Conform tradiției școala și cultura își centrează atenția asupra inteligențelor limbajului și logico-matematică. În general sunt apreciați oamenii care știu să vorbească și cei cu gândire logică. În activitatea didactică de multe ori folosim expresii ca „x este un elev inteligent”, „ y este o elevă talentată la muzică” etc, și suntem tentați să-i considerăm „inteligenți” pe cei care obțin rezultate foarte bune la disciplinele de bază din școală, adică matematică și literatură, iar pe ceilalți să-i numim „talentați”.
Psihologul american Howard Gardner este cel care a contrazis teoria conform căreia ar exista un singur tip de inteligență și anume cea logico-matematică. Pe baza studiilor amănunțite Gardner distinge următoarele opt tipuri de inteligență: lingvistică, logico-matematică, muzical-ritmică, vizual-spațială, corporal-kinestezică, naturalistă, interpersonală și intrapersonală. În urma studiilor efectuate Gardner a descoperit și al nouălea tip de inteligență, cea existențială, dar datorită faptului că nu a reușit să determine care zonă cerebrală este responsabilă de activarea acelei inteligențe, ea nu este recunoscută.
Teoria inteligențelor multiple dezvoltată de Gardner propune o transformare majoră în modul în care școlile funcționează. Sugerează ca educatorii să fie pregătiți să prezinte lecțiile utilizând un spectru larg de metode, prin muzică, învățare prin cooperare, activități artistice, jocuri de rol, multimedia, călătorii pe teren, reflecție interioară și multe altele.
Teoria inteligențelor multiple oferă un număr mare de instrumente didactice a căror utilizare asigură centrarea demersului didactic pe elev. Tehnicile și materialele utilizate în procesul instructiv-educativ pot fi grupate în funcție de tipul de inteligență predominant.
Inteligența lingvistică poate fi valorificată de către dascăl prin povestiri, lectura unor cărți , jocuri de cuvinte, ghicitori, exerciții de scriere, jurnale etc.
Inteligența logico-matematică: prin rezolvări de exerciții și probleme, jocuri matematice, calcule, clasificări și categorisiri, exerciții de logică etc.
Inteligența vizual-spațială: prin desene, povestiri după imagini, pictură, colaje, puzzle-uri, elaborarea de hărți etc.
Inteligența kinestezică: prin mișcări creative, mimă, dramatizări, exerciții fizice, lucru manual, mișcări de dans etc.
Inteligența muzicală: prin cântat, murmurat, fluierat, audiții, bătaia ritmului, folosirea unor instrumente muzicale etc.
Inteligența naturalistă: prin antrenarea elevilor în activitatea de cunoaștere a mediului, activități de cunoaștere și îngrijire a plantelor și animalelor, activități în natură etc.
Inteligența interpersonală: prin activități de cooperare în grup, de mediere a conflictelor, implicare în viața clasei etc.
Inteligența intrapersonală: prin exerciții de studiu independent, de învățare în ritm propriu etc.
Soluția cea mai la îndemână pentru aplicarea teoriei inteligențelor multiple este cursul opțional, deoarece în acest caz nu există constrângerile curriculum-ului prescris, ci doar imaginația și intențiile didactice ale celui care proiectează cursul. Teoria inteligențelor multiple poate fi aplicată la toate disciplinele: la începutul lecțiilor obișnuite se poate folosi o activitate care stimulează inteligențele multiple, în scopul de a crește motivația elevilor; în cadrul unei teme interdisciplinare realizate într-un grup constituit din elevi reprezentând diverse inteligențe “tari”, care vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de simboluri și perspective diferite; în cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev își realizează tema din perspectiva inteligenței/inteligențelor “tari”; exploatarea unei teme la nivelul unei discipline prin diferite coduri de reprezentare.
