Activități pentru protejarea mediului

În școală trebuie să se pună accent pe formarea conștiinței și conduitei ecologice pentru protecția și conservarea mediului înconjurător prin formele de instruire continuă și permanentă. Pe suport afectiv de cultivare a dragostei pentru natură și formarea deprinderilor de ocrotire a ei se pot construi atitudini și convingeri ecologice.

Ca bune practici, forme de realizare a educației ecologice în activități școlare și extrașcolare sunt: observațiile în natură sau pe planșe, machete, imitații la școală și în muzee; experimente, desene, activități practice, compuneri, drumeții și orientări turistice, scenete, excursii și tabere, vizionări, concursuri, expoziții, colecții. Pentru ei sunt atrăgătoare activitățile manual (de conturare, desenare, decupare, asamblare), practice (plantare, vopsire, adunarea și sortarea deșeurilor, confecționarea de obiecte/decoruri utile din cele reciclate).

Resursele materiale ce se pot folosi sunt: CD, DVD, planșe didactice, reviste, pliante, cărți, texte suport, album foto, aparate foto, jetoane cu imagini și cifre, fișe de lucru, acuarele, blocuri de desen, pensule, carioca, creioane colorate, hârtie colorată, plastilină, planșete, lopeți, greble, var, halite, mănuși chirurgicale, saci menajeri, jucării, instrumente sportive,/medicale/de agreement etc.

Ca resurse procedurale avem: observația dirijată, conversația euristică, explicația, demonstrația, observarea spontană și dirijată, jocul, povestirea, problematizarea, exercițiul, munca în echipă, negocierea, dezbaterea, turul galeriei și resurse umane, elevii, cadrele didactice, părinții, membrii unor asociații.

Formele de organizarea pentru un astfel de tip de activități sunt frontal, individual, în grupuri mici, în perechi.

Pentru activitățile de comunicare în limba română se pot folosi activitățile: memorizare/ recitare, poezii despre natură, animale și plante; selectarea unor imagini despre natură dintr-un set, pentru a indica despre ce este vorba în mesaj; jocuri folosind carduri cu imagini ale unor obiecte și denumirea acestora; identificarea dintr-un șir a cuvintelor care încep/se termină cu un anumit sunet; formularea unor răspunsuri la întrebări despre conținutul unui mesaj/text scurt audiat; audierea unor povești/descrieri și manifestarea reacțiilor corespunzătoare; discuții privind comportamentul unor personaje: evidențierea unor modele de comportament; conversații scurte în grup pe baza unui text audiat sau a unei imagini; crearea unor povești/descrieri și manifestarea reacțiilor corespunzătoare; discuții privind comportamentul unor personaje: evidențierea unor modele de comportament; conversații scurte în grup pe baza unui text audiat sau a unei imagini; crearea unor povești orale pornind de la idei, imagini date sau desene create de copii; formulare de întrebări pe teme ecologice („Ce s-ar întâmpla dacă?”) și răspunsuri la ghicitori; audierea unor sunete din mediul înconjurător.

În activitățile de matematică și explorarea mediului li se pot da sarcini de explorarea mediului de identificare și numărare de ființe și lucruri; observarea direct în mediul natural a unor plante, insecte etc.; observarea unor modificări apărute în viața plantelor, în funcție de anotimp; numărare cu pas indicat a unor elemente din natură, crescător și descrescător; crearea unor probleme simple cu elemente din mediul înconjurător după imagini date; recunoașterea unor figuri geometrice spațiale în mediul înconjurător; numărarea florilor/frunzelor unei plante care apar în interval de o săptămână în scopul studierii creșterii acestora.

Întrebările esențiale și de conținut sunt: „Ce înseamnă să fii ecologist?”, „Ce este poluarea?”, „De ce iubesc copiii natura?”, „Cum arată natura în care trăim?”, „Ce putem face pentru a trăi într-un mediu curat?”, „De ce și cum să reciclăm?”.

Natura este locul în care copiii trăiesc, se joacă, se recreează. Este important ca ei să conștientizeze consecințele acțiunii lor asupra mediului. Prin diverse activități și proiecte le atragem atenția și vom reuși să îmbunătățim starea mediului înconjurător, să aibă grijă să nu îl distrugă.

Scopul major al educației ecologice este de a ajuta oamenii să dobândească cunoștințele necesare care să le permită înțelegerea problemelor de mediu. Aceste cunoștințe implică însă mult mai mult decât simpla acumulare a informațiilor, ele trebuie să contribuie la înțelegerea informațiilor și dezvoltarea competenței de evaluare a acestora, urmată de dobândirea capacității de a acționa responsabil, conform intereselor pe termen lung ale comunității, respectând principiile dezvoltării durabile. Datorită naturii trans-disciplinare a ecologiei, educația ecologică facilitează dezvoltarea unei gândiri complexe, implicând și un puternic efect social, solicitând o mai bună comunicare între oameni, între generații diferite, între oamenii de știință și publicul larg, având, totodată, și o importantă dimensiune etică. Pentru toate acestea, educația ecologică este considerată ca fiind educație permanentă de-a lungul vieții, condiție a formării unei culturi cu perspectivă ecologică și a responsabilității globale.

Eficiența educației asupra mediului se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung asupra comportamentului viitorului cetățean, rămânând însă în vigoare și obligația de a avea o utilitate imediată (prin aplicațiile practice, prin intervenția elevului, situații concrete).

În instituțiile noastre de învățământ educația ecologică este încă un domeniu tratat cu superficialitate, fără a fi adus în corelație cu celelalte discipline școlare, lipsind, astfel, elevul de posibilitatea de a conștientiza relațiile dintre fenomenele natural-ecologice, economice și socioculturale. Regulamentele școlare ar trebui să prevadă obligații concrete ale școlilor, liceelor, universităților, de îngrijire a parcurilor, grădinilor publice, pajiștilor, pădurilor de agrement, a unor rezervații și arbori, reprezentând monumente ale naturii, a mormintelor eroilor etc. De asemenea, disciplinele Ecologie și Educație ecologică ar trebui să dispună de ore practice, pe care să le desfășoare în mijlocul Naturii.

Școala are menirea de a organiza și desfășura o vie și susținută activitate privind educația ecologică și protecția mediului, iar elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, pot și trebuie să devină apărătorii naturii. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când va reuși ca elevii – cetățenii de mâine - să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu NATURA. Datoria noastră, a profesorilor, este de a transmite atât copiilor, cât și comunității în care locuim următorul mesaj: „Viitorul omenirii este în mâinile noastre”.

 

Bibliografie:
Cârciumaru, Stelieana & colaboratorii, Educație ecologică și de protecție a mediului. Ghid metodic pentru cadrele didactice – Învățământ primar. MECTS, 2007;
Nedelcu, Gabriela & colaboratorii, Fundația pentru Cultură și Educație Ecologistă ECOTOP & Centrul Național de Voluntariat ProVobis, Educație ecologică și voluntariatul în protecția mediului. Oradea: Editura Treira, 2003;
www.dacoromania-alba.ro/nr26/educatia_ecologica.htm

Notă: Titlu schimbat de redacție, titlu original: „Sos pentru natură-Exemple de bune practici”