Pleonasme tolerabile

Prin raportare la limba literară, pleonasmele se clasifică în pleonasme tolerabile și pleonasme intolerabile. Pleonasmele tolerabile sunt îmbinări de cuvinte ce exprimă: dublarea negației, dublarea prin clitice a subiectului, a complementului direct și indirect, colocații gramaticalizate prin uz: mediu înconjurător/ambiant, marea majoritate, ani de zile, ieși afară, coboară jos, urcă sus, am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele, am înghețat de frig, și-a trăit viața etc. În ceea ce privește pleonasmele intolerabile menționăm că sunt acea categorie de pleonasme care ar putea fi ocolite chiar și de nespecialiști, dacă aceștia ar da atenție sensurilor exprimate de acele cuvinte. Pleonasmele sunt intolerabile când termenii sinonimici sunt vecini (adunare comemorativă în memoria) sau când același sens aparține unui element formativ cât și celuilalt termen al pleonasmului (autobiografia mea, coexista împreună).

Potrivit titlului acestui articol, în rândurile ce urmează ne vom ocupa de pleonasmele tolerabile. Vom evidenția grade diferite și perspective multiple în care pleonasmul nu este strict interzis: ca mijloc de insistență, de accentuare, de reliefare; ca mijloc de dezambiguizare; ca mijloc de exprimare clară a unei realități aparte; favorizate de informația incompletă a lucrărilor lexicografice românești; ca funcție prozodică; pleonasme justificate din punct de vedere gramatical; pleonasme că figuri de stil (pleonasmul stilistic sau expresiv). Menționăm că aceasta clasificare aparține cercetătorului Dorin N. Uritescu, 2006.

Scopul lucrării de față este să punem în prim plan toate aceste categorii de pleonasme tolerabile cu recomandarea de a încerca evitarea lor pe cât este posibil, chiar dacă ele apar uneori dintr-o nevoie absolută a emițătorului de a transmite clar mesajul către receptor.

Drept texte suport am ales o poezie eminesciană, anumite replici din Caragiale și, de asemenea, menționăm câteva site-uri unde am găsit diverse pleonasme tolerabile.

În expresii precum a se studia pe sine, a se studia pe el sau a te cunoaște pe tine însuți înseamnă a ști ce ești, ce ai și ce poți este admisă dublarea complementului deoarece acesta este folosit ca mijloc de accentuare. Același fenomen este posibil și în cazul complementului direct și a celui indirect: Pe Băsescu nu l-am certat niciodată, Cum să-i spun unei fete că o plac?.

Așa cum menționează Dorin Uritescu și cum am găsit chiar numele unui articol: se admite [...] complinirea prin singur în construcții ca ajută-te singur. (Uritescu, Dorin, N., 2006).

De asemenea sunt admise construcțiile pleonastice care sunt folosite ca mijloace de dezambiguizare. Expresiile cu verbe reflexive sunt adesea ambigue. În exemplul copii se spală, Gh. D. Trandafir oferă trei interpretări: reflexiv pasiv, reflexiv obiectiv sau reflexiv reciproc având înțelesuri diferite: copii sunt spălați de către cineva, fiecare dintre copii se spală pe el sau copii se spală unii pe alții. (Trandafir, Gh., D., 1973, p. 70).

De aceea, prezența elementului de compunere auto – însemnând "de la sine, prin mijloace proprii, însuși, singur" < fr. aut (o) -, cf. gr. autos, pe lângă un verb poate fi marcă a reflexivului obiectiv care are scopul de a exclude interpretarea lui ca un reflexiv reciproc (în special la plural: s-au flagelat față de s-au autoflagelat) sau reflexiv pasiv (în special la persoana a III-a singular și plural: a se distruge față de a se autodistruge). (Avram, Mioara, 1987, p.127).
Un exemplu în acest sens, preluat de noi este: O rachetă balistică franceză utilizată pentru transportul focoaselor nucleare s-a autodistrus duminică.

Trebuie menționate și situațiile în care formele de dativ posesiv stau pe lângă un verb în care ideea posesiei este reluată printr-un adjectiv posesiv (Un șofer grăbit și-a ucis tatăl și i-a băgat pe cei trei copii ai săi în spital) și printr-un pronume în genitiv (I-a stricat planul lui).

În cazul unui cuvânt polisemantic este tolerată însoțirea acestuia de un atribut substantival prepozițional exprimat printr-un cuvânt cu sens asemănător ca cel al determinantului pentru a fi clar precizat ceea ce se dorește a se comunica: costum de haine, dună de nisip, extinctor de incendii, gamă variată de sortimente, sumă de bani, ospiciu de nebuni etc.

