„Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile… foșnetul frunzelor rigide și grăbite suflate de-a lungul străzii de un vânt țâfnos și crăncănitul unui stol de gâște migratoare.” Hal Borland
Îmi amintesc cu nostalgie toamnele petrecute în satul meu, când pe pământul amorțit cădeau frunzele vestejite și ruginii iar soarele cu o ultimă putere încearcă parcă să dea viată naturii adormite.Aroma fructelor coapte ne îmbia să mergem ȋn livezi şi peste tot răsuna glasul cristalin al copiilor care adunau în coșurile mari din nuiele roadele pomilor.
Toamna peste codrul arămiu se așterne tăcerea iar coroana cea semeață a copacilor se pierde sub adierea vântului ascuțit și rece. Stolurile de păsări călătoare își poartă zborul deasupra pădurii, vrând parcă să-și ia la revedere de la copacii care le-au fost casă de-a lungul verii. Croncănitul lor trist se aude până în depărtări, e timpul să migreze spre țările calde…Toamna e liniște în codrul trist. Se mai aude susurul apei izvoarelor care alunecă printre crengile uscate ale copacilor.
Câmpiile, grădinile și ogoarele rămân golașe, uscate și pustii, acoperite de stratul gros de brumă și parcă sufocate de ceață deasă și morocănoasă. Gâzele, plăpândele gâze amorțesc de frig și se ascund în iarba uscată. Bătrânii gârboviți de ani și greutăți și-au strâns recolta și stau sprijiniți într-un băț la poartă uitându-se în zare, cu gândurile împrăștiate în mii de locuri. Fiecare frunză parcă le șoptește de anii lor, de toamna vieții lor…
Așa e toamna în satul meu..o simfonie de culori și de arome, un amalgam de sentimente și amintiri frumoase.
Publicat de:
Rotea Costina
Profesor educator, la C.S.E.I. Maria Montessori, Constanța.