Ofer mai jos câteva idei pentru dezvoltarea potențialului de inteligențe în cadrul activităților didactice de zi cu zi. Activitatea poate fi desfășurată pe parcursul unei ore pe grupe, în funcție de inteligențele „tari”, învățătorul având rolul de facilitator în toate activitățile sau poate fi eșalonată pe parcursul zilelor de școală.
Limba și literatura română (clasa a II-a): Dezvoltarea potențialului de inteligențe pornind de la textul “Vulpea și cocorul”.
1. Lingvistică: Redați prin povestire dialogul dintre vulpe și cocor.
Desprindeți morala.
Realizați un alt sfârșit al povestirii.
Imaginați-vă un alt curs al întâmplării.
Realizați un dialog între vulpe și cocor , după această întâmplare.
2. Logico-matematică:
Încercuiește proverbul care se potrivește povestirii:
“A plătit cu aceeași monedă”
“Orice naș își are nașul”
“Cine se aseamănă se adună”
Găsește explicația corectă:
a) Lectura - povestește o întâmplare.
- descrie un colț din natură
- are un înțeles ascuns
b) Vulpea l-a poftit pe cocor la masă :
ca să să-și bată joc de el
ca să-l mănânce
ca să-l facă de râs în pădure
c) Cocorul a poftit vulpea la masă :
ca să se răzbune
ca să-și spele rușinea
ca să-i dea o lecție vulpii
Așezați în ordine logică și cronologică următoarele propoziții:
Se gândise șireata să râdă de el.
Într-o zi vulpea l-a invitat pe cocor la masă.
Cu glas prefăcut își îndemnă prietenul să servească.
Vulpea linse tot vasul.
Cum ajunse cocorul, vulpea răsturnă mâncarea pe un taler.
Cocorul se strădui degeaba să apuce și el câte ceva cu ciocul său lung.
Compuneți o problemă în care să folosiți personajele povestirii.
3. Muzical-ritmică: Amintiți-vă cântece despre vulpe.
4. Vizuală-spațială: Modelați personajele povestirii din plastilină. Realizați o scenă din poveste.
5. Corporal-kinestezic: Interpretați întâlnirea dintre vulpe și cocor cu ajutorul mișcării.
6. Interpersonală: Grupați-vă în apărători și acuzatori ai vulpii. Susțineți-vă părerea.
Ajutați-l pe cocor s-o convingă pe vulpe să-i schimbe vasul.
7. Intrapersonală: Sunteți vulpea. Arătați de ce a plecat cu coada între picioare .
Imaginează-ți că ești cocorul. Ce ai fi făcut în locul lui?
Limba română : Semnele de punctuație
1. Lingvistică: Alcătuiți propoziții cu semnele de punctuație învățate.
Alcătuiți un text în care să folosiți semnele de punctuație învățate.
2. Logico-matematică: Alcătuiți o problemă plecând de la semnele de punctuație.
Pe masă sunt cutii pe care sunt marcate semnele de punctuație și propoziții scrise pe benzi de hârtie. Elevii trebuie să sorteze propoziții cu semnele de punctuație lipsă și să le introducă în cutia potrivită conform normelor de punctuație.
3. Muzicală-ritmică: Elevii inventează diferite sunete pentru semnele de punctuație și apoi le produc la unison în timp ce alți elevi citesc propoziții care cer folosirea celor 4 semne (punct, semnul exclamării, semnul întrebării, virgula).
4. Vizuală-spațială: Reprezentați prin desene sugestive semnele de punctuație.
5. Corporal-kinestezică: Folosiți-vă corpurile pentru a configura diferitele semne de punctuație.
6. Interpersonală: Elevii au cartoane cu semnele de punctuație. Se citesc propoziții care cer un anumit semn. Imediat ce elevii aud propoziția, aruncă cartonașul în centrul grupului. Elevul care aruncă primul cartonașul primește 5 puncte, al doilea 4 etc.
