Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Lectura contribuie la consolidarea deprinderii de citire corectă, fluentă, conștientă și expresivă, la formarea și dezvoltarea gustului pentru citit, la cultivarea respectului față de carte, la creșterea interesului de a cunoaște viața, oamenii și faptele lor, la îmbogățirea și nuanțarea vocabularului precum și la dezvoltarea capacității de exprimare, la educarea sentimentelor estetice, la lărgirea ariei de informație a elevilor și stimularea capacității creative. Este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni. Așadar, lectura are un rol foarte important în viața copiilor cu impact profund pentru anii următori.
Pasiunea pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă de durată care înglobează răbdare, perseverență, voință și, în special, continuitate, iar succesul în lectură este asigurat, în mod deosebit, de capacitatea elevilor de a înțelege, prin efort propriu, mesajul celor citite.
Primul pas constă în motivarea elevilor pentru lectură, prin metode moderne, active, prin proiectarea unor activități interesante, care să-i transforme pe elevi din cititori neimplicați, dezinteresați, în cititori curioși care să înceapă să intuiască magia lecturii.
Dinamica socială a ultimelor decenii aduce în fața lumii contemporane o serie de provocări față de care educația nu poate rămâne indiferentă. Niciodată omenirea nu s-a confruntat simultan cu atâtea probleme complexe care implică analize și rezolvări la scară planetară, cum ar fi: globalizarea, interculturalitatea, protecția mediului, sărăcia, explozia informațională, conflictele. Toate acestea revendică o abordare integrată și în sfera educației.
Pentru a face față schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au nevoie de competențe strategice ca: abilitatea de a învăța cum să învețe, abilitatea de evaluare și rezolvare de probleme. Profundele transformări din cadrul societății afectează direct și sensul învățământului românesc. Este nevoie de o abordare modernă, de un nou mod de gândire pentru depășirea unor granițe rigide între disciplinele de învățământ în vederea explicării mai în profunzime a fenomenelor. Activitățile pe discipline trebuie să alterneze cu cele transdisciplinare pentru crearea unui context al predării integrate în care întreaga activitate să fie centrată pe elev, pe demersurile intelectuale și afective ale acestuia.
La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relații clare între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile care aparțin unor discipline școlare distincte.
Abordarea integrată sau cross-curriculară propune o viziune holistă și constructivistă asupra procesului de predare-învățare, prin stabilirea unor grade diferite de integrare la nivelul obiectivelor, conținuturilor, metodologiei, conceptelor etc., urmărind atingerea unor rezultate pentru care nu mai sunt suficiente cadrele unei anumite discipline.
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista atunci când ei vor fi mari și nimic nu ne va permite să știm cum va fi lumea lor, atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori)
Societatea în care vor trăi copiii noștri are nevoie de oameni care să treacă cu ușurință de la un domeniu la altul. O instruire care răspunde adecvat cerințelor științei și societății contemporane implică atât abordări interdisciplinare cât și studiul aprofundat al conținuturilor proprii diferitelor discipline.
Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că nici o disciplină de învățământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline. Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară utilizarea unor modalități de lucru care conduc la exersarea capacităților operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înțelegerea multiplelor și variatelor interdependențe dintre fenomenele lumii reale.
Astfel în cadrul diferitelor ore de la clasă, am organizat șezători unde am învățat, am cântat, am socotit, am rezolvat probleme de logică și am dansat.
Diferențierea instruirii este o strategie de organizare a corelației profesor – elev, care urmărește individualizarea deplina a activității pedagogice. Ea vizează adaptarea acțiunii instructiv – educative la particularitățile psihofizice ale fiecărui elev în parte pentru a asigura o dezvoltare integral optimă și o orientare eficientă a aptitudinilor proprii, cu scopul integrării creatoare în activitatea social.
Un rol important în proiectarea și realizarea instruirii diferențiate îi revine procesului de evaluare care este necesar în special prin elaborarea diagnosticului inițial care se referă la cunoașterea nivelului de pregătire al elevului și care constituie premise viitoarelor itinerații de învățare individualizate într-un timp și spațiu pedagogic optim. Activitățile de evaluare angajate în realizarea diagnosticului inițial vizează atingerea unor obiective prioritar cumulative și formative care intervin la nivelul oricărei activități didactice proiectată la nivel curricular. Evaluarea cumulativă urmărește măsurarea sumei de cunoștințe și capacități dobândită la un anumit moment al activității de instruire. Evaluarea formativă vizează perfecționarea continuă a activității didactice educative prin efectele auto-reglatorii declanșate permanent la nivelul corelației subiect-obiect.