifer acvatic a ajuns în pragul extincției din pricina omului. Această specie de focă a fost vânată de pescari din cauza unor superstiții. În prezent mai există puține exemplare în Marea Neagră în zona Turciei și a Greciei în Marea Mediterană, la noi în țară din păcate acest mamifer a dispărut. Exemplele triste ar putea continua le-am putea extinde la nivel planetar poate imaginea distrugerii noastre ar avea ca rezultat schimbarea direcției în care mergem, stoparea dezastrului.

Câte milioane de ani de evoluție a avut nevoie mama Natură să ne ofere această bogăție de viață, această planetă feerică de care să ne bucurăm pe care să o stăpânim, să ne hrănim și să ne dezvoltăm de pe urma resurselor ei, să o lăsăm moștenire celor care ne vor urma. Noi ce vom lăsa în urmă? Albume cu fotografii? Filmul distrugerilor noastre? Noi oamenii suntem o specie dotată cu inteligență și înțelepciune, trebuie să stăpânim natura, să o transformăm astfel încât ea să răspundă nevoilor noastre dar am uitat să o iubim, să o respectăm și mai ales să o protejăm. Câți ani îi trebuie unui arbore să crească? În câte minute îl doboară nemiloasa drujbă? Tăiem fără milă plămânul planetei. Natura strigă și vuiește, ne avertizează prin schimbările climatice care provoacă furtuni, vijelii, tornade, inundații, alunecări de teren, topește calota glaciară de la poli. Așa ea (natura) ne comunică că trebuie să ne oprim și să o iubim dar mai ales să o protejăm.

Din vuietul furtunii parca se aude un strigăt înfundat: Salvați Pământul, cea mai frumoasă stea, pentru că de aici nu aveți unde pleca.