Abordarea integrată în învățarea științelor naturii

Dinamica socială a ultimelor decenii aduce în fața lumii contemporane o serie de provocări față de care educația nu poate rămâne indiferentă. Niciodată omenirea nu s-a confruntat simultan cu atâtea probleme complexe care implică analize și rezolvări la scară planetară, cum ar fi: globalizarea, interculturalitatea, protecția mediului, sărăcia, explozia informațională, conflictele. Toate acestea revendică o abordare integrată și în sfera educației.

Pentru a face față schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au nevoie de competențe strategice ca: abilitatea de a învăța cum să învețe, abilitatea de evaluare și rezolvare de probleme. Profundele transformări din cadrul societății afectează direct și sensul învățământului românesc. Este nevoie de o abordare modernă, de un nou mod de gândire pentru depășirea unor granițe rigide între disciplinele de învățământ în vederea explicării mai în profunzime a fenomenelor. Activitățile pe discipline trebuie să alterneze cu cele transdisciplinare pentru crearea unui context al predării integrate în care întreaga activitate să fie centrată pe elev, pe demersurile intelectuale și afective ale acestuia.

La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relații clare între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile care aparțin unor discipline școlare distincte.

Abordarea integrată sau cross-curriculară propune o viziune holistă și constructivistă asupra procesului de predare-învățare, prin stabilirea unor grade diferite de integrare la nivelul obiectivelor, conținuturilor, metodologiei, conceptelor etc., urmărind atingerea unor rezultate pentru care nu mai sunt suficiente cadrele unei anumite discipline.

Shoemaker subliniază că prin abordarea integrată educația este astfel organizată încât traversează barierele obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte ale curriculum-ului, în asociații semnificative care să se centreze pe arii mai largi de studiu. Predarea și învățarea sunt văzute într-o perspectivă holistă, reflectând lumea reală, care este interactivă.

Integrarea are mai multe niveluri, corespunzătoare pașilor spre transdisciplinaritate:

• transdisciplinaritatea: reprezintă gradul cel mai elevat de integrare al curriculum-ului. Abordarea integrată la acest nivel se realizează prin fuziune, adică renunțarea completă la limitele disciplinelor de studiu implicate. Transdisciplinaritatea încorporează mai multe niveluri de intervenție educativă. B. Niculescu arată că „disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt patru săgeți ale unuia și aceluiași arc: al cunoașterii”.
• pluridisciplinaritatea sau multidisciplinaritatea se referă la faptul că o temă aparținând unui anumit obiect de studiu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea rămânând nealterate ca structură și menținându-se independente între ele. Abordarea integrată la acest nivel se realizează printr-o corelare a demersurilor mai multor discipline, în vederea clarificării unei probleme din mai multe unghiuri.
• interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare. În urma acestei intersectări pot lua naștere diferite obiecte de studiu. Abordarea integrată la acest nivel se realizează prin ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, căutând teme comune diferitelor obiecte de studiu, care pot duce la realizarea obiectivelor învățării la un grad mai înalt.

Abordarea integrată are două dimensiuni:

• integrarea orizontală - reunește într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de studiu, aparținând unor arii curriculare diferite;
• integrarea verticală - reunește două sau mai multe obiecte de studiu din aceeași arie curriculară.

În continuare mă voi referi la abordarea integrată la disciplina Științe ale naturii. Curriculum-ul de Științe ale naturii este structurat astfel încât permite variate legături între domeniile recunoscute sub denumirea de Științe ale naturii (este vorba de biologie, fizică, chimie), dar și între acestea și alte domenii din curriculum-ul învățământului din ciclul primar.

Propun un model de aplicație a abordării integrate de tip vertical, la nivel interdisciplinar: Evidențierea experimentală a conducerii apei prin tulpină, din cadrul unității de învățare Schimbare, transformare - clasa a IV-a.

 

Detaliere a activității de învățare - Evidențierea experimentală a conducerii apei prin tulpină

Activitatea se desfășoară experimental. Captarea atenției elevilor poate fi realizată cu ajutorul experimentului 1.

