Cugetări

Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă și nevinovată și drept vorbind, acesta-i adevărul. (Ion Creangă, Amintiri din copilărie)

Pusă în situația de a da răspuns mie însămi dar și celor apropiați dacă lucrul cu copiii e vocația mea, dacă aceasta e cea ce-mi doresc să fac o viață întreagă, aduc ca argument că găsesc enorma satisfacție în lucrurile mici pentru noi dar realizări mari pentru ei. Întâlnite zi de zi, ele sunt cele care îmi dau puterea să merg mai departe. Ele mă definesc ca ceia ce am fost, sunt și voi fi. Când suntem copii, rareori ne gândim la viitor. Doar această inocență ne lasă liberi să ne bucurăm cum puțini adulți pot.

Alături de copii mă simt mereu în magica împărăție - copilăria. Dacă ar fi să ne raportăm la un citat din Lucian Blaga, în care acesta consideră copilăria ca fiind „inima tuturor vârstelor”, atunci aș putea spune că copilăria este cea mai frumoasă dintre toate anotimpurile vieții.

Știm că în fiecare adult locuiește copilul care a fost și în fiecare copil se află adultul care va fi. Nu că mi-ar lipsi copilăria, dar îmi este dor de felul în care găseam plăcere în lucrurile mici, chiar și în timp ce lucrurile mai mari se prăbușeau.

Copiii sunt nu numai inocenți și curioși, ci și optimiști și veseli și, în esență, fericiți. Ei sunt, pe scurt, tot ce își doresc adulții să poată fi. În lumea lor mirifică nu se acceptă tristețea, lor li se citește mereu pe fețe veselia, iar grijile îi ocolesc cu încăpățânare. În acest tărâm al fanteziei, buzele lor știu doar să râdă, iar sufletele le zboară precum fluturii suavi în lumina caldă a soarelui de primăvară.

E adevărat, uneori mai uit și eu cum e să fiu copil. Nu mai știu să privesc, cu ochi inocenți, norii și misterele lor și, mai ales, mi-e teamă să nu fiu considerată ridicolă dacă ... Și totuși, copilul din mine îmi amintește de această lume aparte, nedefinitoare, uneori confuză, dar teribilă de interesantă. Copilul din mine îmi reamintește să fiu curioasă, spontană, altruistă, să spun o vorbă bună și să nu trec îngândurată, să nu mă las copleșită. Și, mai ales, îmi spune să fiu îngăduitoare, să zâmbesc, să iubesc. Căci fiecare elev al meu tânjește să mai fie mângâiat pe păr cu duioșie și să auză un glas dulce...

După cum spunea Paulo Coelho: un copil poate oricând să învețe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește.

Pericolul ce amenință copilăria e doar timpul. El vine nemilos asemeni unui vânt năprasnic suflând pilonii copilăriei dar bucuriile de azi și amintirile de ieri găsite alături de copii sunt brațele cu care ne vom prinde de viitor.

Copilăria nu este de la naștere până la maturitate. Un copil va crește și va lăsa distracția copiilor. Copilăria este un regat în care nimeni nu moare. Marele Dostoievski spunea că sufletul se vindecă fiind alături de copii, iar eu asta și fac – îmi vindec spiritul bătut de încercările vieții.

Ce aș spune eu tuturor oamenilor? Păstrați emoția copilăriei, trăirile jucăușe pe alocuri zburdalnice, păstrați inocența, corectitudinea stărilor copilărești…astfel cum au zis poeții - simțindu-te copil nu vei îmbătrâni niciodată. Lăsați copilul din voi liber și vei simți bucurie fără să vreți, veți simți curaj fără motiv, veți avea culorile curcubeului ca îndrumător spre bine, spre rezolvări, spre viață, spre culoare! A fi copil înseamnă a lua tot de la această perioadă a vieții, a alege calea spre fericire și o viață mai bună, deoarece bucuria și fericirea adevărată sunt lucruri într-adevăr prețioase, ce nu se cumpără și nici nu se vând, ci care pot fi regăsite doar în inimă, fiindcă stă în puterea ta să indici calea spre o viață mai puțin primejdioasă, o viață fericită.