Știind că Terra este casa noastră și de sănătatea ei depinde sănătatea noastră, este necesar să conștientizăm că natura trebuie să fie protejată în fiecare zi, în fiecare clipă. Cheia reală este cunoașterea ei, cu toate simțurile, curiozitate, inteligență, pasiune. Mai mult ca niciodată omul este dator să cunoască realitatea înconjurătoare și s-o ocrotească. Ștefan Milcu ne îndeamnă: „Dacă nu vom gospodări cu înțelepciune rezervele planetei și nu vom ocroti natura, vom rămâne în cele din urmă singuri, pe o planetă pustie”. Secolul grăbit și stresant în care trăim îi îndepărtează pe oameni de natură, de aceea este necesară o schimbare de atitudine față de aceasta, bazată pe sentimente, pe capacitatea de înțelegere a fiecărui om și pe conștientizarea faptului că de sănătatea Pământului depinde existența noastră.
Sărăcirea globului de materiile prime, diminuarea fertilității solului printr-o exploatare prea intensă, defrișările și poluarea sunt marile pericole care amenință omenirea. Masacrul naturii pentru un stil de viață consumist ce caracterizează epoca actuală trebuie stopat nu prin constrângeri și interdicții, ci prin dramul de omenie a fiecăruia dintre noi transmis urmașilor noștri.
Oamenii trebuie să înțeleagă că ei formează o singură mare familie, că au o singură casă comună, Terra, pe care trebuie să o îngrijească și să o apere. În mintea și forța omului stă posibilitatea să utilizeze rațional ceea ce natura i-a dat, dar și posibilitatea să nimicească totul.
Despre un mediu pur, cu desăvârșire lipsit de poluare, nu s-a putut vorbi niciodată. Încă din cele mai vechi timpuri, unele fenomene naturale, precum erupțiile vulcanice, eroziunile de teren, incendiile de păduri, descompunerea materiilor vegetale, a cadavrelor umane și animale, a altor resturi din natură, au constituit factori de poluare a mediului. Ruperea echilibrului ecologic, ce poate produce daune sănătății, liniștii și stării de confort a oamenilor ori pagube vieții în general, prin modificarea calității factorilor naturali sau artificiali, constituie poluarea mediului înconjurător. Această acțiune prin care omul degradează natura poate fi consecința comportamentului acestuia, a funcționării unor fabrici și uzine, a unor mijloace de transport, a comunităților rurale sau urbane care are efecte dăunătoare asupra mediului înconjurător.
Poluarea are diferite cauze și efecte. Putem vorbi de poluare naturală sau artificială, de poluare fizică, biologică, chimică sau estetică, de poluare directă sau indirectă, de poluare intenționată sau neintenționată. Poluarea mediului cu diverse tipuri de substanțe trebuie privită în ansamblul ei, în mod concomitent pentru toate elementele (aer, apă, sol) deoarece, de cele mai multe ori, aceeași substanță le poluează în același timp.
Poluarea atmosferei are urmări neplăcute, adesea grave, asupra omului și mediului său înconjurător, sub diferite forme: murdărește locuințele, împiedică dezvoltarea plantelor, diminuează valoarea produselor agricole, reduce vizibilitatea, adaugă mirosuri neplăcute mediului ambiant și, cel mai important, afectează sănătatea. Numărul celor care suferă de boli ale plămânilor și căilor respiratorii este în continuă creștere, mai ales în rândul copiilor și bătrânilor, iar creșterea numărului îmbolnăvirilor de astm este o dovadă a efectelor dăunătoare ale poluării aerului. Distrugerea stratului de ozon ar putea fi cauza unei creșteri a numărului de cazuri de cancer de piele la cei cărora le place să se bronzeze sau lucrează în aer liber, fiind expuși la cantități mari de radiații ultraviolete. Substanțele chimice poluante din aer ajung și în lanțul alimentar, fiind absorbite de plante, astfel că o parte din alimentele consumate conțin urme de plumb provenit de la combustibili sau vopsele. Reducerea poluării cu plumb a atmosferei se face prin încurajarea utilizării benzinei fără plumb, dar și prin micșorarea concentrației acestuia din vopsele.