Experiment 1: Se pune o garoafă într-un pahar cu apă în care, în prealabil, s-a turnat puțină cerneală. După câteva minute, se va observa colorarea vaselor conductoare din tulpină. Problema care li se pune copiilor este să stabilească ce și cum s-a întâmplat. Opiniile înregistrate în prealabil pe fișa de lucru vor fi sistematizate pe tablă de către învățător, pentru a putea trece la următorul experiment, care va evidenția de ce urcă apa.

Experiment 2: Se ia un vas de sticlă în care s-a pus, în prealabil, apă colorată cu puțină cerneală, pentru a putea fi vizibil pentru elevi ceea ce se întâmplă. În vas se scufundă, vertical, o serie de tuburi de sticlă cu diametre diferite. Elevii vor observa că, dacă diametrul tubului este mare, apa colorată este la același nivel în tub, ca și în afara acestiua. Cu cât se îngustează, însă, tubul, apa va urca în acesta din ce în ce mai sus. Este vorba de evidențierea fenomenului de capilaritate (fenomenul poate fi observat, elevii putând trage concluzia că înălțimea de urcare a apei în tub este dependentă de micșorarea diametrului acestuia, fără a fi necesară introducerea termenului de capilaritate).

În acest moment, elevii știu că apa urcă în plante prin vase conductoare care sunt foarte subțiri, pentru ca înaintarea apei să poată avea loc. Se pune, însă, întrebarea dacă în tulpina plantei urcă numai apa. Un al treilea experiment va arăta că, o dată cu apa, în plantă pot pătrunde și alte substanțe.

Experimentul 3: în două pahare cu apă se pune puțină sare, în primul, și puțin zahăr, în cel de-al doilea. Se urmărește ce se întâmplă cu cele două substanțe. Elevii pot gusta apa din cele două pahare și vor constata că acestea au gust sărat și, respectiv dulce, ca și substanțele care s-au dizolvat; în schimb, acum, substanțele respective se găsesc pretutindeni în apă, nu numai pe fundul vasului, deci vor putea fi transportate de acestea.

Concluzie: activitatea de învățare propusă este un exemplu simplu de integrare între biologie (experimentul 1), fizică (experimentul 2) și chimie (experimentul 3), pornind de la experimente simple și fără a fi necesară definirea domeniilor individuale. O schemă simplă de integrare este dată în figura următoare, în care posibilitățile de integrare evidențiate sunt mult mai largi:

 

Alte posibilități de integrare se pot realiza între teme din cadrul Științelor naturii și domenii din alte arii curriculare. Două exemple de acest fel sunt date în continuare, unul pentru clasa a III-a și unul pentru clasa a IV-a. O astfel de abordare permite tratarea unei teme în cadrul mai multor discipline, din unghiurile de vedere și cu instrumentele disciplinelor respective- este vorba despre integrarea orizontală. Tratarea unei teme în această manieră va produce o învățare eficientă, prin realizarea mai multor conexiuni și posibilități de accesare a informației.

 

Științe ale naturii - Abordarea interdisciplinară, clasa a III-a.

Activitatea: Observarea și recunoașterea unor corpuri din mediul apropiat pornind de la caracteristicile acestora.

Matematică:

• Rezolvarea unor probleme conținând date legate de tema integratoare.
• Crearea unor probleme legate de tema integratoare.
• Măsurători, utilizând unități și instrumente standard pentru lungimea corpurilor și unități nestandardizate pentru volumul corpurilor.
• Jocuri didactice, folosind date despre însușirile (formă, mărime, culoare etc.) corpurilor aflate în mediul apropiat.

Abilități practice:

• Selectarea materialelor necesare confecționării unor produse/jucării după caracteristicile acestora.
• Realizarea unor produse care redau corpuri din mediul apropiat, pornind de la caracteristicile acestora (folosind procedee diverse: modelarea plastilinei, a lutului, împletituri, colaje, pliere și șifonare a hârtiei).
• Aprecierea produselor obținute, având drept criterii de apreciere însușiri reale a acestora.

Literatura pentru copii:

• Selectarea și lectura unor poezii, povești, povestiri, legende etc., despre însușirile și caracteristicile unor plante și animale din mediul înconjurător (legende despre animale, păsări, despre munți, ape etc.).
• Compararea unor caracteristici ale unor corpuri cu caracteristicile altor corpuri.
• Alcătuirea unor compoziții literare (compuneri, eseuri) pe baza caracteristicilor dominante ale unor corpuri.

Educație civică:

• Formarea unor atitudini pozitive față de corpurile aflate în mediul înconjurător (îngrijirea și păstrarea acestora).
• Formularea, conștientizarea și respectarea unor reguli de conduită față de ceea ce ne înconjoară.
• Activități care au ca scop protejarea mediului înconjurător.

Educație plastică:

• Realizarea unor compoziții plastice, utilizând cunoștințe dobândite în orele de științe referitoare la caracteristicile unor corpuri aflate în mediul apropiat.
• Realizarea unor compoziții plastice în care sunt redate corpuri cu/fără viață din mediul înconjurător.

 

Științe ale naturii - Abordarea interdisciplinară, clasa a IV-a: Tema „Pădurea”.

Activitatea:

• Colecționarea unor informații științifice despre pădure apelând la surse variate (scrise, orale, vizuale, experimentale).
• Fișe de lucru pentru sistematizarea cunoștințelor științifice despre pădure, după criterii date: mediu de viață, importanța, protejarea pădurii, proiecte, portofolii.

Matematică:

• Măsurători utilizând unități și instrumente de măsură pentru lungime (circumferința tulpinii unor copaci din pădure, înălțimea unor puieți, dimensiunile frunzelor etc.).
• Jocuri matematice cuprinzând date despre pădure.
• Măsurarea cu mijloace nestandardizate a cantităților de precipitații căzute în diferite zone ale pădurii.
• Rezolvarea unor probleme conținând date despre pădure.

Literatura pentru copii:

• Selectarea unor texte literare în proză/versuri având, ca tematică, pădurea.
• Realizarea unor colecții de texte literare pentru copii, structurate pe tematici ca: „Pădurea și omul”, „Pădurea și anotimpurile” etc.
• Elaborarea unor eseuri simple, structurate sau libere, având ca temă – pădurea.

Geografie:

• Realizarea unui proiect pe tema „Mijloace de orientare în pădure”.
• Realizarea unui portofoliu structurat relevând specificul pădurii la câmpie, la deal, la munte.
• Realizarea unor referate, portofolii fișe de lucru vizând flora și fauna din pădurile din țara noastră.

Arte:

• Realizarea unor afișe/pliante pentru sărbătorirea „Zilelor pădurii”.
• Picturi reprezentând pădurea în diferite ipostaze.
• Lucrări plastice pe lemn.
• Reprezentarea prin mijloace plastice a unor descrieri vizând pădurea.
• Concurs de desene: „Pădurea în ochi de copil”.
• Cântece despre pădure și despre vietățile pădurii.

Educație civică:

• Cerc școlar: „Prietenii pădurii”.
• Concursuri tematice: „Să fii bun cu pădurea”- discuții, șezători, expoziții, având ca obiectiv selectarea și elaborarea unor mesaje vizând protecția pădurii și importanța ei pentru om.
• Activități practice pentru întreținerea pădurii: „Fiecare copil- un pom”.

Educație fizică:

• Drumeții, excursii turistice la pădure sau de cercetare a pădurii.
• Jocuri sportive în pădure sau în apropierea pădurii.
• Sesiuni de comunicări, referate, discuții cu privire la rolul educației fizice în dezvoltarea armonioasă a organismului și importanța pădurilor pentru sănătatea oamenilor.

 

Concluzii: Activitățile integrate lasă multă libertate de acțiune și exprimare atât învățătorului, cât și elevilor. Ele s-au dovedit a fi o modalitate plăcută și eficientă de învățare, au favorizat o învățare activă integrată, au fost un bun prilej de verificare și testare a capacităților intelectuale, a aptitudinilor creatoare ale elevilor, oferindu-le în același timp posibilitatea de a se exprima pe ei înșiși.

 

Bibliografie:
Revista Învățământul primar, nr. 2-3, 2004;
D’ Hainaut, L., Interdisciplinaritate și integrare, în Programe de învățământ și educație permanentă, EDP, București, 1971;
Cuciinic, Constanța, Activități de învățare - Cunoașterea mediului înconjurător, clasa I, Aramis, București, 2003;
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Polirom, Iași, 2002;
Ghid metodologic de aplicare a programei școlare de științe ale naturii la clasele a III-a - a IV-a, Document MEN, Consiliul Național pentru Curriculum, București, 2001.