Când se dorește exprimarea clară a unei realități aparte este admisă folosirea verbului cu prefixul re- însoțit de un adverb cu același sens: a revenit iarăși (a venit – a plecat – a venit – a plecat – a venit). În astfel de situații pleonasmul este tolerabil pentru că are funcția de a exprima o realitate aparte (Uritescu, Dorin, N., 2006 p.65).

În cazul în care lucrările lexicografice românești nu lămuresc cu exactitate sensurile anumitor cuvinte, însoțirea acestora de cuvinte cu sens asemănător este tolerată. Această părere este susținută de Mioara Avram: "Din punct de vedere etimologic, și culesul recoltei e un pleonasm, dar, dacă admitem că recolta are în limba noastră și sensul « cantitate de roade dintr-o anumită perioadă » (pe lângă acela de "culegere, strângerea roadelor, recoltare"), o exprimare ca Prima recolta de roșii, al cărei cules a început în cursul lunii aprilie, poate fi tolerată chiar de cine n-ar scrie așa el însuși. În același fel s-ar putea ajunge la recunoașterea faptului că aport înseamnă "contribuție" și, așa cum contribuțiile sunt "aduse", e posibil să fie adus și un aport. Formula a aduce un aport este greșită etimologic, supăra pe cunoscătorii limbii franceze, putem să îi condamnam pe cei care au încetățenit la noi, dar nu îi putem condamna pe vorbitorii care nu știu franțuzește și care găsesc în dicționarele românești că aport înseamnă pur și simplu contribuție" (Avram, Mioara, 1965, p 37-38).

Aceeasi idee este subliniată și de D. Uritescu: Astfel de pleonasme le putem considera tolerabile împotriva părerilor unor lingviști pedanți care văd peste tot doar greșeli de neiertat. (Uritescu, Dorin, N., 2006, p.65). Un lingvist care nu tolerează astfel de pleonasme este Th. Hristea, ceea ce reiese din următorul exemplu: Dicționarele noastre nu cunosc cuvântul jancote (fol. pe vremuri, la expresia "a plăti bani jancote"). Dar ni se pare evident că pentru a-l explica, trebuie să pornim neapărat de la frc. argent comptant, care înseamnă "bani gheață, numerar". Neputând asimila corect această expresie franțuzească, pe care nu au înțeles-o, totuși, negustorii de altădată au mutilat-o și de la "a plăti jancote" (comp. frc. payer en argent comptant) s-a ajuns la «a plăti cu bani jancote». Deși "mutilat" constitue și conține la structura lui cuvântul "argent" care este echivalentul perfect al rom. bani. Prezența acestuia din urmă, înaintea lui "jancote" este absolut de prisos și face că expresia în discuție să capete un evident caracter pleonastic (Hristea, Theodor, Pleonasme de origine franceza in LR, nr. 44 din 30 noiembrie 1980, p.5).

Pleonasmele care includ un substantiv și un adjectiv, ce exprimă diverse trepte ale însușirii, pot fi tolerate în operele autorilor și nu numai deoarece se dorește punerea în evidență a caracteristicilor respective: moș bătrân, babă bătrână, fetiță mică, demnitate umană, individ uman, cult religios. Pentru a se marca un grad avansat în ceea ce exprimă substantivul, se adăugă acestuia un adjectiv al cărui sens este cuprins în definiția determinantului, de exemplu, potrivit definiției din DEX, pag. 84 babă=femeie în vârstă înaintată, femeie trecută de tinerețe, iar bătrân/ă (pag. 96) = care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă.

Pleonasmele cu funcție prozodică sunt permise pentru acoperirea numărului de silabe și pentru păstrarea rimei și a ritmului. Luăm exemplul celebru eminescian din Luceafărul: Cobori în jos/Luceafăr blând. Dorin Uritescu interpretează acest pleonasm astfel: Adăugând vocabulei a coborâ în ipostaza ei flexionara de imperativ, persoană a II-a singular, locuțiunea adverbială în jos, autorul a precizat de fapt, prin pleonasmul care s-a produs, modul de parcurgere a direcției mișcării și, totodată, a accentuat imensitatea distanței de străbătut. (Uritescu, Dorin, N., 2006 p.66).