Apa a fost și continuă să fie leagănul vieții pe Terra, existența fiecărei plante, animal și a fiecărui om fiind condiționată de circuitul acesteia în natură. Poluarea resurselor de apă prin ploile acide poate atrage după sine izbucnirea unor epidemii, apariția unor boli. Un fenomen îngrijorător este răspândirea substanțelor chimice complexe în apa potabilă. Acestea pot proveni dintr-o varietate de surse, incluzând detergenții industriali, masele plastice, ca produs auxiliar al fabricării hârtiei și din pesticide. Fiind o importantă resursă naturală care trebuie conservată, apa se poate purifica artificial prin procese industriale, făcând posibilă refolosirea ei.
Solul este materialul fragil și afânat care acoperă într-un strat subțire cea mai mare parte a suprafeței scoarței terestre, inexistența lui lipsind continentele de majoritatea florei și faunei. În zilele noastre, pe tot globul pământesc, activitățile umane deteriorează această resursă vitală. Compoziția chimică a solului, mai ales conținutul în anumite elemente minerale, poate fi un factor care duce la apariția bolilor. Reziduurile menajere și industriale uzuale se descompun în contact cu solul, dar multe dintre acestea nu dispar așa de simplu. De aceea, acum se monitorizează substanțele periculoase de pe uscat și se verifică nivelul acestora în organismul plantelor, al animalelor, în alimente și în corpul uman. Problemele care se pun astăzi, legate de ocrotirea solului sunt: readucerea solului poluat la vechea lui stare; recuperarea uscatului și crearea de terenuri utile prin irigații, dacă terenul este prea uscat, și prin desecare, dacă este prea umed; conservarea solului. În procesul de recuperare a uscatului, prevenirea este mai ușoară decât vindecarea.
Soluțiile reale ale problemei poluării mediului presupun participarea activă a întregii populații. Interesul public în prevenirea poluării reprezintă o luare de poziție conștientă, tot mai des întâlnită în zilele noastre, față de una dintre cele mai serioase probleme ale lumii de azi. Trebuie să procedăm astfel încât Pământul să fie o casă primitoare pentru copiii noștri și pentru generațiile viitoare, să facem eforturi pentru ocrotirea naturii, pentru păstrarea unui mediu curat, salubru, care să ridice calitatea vieții și să protejeze Terra. Nicăieri nu va fi mai bine ca aici și tocmai de aceea trebuie să luăm măsuri din vreme, pentru ca viața noastră și a urmașilor noștri să nu fie periclitată și să se îmbunătățească continuu.
Noi, dascălii, ne străduim în permanență ca munca noastră să fie într-o cât mai strânsă legătură cu viața, cu complexitatea ei, animați de puterea de a modela mințile și sufletele copiilor, de a valorifica la cel mai înalt nivel potențialul creator al acestora, contribuind astfel la o dezvoltare liberă, în concordanță cu exigențele societății. Prin orele desfășurate la diferite discipline de învățământ, școala trebuie să-l antreneze pe elev la participare, să devină conștient de faptul că viața generațiilor viitoare, calitatea ei, depind într-o mare măsură și de acțiunile sale în vederea ocrotirii Terrei.
Mediul înconjurător, așa cum ni se prezintă el astăzi, este în mare parte o creație a omului, dar el poate influența la rândul său evoluția societății umane. Degradarea continuă a mediului care se produce sub ochii noștri se datorează tocmai intervenției omului în natură. Pericolul este foarte mare și tocmai de aceea un gând domină constant orice ființă rațională care trăiește pe acest pământ: pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii începând de la cele mai fragede vârste.
Să ajutăm, copiii, să păstreze ce a mai rămas „viu” pe această planetă, și astfel să salvăm Planeta Albastră.
Bibliografie:
Ivănescu Maria, Ile Mărioara, Boghiu Samica și Vereș Mariana, (2005), Ghid metodic de educație ecologică - învățământ preșcolar, Ed. Casa Corpului Didactic Bihor, Oradea;
Nedelcu, G. și Nedelcu, M., (2003), Educația ecologică și voluntariatul în protecția mediului, Ed. Treira, Oradea.
Publicat de:
Călinescu Anca
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „George Voevidca” Câmpulung Moldovenesc, Suceava.