Ce să fie oare?

Într-o zi de toamnă, nu foarte friguroasă, când toate grădinițele căutau fel și fel de metode care mai de care mai atrăgătoare și mai captivante pentru ai atrage pe micii preșcolari în tainele dezvoltării comportamentelor, de la o fereastră frumos îmbrăcată în frunzele toamnei, se aud strigăte ca de ceartă:

– Eu voi fi azi în centrul atenției! Strigă cu putere Lectura-După-Imagini.

– Ba nu, eu voi fi! Spuse Povestirea.

– Nici gând pe mine mă va alege azi în frumoasa lecție de la domeniul limbă și comunicare! Până la urmă eu sunt preferatul copiilor. Spuse Jocul-didactic.

– Dar eu, Lectura Educatoarei, îi trimit pe copii în cele mai frumoase lumi ilustrate, pline de surprize și mai ales le dezvolt capacitatea de a se exprima liber prin intermediul imaginilor.

– Draga mea, nimic nu se compară cu o poveste spusă de un glas duios ca al doamnei educatoare. Eu le sunt pe plac tuturor copiilor pentru că am cele mai fantastice personaje și în rândurile mele, binele învinge mereu.

– Fetelor, nu vă mai certați atât. Eu sunt regele activităților, toată lumea știe. Sunt cel mai plăcut de copii și de doamnele educatoare. Nimic nu se compară cu formă de învățare distractivă și atractivă pentru copii. Folosesc cele mai multe materiale didactice și cea mai frumoasă amenajare a mediului ambiental.

Cearta între cele trei mijloace de realizare a activităților de învățare, a continuat, fiecare s-a lăudat cu rolurile importante pe care le are în dezvoltarea preșcolarilor și mai ales a limbajului acestora.

– Nimic, nu știți! Eu Povestirea sunt una dintre activitățile de educarea limbajului cele mai plăcute copiilor, întrucât le satisfac nevoia de cunoaștere și de afectivitate, le stimulez imaginația și constitui cadrul optim de exersare a capacității de comunicare.

– Ha! Ha! Ha! râse cu poftă Lectura-După-Imagini. Eu contribui la dezvoltare limbajului, îi învăț să alcătuiască propoziții și mai târziu fraze, datorită mie copiii pronunță corect substantivele proprii și comune, folosesc corect gradele de comparație ale adjectivelor și mai ales a verbelor cunoscute de ei la prezent, trecut și viitor. Cred cu tărie că îndeplinesc cele mai importante funcții în dezvoltarea competențelor de comunicare ale copiilor.

– Hmmm, la rândul meu mă aflu într-o strânsă interdependență cu obiectivele voastre, dragele mele colege, însă alături de acestea eu mai am un plus, pe care nu orice formă de organizare o deține. Sunt un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstă preșcolară deoarece aceștia rezolvă sarcini instructiv-educative și mă adaptez oricărei vârste. De aceea mi se mai spune și „Regele". Eu folosesc metode interactive de grup brainstorming, tehnica 6/ 3/ 5, pălăriuțele gânditoare, pot folosi conversația, problematizarea sau exercițiul. Sunt special!

Oricât de multe argumente aducea Jocul-didactic, cele două mijloace de realizare parcă erau împotriva lui, nici nu voiau să audă că azi vor fi înlocuite de așa zisul ,,Rege”.

– Vom vedea noi care va câștiga! Eu care le-am pregătit copiilor pentru activitatea de azi cele mai frumoase expresii, o bogăție de imagini artistice, sentimente și emoții, apropierea de limba noastră frumoasă plină de expresivitate sau pe tine, care vrei numai distracție, distracție și iar distracție...

– Eu ce să mai spun, care am pregătite cele mai frumoase ilustrații. Și mi-am propus să le îmbogățesc celor mici vocabularul prin expunerea la cuvinte noi, să le dezvolt imaginația, să le antrenez memoria și concentrarea, dar mai ales să le stârnesc pofta de cunoaștere.

Supărați, cei trei au așteptat nerăbdători, după întâlnirea de dimineață, să anunțe doamna educatoare câștigătorul zilei, care ghiciți cine a fost? Jocul-didactic, bineînțeles. Copiii urmau să se joace cu silabele, să le reprezinte grafic și să alcătuiască propoziții.

Dacă și voi sunteți iubitori de jocuri Regele nostru vă prezintă ce le-a pregătit copiilor: Educatoarea va scoate din plicul mare o scrisoare și va citi copiilor una din sarcinile trasate de Zâna Toamnă: la ridicarea semnalizatorului verde, plicul cel mare va porni din mână în mână și se va opri la semnalul roșu indicat de conducătorul jocului. Cel la care a oprit plicul, va scoate un jeton, va denumi imaginea reprezentată, va despărți în silabe cuvântul marcând silabele prin bătăi din palme sau cu mâna sub bărbie, apoi va alcătui o propoziție cu acel cuvânt. Jetonul va fi pus pe tabla magnetică, iar sub acesta se vor reprezenta grafic silabele și chiar sunetele cuvântului respectiv. Cei care vor răspunde corect vor fi aplaudați. Acțiunea se va repeta astfel de câteva ori. Nu uităm că jocul are și câteva variante complicate.

Lectura-după-imagini și Povestirea, au rămas plăcut surprinse de bunăstarea copiilor, de bucuria și zâmbete de la acea activitate. Au promis să nu se mai supere unii pe ceilalți și să învețe să-și aprecieze rolurile unii altora pe care le au în folosul micilor preșcolari.

Cei trei, au rămas buni prieteni și au promis să contribuie împreună la dezvoltarea limbajului copiilor.