7. Intrapersonală: Alcătuiți propoziții referitoare la viața voastră personală, folosind semnele de punctuație învățate.
Limba română: Recapitularea literelor învățate (clasa I )
1. Lingvistică: Alcătuiește propoziții cu cuvintele… Formulează întrebări pentru a obține răspunsurile…
2. Logico-matematică: Clasifică cuvintele: carte, munte, minciună, toamnă, călător, câine etc., după modelul:
a) o carte; b) un munte
3. Vizual-spațială: Modelați din plastilină literele învățate.
4. Muzicală: Amintiți-vă un cântec despre sunetele învățate.
5. Corporal-kinestezică: Legați la ochi identificați literele prin pipăit. (se folosesc literele din alfabetarul mare).
6. Interpersonală: Analizați în grup mesajul sau morala poveștii, până realizați un consens al grupului.
7. Intrapersonală: Imaginează-ți că ești un personaj din povestire. Ce ai face diferit? Dar la fel?
Limba română: Cuvinte cu sens opus (clasa a II-a)
1. Lingvistică: Găsiți cuvinte cu sens opus pentru cuvintele: prieten, râs, lung, iute, flămând, prefăcut. Creați un text scurt în care să folosiți opusul cuvintelor : neascultător, murdar, rău, supărat, certat.
2. Logico-matematică: Creați o problemă de matematică în care să folosiți cel puțin două perechi de cuvinte cu sens opus.
3. Corporal-kinestezică: Mimarea antonimelor.
Joc: Li se dau elevilor obiecte diferite care să sugereze următoarele perechi de cuvinte cu sens opus: mare-mic, înalt-scund, curat-murdar, lat-îngust, gros-sub-țire, moale-tare. Legați la ochi, elevii trebuie să recunoască perechile de cuvinte cu sens opus.
4. Naturalistă: Dați exemple de elemente din natură care să corespundă perechilor de cuvinte date:
mare-mic, înalt-scund, curat-murdar, lat-îngust, gros-subțire, moale-tare.
5. Vizual-spațială: Desenați cât mai multe obiecte care să sugereze perechi de cuvinte cu sens opus.
Cereți colegilor să le recunoască.
6. Interpersonală: Organizați discuții între personaje pozitive și negative din povești.
7. Intrapersonală: Imaginează-ți că ești un personaj negativ dintr-o poveste.
Ce ai face diferit?
8. Matematică: Adunarea și scăderea numerelor naturale
1.2. Lingvistică: Explicați colegilor cum se rezolvă problema.
Scrieți o problemă folosind date din literatură.
2.2 Logico-matematică: Rezolvați exerciții și probleme.
9. Muzicală-ritmică: Rezolvați exerciții de adunare și scădere prin bătăi ritmice.
10. Vizual-spațială: Reprezentați printr-un desen conținutul unei probleme.
11. Corporal-kinestezică: Folosiți-vă corpurile pentru a configura un exercițiu de adunare și scădere.
6.2 Interpersonală : Rezolvați în grup o problemă.
7.2 Intrapersonală: Descrieți unui coleg tot ce faci pentru a rezolva o problemă.
4.2-Naturalistă: Compune o problemă de matematică cu tipare din natură.
Geografie (clasa a IV-a)
1. Lingvistică: Țineți un discurs pe tema ce poți face pentru a preveni poluarea .
2. Logico-matematică: Se prezintă imagini din zone poluate.
Analizați cauzele care au dus la această situație. Precizați efectele poluării.
Compuneți și rezolvați o problemă de matematică pornind de la această temă.
3. Muzicală-ritmică: Redați ritmic ploaia.
4. Vizual-spațială: Realizați un desen pornind de la tema poluării, cu titlul: ”Așa da”, ”Așa nu”.
5. Corporal-kinestezică: Mimați o acțiune de intervenție pentru protejarea mediului.
6. Interpersonală: Discutați pe tema “Să spunem nu poluării”
7. Intrapersonală: Realizați un interviu cu următoarea temă.
”Ce ai face dacă ai fi primar, pentru a preveni poluarea?”