Există verbe care cer substantive cu aceeași rădăcină sau din aceeași familie semantică (complementul intern): a îngheța de frig, a vedea cu ochii, a dormi un somn, a merge cale, a cântări kilograme, a cânta un cântec, a ecraniza un film, a lucra la elaborarea, a oua un ou, a scrie o scrisoare, a-și trăi traiul, a visa un vis. Un astfel de pleonasm întâlnim în poezia pentru copii: Pisicuță, pis, pis, pis/Te-am visat azi-noapte-n vis. Și, de asemenea, există substantive care cer verbe cu aceeași rădăcină sau din aceeași familie semantică: Vântu bate, /Nu-l răzbate, /Neaua ninge, /Nu-l atinge (Angela Similea – Astăzi s-a născut Hristos) sau Ploaia plouă cu cinci sute kilometri la ora/ Eu sunt în autobuz și-ți fac cu mâna/ Dar tu nu mă vezi/ De sub umbrela ta păroasă cu mâner de os/ Și autobuzul și cu mine trecem de tine. (Tocilescu, Alex, Ploaia ploua cu sute de kilometrii la ora, in Dilema veche din 5 iulie 2012). Mioara Avram subliniază că aceste pleonasme justificate din punct de vedere gramatical se mai numesc și figuri etimologice.

Pleonasme tolerabile sunt socotite și cele cu rol stilistic sau expresiv. D. Uritescu menționează: Când sunt utilizate cu intenția de a se obține un grad înalt de expresivitate în comunicarea ideilor și sentimentelor, pleonasmele devin figuri de stil și aparțin seriei pleonasmelor de insistență (Uritescu, Dorin, N., 2006 p.67). Un astfel de pleonasm întâlnim în proverbul: Pe cel furios în mânie, lesne îl supui, când dulce vei grăi lui, când vei tăcea de tot sau vei fugi dinaintea lui sau în versul: Te las să ai grijă ca talentul și harul meu să nu se risipească. În această categorie de pleonasme care devin figuri de stil intră și pleonasmele emfatice cu valoare afectiv- argumentativă pe care le surprindem ca titluri ale diverșilor cântăreți: Plânge și suspină.

Într-o operă literară în proză, pleonasmele sunt permise atunci când autorul le pune pe seama personajelor sale pentru a releva lipsa de cultură a acestora. D. Uritescu numește această categorie pleonasme caracterologice. De asemenea, menționează că, deși celelalte pleonasme utilizate ca figuri de stil sunt tolerabile, acestea trebuie luate ca atare (Uritescu, Dorin, N., 2006 p.68). Cele mai multe exemple de acest fel întâlnim la Caragiale: un popor care nu merge înainte sta pe loc; unde nu e moral acolo e corupție; fără printipuri, va să zică că nu le are; nu dau voie să-și permită; măcar câtuși de puțin; nu spune decât numai și numai (I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută).

În acest studiu am încercat să arătăm că, deși pleonasmul este o greșeală de exprimare care trebuie evitată, există situații în care limba română ne cere să folosim anumite structuri pleonastice și anume: când se dorește accentuarea unei idei, când se urmărește dezambiguizarea a ceva, când se exprimă clar o realitate aparte, când lucrările lexicografice românești nu oferă informații suficiente în ceea ce privește etimologia cuvintelor, când se exprimă trepte ale însușirii, când se urmărește într-o poezie acoperirea numărului de silabe și păstrarea structurii ritmice, în cazul subiectelor și complementelor interne și când aceste structuri au rolul unor figuri de stil.

Deci, trebuie să ținem cont de toate cele menționate mai sus și să nu-i criticăm pe cei care le utilizează.

 

Bibliografie:
Avram, Mioara, Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, București, 1987;
Avram, Mioara, Tot despre pleonasme, in Presa noastră, anul X. 24.5, 1965;
Hristea, Theodor, Pleonasme de origine franceza in LR, nr. 44 din 30 noiembrie1980;
Trandafir, Gh., D., Categoriile gramaticale ale verbului in romana contemporana, București, 1973;
Uritescu, Dorin, N., Pleonasmul in limba romana, Editura All, București, 2006.

Surse:
Caragiale, I.L., O scrisoare pierduta;
Eminescu, Mihai, Luceafărul;
Similea, Angela, Astyazi s-a născut Hristos;
Tocilescu, Alex, Ploaia ploua cu sute de kilometrii la ora, in Dilema veche din 5 iulie 2012;
jurnalspiritual.eu/a-te-cunoaste-pe-tine-insuti-inseamna-a-sti-ce-esti-ce-ai-si-ce-poti/;
www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/viceamiralul-in-rezerva-ilie-stefan-pe-basescu-nu-l-am-certat-niciodata-14694-340349.html;
www.fiibarbat.ro/cand-si-cum-ii-spui-unei-femei-ca-o-placi/;
www.chiazna.ro/1437/ajuta-te-singur-samuel-smil;
www.hotnews.ro/stiri-international-14747584-franta-racheta-balistica-autodistrus-putin-dupa-lansare-prim-esec-din-1996.htm;
www.didactic.ro/materiale-didactice/paronimele-si-pleonasmul.