Am ales meseria de învățător, deoarece mi-am dat seama că cadrele didactice lucrează pentru viitor. Adică ce faci cu copilul acela la școală se vede abia peste ani, când tot сe ai construit tu acolo în clasă îi va fi cu adevărat util în viață.
Am ales să fiu învățător :
Ca să îngrijesc сele mai frumoase flori,
Să plămădesc cele mai istețe minți
Și să le cresc în trupuri sănătoase,
Să pictez pânza celor mai curate suflete,
Să scriu în sala de clasă cele mai minunate povești,
Jucând cu măiestrie un rol deosebit,
Să conduc copiii sus, cât mai sus,
Ca să-și aleagă o stea, doar a lor...
... Eu sunt Învățător !
Profesia de dascăl este complexă și nobilă, dificilă dar și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, în care a ști nu înseamnă nimic, dacă știința ta nu o împărtășești copiilor cu emoție și forță spirituală.
Ce trebuie să facă un învățător? Am ajuns la concluzia că, indiferent de condiții, сel mai important este dorința de a lucra și a inova. Așa că nu este atât de important un proiector, (cu toate că ajută enorm) sau o tablă inteligentă, cât dorința de a face lucruri interesante. Sistemul de educație nu este făcut de programe și proiecte de lecții, ci în principal de oameni. Așa cum spune vorba populară: Omul sfințește locul. Noi trebuie să educăm mintea, caracterul, sufletul, personalitatea, nu doar să le turnăm informații în cap pe care le uită. A fi învățător nu înseamnă să citezi un manual, ci înseamnă să lucrezi cu omul. Înseamnă a ști nu doar ce e în mintea elevului, dar și ceea ce e în inima lui.
De ce schimbări are nevoie educația? Pentru a fi eficientă, educația trebuie să fie distractivă și accesibilă tuturor. Schimbarea percepției în legătură cu învățătorul reprezintă un prim pas spre lărgirea orizontului de gândire și dezvoltarea unor abilități pentru viitor. Ruperea pe cât e posibil a rutinei și introducerea unor lucruri interesante. Predarea nu trebuie să fie un act monoton, ci un dialog între mai multe minți care gândesc pe o temă. Noi, profesorii, suntem cei care, prin activitatea cotidiană, asigurăm schimbarea spre bine, oportunități egale tuturor, nu o simplă educație, ci una de calitate.
Astfel că îndemnul meu este, în numele viitorului, să investim în cei care petrec în preajma noastră mai mult timp decât în propriile familii, cei pentru care suntem un model de urmat, dar și o etapă pe care trebuie să o depășească, lucru firesc și inevitabil, cei care ne vor purta în inimile lor întreaga viață – copiii.
În numele viitorului, să creăm o școală prietenoasă, pentru că aici copiii învață să devină adevărați cetățeni, să învățăm să răspundem nevoilor acestora, luând în considerare faptul că fiecare își creează propria personalitate, pentru ca în viitor să ne urmeze exemplul, să începem schimbarea de la noi înșine, înainte să cerem schimbări de la ei.
În numele viitorului, să realizăm faptul că rezultatele autentice nu sunt imediate, copilul fiind aidoma unui puiet care va da roade doar la o anumită etapă a dezvoltării sale. De aceea, eforturile noastre pot părea inițial o muncă de Sisif, cel care, în mitologia greacă, a tot dus bolovanul până pe vârful muntelui, fiind obligat să o ia de la capăt, pentru că bolovanul se rostogolea înapoi. Totuși, Sisif nu a avut un alt țel decât să ajungă în vârful muntelui, pe când obiectivul profesorilor este unul amplu – să creeze personalități, oferind fiecărui elev oportunitatea de a-și dezvolta plenar talentele și abilitățile.
Drumul pare a fi unul lung și anevoios, însă să urmăm zilnic îndemnul proverbului latin „Per aspera ad astra” (Prin greutăți spre stele) și vom reuși.
Publicat de:
Ciolpan Alina
Profesor învățământ primar, I.P. Liceul Teoretic Văratic, Rîșcani, Rep. Moldova.