Amintiți-vă o întâmplare pe care ați trăit-o în timpul unei excursii sau drumeții în care ați observat intervenția negativă a omului asupra mediului.
Împărtășiți colegilor impresiile.
8. Naturalistă: Colecționați ilustrate cu plante și animale ocrotite de oameni. Realizați un album.
9. Istorie: Unirea Principatelor Române
1.2 Lingvistică: Relatați pe scurt acest eveniment istoric.
Dezbateți deciziile cele mai importante luate de Cuza.
2.2 Logico-matematică: Analizați motivele pentru care Imperiul Otoman și Habsburgic nu doreau unirea.
Explicați deviza “Unirea face puterea”.
Alcătuiți și rezolvați o problemă cu date istorice.
4.2 Vizual-spațială: Reprezentați printr-un desen acest eveniment istoric.
5.2 Corporal-kinetezică: Dramatizare: întâlnirea dintre Cuza și sultan.
10. Muzicală-ritmică: Căutați un cântec reprezentativ pentru această perioadă istorică.
Cântați-l.
6.2 Interpersonală: Organizați activitatea :”Învață-i pe ceilalți”. Fiecare învață câte o parte din lecție și îi învață pe ceilalți.
Organizați un joc de rol: ”O conversație cu Alexandru Ioan Cuza.”
7.2 Intrapersonală: Reflectați.
”Dacă aș putea fi orice figură istorică , cine aș fi și de ce?”
Teoria inteligențelor multiple impune ca educatorii să recunoască și să educe o gamă largă de talente și abilități. Ei trebuie să structureze prezentarea materialului într-un stil care să angajeze majoritatea tipurilor de inteligențe. Printre avantajele acestei abordări se numără:
- crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor și pentru obținerea performanțelor de către aceștia;
- mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în procesul didactic;
- un material suplimentar pentru îmbunătățirea evaluării.
Am dat mai sus câteva idei de activități prin care se pot accesa și dezvolta diferite tipuri de inteligențe în cadrul unei game vaste de obiecte de învățământ. În funcție de alegerea învățătorului , aproape toate lecțiile se pot desfășura în baza inteligențelor multiple. Trebuie însă să se țină cont de următoarele aspecte: evitarea formării a mai mult de 4-5 grupe (altfel activitatea devine foarte greu de urmărit și sprijinit), respectarea manierelor diferite de exprimare; începerea folosirii inteligențelor multiple ca puncte de plecare ale unei lecții obișnuite; observarea în mai multe rânduri a copiilor pentru a le cunoaște profilul de inteligențe.
Teoria lui Gardner justifică ceea ce se poate constata de altfel în activitatea cotidiană a fiecăruia că nu învățăm în același mod, că avem stiluri și atitudini de învățare diferite și ca urmare, avem uneori nevoie de tratament diferit, individualizat, pe tot parcursul procesului de instruire și formare. Diferențierea nu înseamnă renunțarea la un program unitar de instruire, pentru că se păstrează aceleași obiective, aceleași conținuturi. Diferențierea vizează: tehnologia didactică, tratarea adecvată a elevilor la lecții, diferențierea sarcinilor de muncă independentă în clasă sau acasă și prezentarea adecvată a conținuturilor.
Bibliografie:
Ligia Sarivan – Teoria inteligențelor multiple-noi pași spre practică, Învățământul primar , nr. 3-4/1999 , Editura Discipol , București;
***Ministerul Educației Naționale, Consiliul național pentru pregătirea profesorilor Instruirea diferențiată - aplicații ale teoriei inteligențelor multiple - ghid, București 2001;
***Centru Regional Cluj, Componenta formarea profesorilor - Identificarea și dezvoltarea diferitelor tipuri de inteligențe. Teoria inteligențelor multiple și dezvoltarea profesională, Cluj ,2001.
Publicat de:
Delia Banciu
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Ovidiu Hulea, Aiud.