Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Elevii claselor de gimnaziu se confruntă cu o nouă provocare, învățarea chimiei ca disciplină nouă, complexă, care „studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor”, o știință experimentală și exactă, care face parte din categoria științelor naturii.
Programele școlare de chimie pentru clasa a VII-a și pentru clasa a VIII-a contribuie la formarea profilului elevului prin: implicarea în activități variate de observare, experimentare și aplicare, dezvoltând capacitatea de integrare a informațiilor noi și aplicarea lor în situații cotidiene; stimularea curiozității și a interesului de cunoaștere, în general, și pentru chimie, în particular; abordarea integrată a conceptelor realizând conexiuni cu celelalte științe ale naturii; dezvoltarea unor atitudini pozitive față de propria persoană, față de ceilalți și față de mediul înconjurător; stimularea motivației pentru protecția naturii și valorizarea acesteia în formarea unor convingeri și competențe ecologice adecvate pentru antrenarea elevilor în activități de ocrotire a mediului înconjurător. Cu privire la principiile didactice aplicate în predarea științelor exacte și experimentale, amintim: principiul intuiției, principiul legării teoriei de practică, principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor, principiul accesibilității cunoștințelor și principiul individualizării și diferențierii învățării.
Studiul metalelor pentru elevii claselor de gimnaziu este o provocare și în același timp, pe de o parte, oferă cadrul adecvat pentru exprimarea tuturor informațiilor și cunoștințelor acumulate anterior la științe, fizică, educație tehnologică sau ca elemente ale culturii generale dobândite la școală sau în familie, iar pe de altă parte, pentru cunoașterea și experimentarea unor fenomene chimice și reacții cu valoare științifică și practică.
Lecțiile referitoare la arderea metalelor sunt introduse în anii de gimnaziu, atât în manualele de chimie, la unitatea Tipuri de reacții chimice din clasa a VII-a, cât și la unitatea Metale din clasa a VIII-a, precum și în materialele auxiliare.
Proprietățile chimice ale metalelor depind de caracterul lor chimic, iar reacțiile au loc mai rapid pe măsură ce caracterul chimic este mai pronunțat. Astfel, metalele mai reactive decât hidrogenul, situate în fața acestuia în Seria reactivității chimice (adică cele care îl preced) pot substitui hidrogenul din apă și acizi. Metalele foarte reactive (K, Ca, Na, Mg și Al activat) reacționează cu apa și formează hidroxizi și hidrogen, cele reactive (Zn, Fe, Sn, Pb) formează cu apa oxizi și hidrogen, iar cele mai puțin reactive (Cu, Hg, Ag, Au, Pt) nu reacționează nici cu oxigenul (Pt, Au), nici cu apa (Cu, Hg, Ag, Pt, Au). Utilizând Seria reactivității chimice a metalelor, elevii claselor a VIII-a pot testa reactivitatea sodiului, magneziului și aluminiului, în cadrul orelor de laborator, în școlile gimnaziale în care există laboratoare funcționale sau în timpul orelor de curs, ca secvențe de lecție, utilizând laboratorul virtual. De asemenea și în clasa a VII-a la unitatea Tipuri de reacții chimice pot fi efectuate unele experimente pentru demonstrarea reacțiilor de combinare care au loc prin arderea metalelor sau a reacțiilor de substituție, prin realizarea reacțiilor metalelor cu apa.
Activitățile practice oferă copiilor oportunitatea de a experimenta fenomenele naturale într-un mod direct și interactiv. Prin intermediul experimentelor și demonstrațiilor practice, copiii pot observa rezultatele acțiunilor lor și pot înțelege mai bine legile și principiile care guvernează fenomenele fizice, chimice sau biologice.
Participarea la activități practice în domeniul științelor contribuie la dezvoltarea unui set divers de abilități practice și cognitive. Copiii învață să observe, să facă ipoteze, să experimenteze și să analizeze rezultatele, ceea ce îi ajută să-și dezvolte gândirea critică, abilitățile de rezolvare a problemelor și capacitatea de a lucra în echipă. De asemenea, activitățile practice îi încurajează pe copii să fie creativi și să își folosească imaginația pentru a explora și a descoperi lumea din jurul lor într-un mod personal și autentic.
Mai mult decât atât, acestea oferă elevilor oportunitatea de a dezvolta competențe practice și abilități tehnice. De exemplu, prin construirea unui model simplu de mașină cu propulsie elastică, elevii pot învăța despre conceptele de energie potențială și cinetică, dar și să-și exerseze abilitățile de măsurare, asamblare și testare a prototipurilor. Astfel de activități îi încurajează pe elevi să devină mai încrezători în abilitățile lor și să exploreze domenii precum ingineria și tehnologia.
În proiectarea și planificarea activității, fiecare cadru didactic se va raporta la resursele oferite de către unitatea de învățământ, de condițiile climaterice dominante, de nivelul de pregătire al elevilor și de tradiția școlii, selectând și organizând conținuturile în conformitate cu cerințele programei de specialitate.
Realizarea competențelor specifice educației fizice școlare este condiționată de capacitatea profesorului de a alege conținuturile adecvate nivelului de pregătire al copiilor și resurselor care îi stau la dispoziție. În același timp, depinde și de măiestria profesorului de a asigura un conținut variat, atractiv în condițiile lucrului după o programă care are un caracter liniar și concentric.
Comparație a învățării tradiționale vs online
În ultimii ani, atât pentru profesorii din învățământul primar, dar mai ales pentru cei din învățământul gimnazial, au existat preocupări pentru a realiza abordări culturale, eteronomice și interdisciplinare în cadrul orelor de educație muzicală.
Educația muzicală contribuie la formarea unei personalități armonioase, sensibile și creative a copiilor, capabili să-și exprime prin muzică ideile și sentimentele, să comunice cu semenii, să vibreze afectiv la valorile artei muzicale. Procesul educației muzicale este o activitate complexă, continuă, sistematică și unitară, care începe din copilărie și se termină la sfârșitul vieții.
Termenul „eteronom” are rolul de a orienta profesorul în a alege domeniul de conținut, nefiind obligatoriu ca acesta să se regăsească în manual și să fie utilizat. Sunt propuse audiții tematice, care trebuie interpretate ca repertoriu orientativ. Preluarea unor lucrări din repertoriul propus spre audiție în cel ce va fi interpretat vocal și/sau instrumental va fi încurajată.
În condițiile în care atât în școală, cât și în societatea actuală se comută accentul de pe memorarea unui mare volum de cunoștințe pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe deprinderea metodelor și tehnicilor de muncă intelectuală și independentă, este necesar ca elevul să devină participant activ la propria formare, iar profesorul să se situeze pe poziția de îndrumător al elevului. Apelul la metodele moderne este cu atât mai important pentru că stimulează participarea activă a tuturor elevilor la orele de Educație muzicală.
Metoda R. A. I. (Răspunde - Aruncă - Interoghează) vizează o reflectare a ceea ce elevii au învățat prin formularea de întrebări și provocarea unor răspunsuri.
Descriere: La finalul lecției sau a unei secvențe de lecție, se realizează un joc cu mingea (sau alt obiect ușor) după următoarele reguli: