Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Dinamica socială a ultimelor decenii aduce în fața lumii contemporane o serie de provocări față de care educația nu poate rămâne indiferentă. Niciodată omenirea nu s-a confruntat simultan cu atâtea probleme complexe care implică analize și rezolvări la scară planetară, cum ar fi: globalizarea, interculturalitatea, protecția mediului, sărăcia, explozia informațională, conflictele. Toate acestea revendică o abordare integrată și în sfera educației.
Pentru a face față schimbărilor caracteristice lumii contemporane, elevii au nevoie de competențe strategice ca: abilitatea de a învăța cum să învețe, abilitatea de evaluare și rezolvare de probleme. Profundele transformări din cadrul societății afectează direct și sensul învățământului românesc. Este nevoie de o abordare modernă, de un nou mod de gândire pentru depășirea unor granițe rigide între disciplinele de învățământ în vederea explicării mai în profunzime a fenomenelor. Activitățile pe discipline trebuie să alterneze cu cele transdisciplinare pentru crearea unui context al predării integrate în care întreaga activitate să fie centrată pe elev, pe demersurile intelectuale și afective ale acestuia.
La nivel curricular, integrarea înseamnă stabilirea de relații clare între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile care aparțin unor discipline școlare distincte.
Abordarea integrată sau cross-curriculară propune o viziune holistă și constructivistă asupra procesului de predare-învățare, prin stabilirea unor grade diferite de integrare la nivelul obiectivelor, conținuturilor, metodologiei, conceptelor etc., urmărind atingerea unor rezultate pentru care nu mai sunt suficiente cadrele unei anumite discipline.
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista atunci când ei vor fi mari și nimic nu ne va permite să știm cum va fi lumea lor, atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori)
Societatea în care vor trăi copiii noștri are nevoie de oameni care să treacă cu ușurință de la un domeniu la altul. O instruire care răspunde adecvat cerințelor științei și societății contemporane implică atât abordări interdisciplinare cât și studiul aprofundat al conținuturilor proprii diferitelor discipline.
Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că nici o disciplină de învățământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline. Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară utilizarea unor modalități de lucru care conduc la exersarea capacităților operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înțelegerea multiplelor și variatelor interdependențe dintre fenomenele lumii reale.
Astfel în cadrul diferitelor ore de la clasă, am organizat șezători unde am învățat, am cântat, am socotit, am rezolvat probleme de logică și am dansat.
Diferențierea instruirii este o strategie de organizare a corelației profesor – elev, care urmărește individualizarea deplina a activității pedagogice. Ea vizează adaptarea acțiunii instructiv – educative la particularitățile psihofizice ale fiecărui elev în parte pentru a asigura o dezvoltare integral optimă și o orientare eficientă a aptitudinilor proprii, cu scopul integrării creatoare în activitatea social.
Un rol important în proiectarea și realizarea instruirii diferențiate îi revine procesului de evaluare care este necesar în special prin elaborarea diagnosticului inițial care se referă la cunoașterea nivelului de pregătire al elevului și care constituie premise viitoarelor itinerații de învățare individualizate într-un timp și spațiu pedagogic optim. Activitățile de evaluare angajate în realizarea diagnosticului inițial vizează atingerea unor obiective prioritar cumulative și formative care intervin la nivelul oricărei activități didactice proiectată la nivel curricular. Evaluarea cumulativă urmărește măsurarea sumei de cunoștințe și capacități dobândită la un anumit moment al activității de instruire. Evaluarea formativă vizează perfecționarea continuă a activității didactice educative prin efectele auto-reglatorii declanșate permanent la nivelul corelației subiect-obiect.
Ora de Joc și mișcare este cea mai recentă disciplină introdusă la clasele primare a III-a și a IV-a, introdusă din nevoia evidentă de dezvoltare fizică și armonioasă a copilului dar și de satisfacere a ludismului specific vârstei școlarității mici. Desfășurarea acesteia sub îndrumarea învățătorului aduce mari beneficii elevului, deoarece dascălul cunoaște cel mai bine specificul colectivului pe care îl conduce dar mai ales particularitățile individuale ale elevilor săi, atribuindu-le roluri care să-i pună în valoare pe fiecare în parte. Abordarea integrată a lecțiilor din cadrul acestor ore lasă o mare libertate de inovare a activităților desfășurate la clasă astfel ca mișcarea și joaca pot reprezenta metode active de învățare și fixare a unor cunoștințe care aparțin altor arii curriculare și aceasta într-o atmosferă plăcută de joc și voie bună.
Jocul reprezintă esența copilăriei și nu poate lipsi din actul de formare și dezvoltare al copilului, pe parcursul școlarității, în special în clasele primare, datorită valențelor sale multiple: generează plăcere și voie bună, are o latură stimulativă a comunicării între participanții la joc, se realizează prin respectarea unor reguli și norme de joc, stimulează funcții intelectuale prin abordarea strategiilor de joc, modelează procesele afective și motivaționale, exercită interes din partea participanților stimulând latura volițională, crește competivitatea dar și spiritul de echipă și fair-play, deci aduce mari beneficii în dezvoltarea psihică a copilului prin creșterea încrederii în forțele proprii și a stimei de sine. Dacă toate aceste elemente sunt dublate de mișcare, ele reprezintă ingredientele rețetei de succes pentru transformarea orelor de joc și mișcare în amintiri de neuitat. În cadrul acestor activități se leagă și se consolidează prietenii se creează o sinergie pozitivă a colectivului care dă roade și în activitățile desfășurate la celelalte ore de curs.