În vederea realizării unei educații de tip european, trebuie identificate și depășite acele bariere care pot împiedica atingerea obiectivelor educaționale.
Obiectivul fundamental al oricărei didactici ar putea fi formulat astfel: să pornească de la problemele vieții și activității productive și să se înscrie tot mai mult pe direcția de dezvoltare actuală și de perspectivă ale cercetării științifice ce vin în sprijinul dezvoltării diferitelor probleme practice și educative privind pregătirea elevilor bine instruiți.
O dată cu includerea elevilor cu abilități diferite în clasele obișnuite din învățământul de masă va crește și diversitatea nevoilor individuale de învățare. Metodele de învățare prin cooperare oferă o soluție acestei noi provocări incluzive.
Cooperarea aduce cu sine asumarea de angajamente pentru reușita individuală și a celorlalți colegi și este elementul central al învățării prin cooperare. Cooperarea nu poate exista fără interdependență pozitivă .
Există mai multe modalități de definire a activităților ce promovează interdependența pozitivă în cadrul unui grup de învățare, printre care:
Interdependența pozitivă prin obiective: Elevii știu că își pot atinge obiectivele de învățare personale numai dacă toți membrii grupului își ating propriile obiective.
Interdependență pozitivă prin recompense: Fiecare membru al grupului primește aceleași recompense în momentul atingerii obiectivelor grupului.
Interdependență pozitivă prin resurse: Fiecare membru al grupului deține doar o parte din resursele, informațiile sau materialele necesare realizării sarcinii. De aceea, resursele membrilor grupului trebuie să fie îmbinate pentru a atinge obiectivele grupului.
Interdependență pozitivă prin roluri: Fiecare membru primește roluri complementare și interconectate, care cuprind responsabilități specifice obligatorii pentru ca grupul să poată realiza sarcina comună dată.
Prin observarea sistematică a grupurilor de învățare prin cooperare, cadrul didactic deschide o „fereastră” spre ceea ce elevii fac și ceea ce elevii înțeleg, pe măsură ce discută despre modul în care își vor îndeplini sarcina. Ascultarea explicațiilor elevilor furnizează informații valoroase despre gradul lor de înțelegere a instrucțiunilor, a conceptelor importante, a strategiilor învățate și a elementelor de bază ale învățării bazate de cooperare.
Pentru ca o școală să promoveze munca prin cooperare trebuie ca reprezentanții sistemului educațional să coopereze și să promoveze munca prin cooperare. Un cadru didactic nu poate forma un stil de lucru prin cooperare dacă profesorii din școală nu lucrează prin cooperare și nu sprijină munca prin cooperare în toate clasele din școală.
Metode de învățare prin cooperare
Brainstorming (Furtună în creier, Cascada ideilor, Asalt de idei) este cea mai simplă, cea mai eficientă și cea mai utilizată tehnică de stimulare a creativității și de generare de idei noi în cadrul unui grup.
Această metodă se poate aplica în practică în două variante:
- varianta deschisă, în care se prezintă participanților subiectul discuției, se solicită părerile referitoare la rezolvările posibile și membrii grupului comunică între ei;
- varianta închisă, în care participanții caută soluții personale fără a comunica între ei și le prezintă în scris coordonatorului de grup.
Exemplu:
1. Prin întrebări productive(deschise, problematizante)
- Care sunt asemănările și deosebirile dintre apele curgătoare și cele stătătoare (formarea capacităților de a observa, analiza și compara ).
- Ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai exista Soarele? (formarea capacității deductive).
2. Prin solicitarea formulării unei definiții
- Ce este relieful?
- Ce este vremea?
- Ce este delta?
3. Prin observație
- Ce ați observat când....?
După scurgerea timpului alocat se repetă întrebarea și elevii vor fi solicitați să-și spună direct ideile .Toate ideile sunt scrise unele sub altele pe tablă. Pot fi acceptate toate ideile și , în celelalte momente ale activității, ele pot fi confirmate sau infirmate .
Gândiți - Lucrați în perechi - Comunicați
Această tehnică implică un moment individual, în care se caută răspunsuri la o problemă, un moment de confruntare a ideilor proprii cu ideile unui partener, ceea ce implică o comunicare și un moment în care se lucrează cu întregul grup. Partenerii dintr-o pereche pot avea sarcini diferite sau chiar fiecare rând din clasă poate avea altă sarcină.
Etapele sunt:
- Comunicarea sarcinii de lucru: Timp de două minute răspundeți în scris la întrebarea: Ce știți despre populația României? Formulați cât mai multe răspunsuri posibile
- Activitate individuală
- Activitate în perechi: Timp de două minute citiți colegului de bancă ce ați scris ,comparați răspunsurile și formulați un răspuns comun cu care sunteți de acord amândoi.
- Activitate frontală: În această etapă învățătorul va lua de la fiecare pereche câte o idee , un răspuns sau va cere fiecărei perechi să rezume într-un timp scurt (30 secunde) concluziile la care au ajuns. Răspunsurile trebuie notate pe tablă .
Dacă nu este timp pentru a prelua ideile de la fiecare pereche și pot lua idei numai de la două-trei perechi sau se pot lua de la fiecare pereche numai ideile care nu au fost prezentate anterior.
Această tehnică nu necesită mult timp și se poate utiliza de mai multe ori în timpul unei lecții , în evocarea cunoștințelor anterioare sau în realizarea sensului.
În timpul desfășurării acestor activități de învățare, cadrul didactic are sarcina de a observa cum lucrează elevii în grupuri, de a oferi sprijin dacă este necesar sau dacă elevii solicită ajutor, de a întrerupe activitatea după epuizarea timpului alocat, de a oferi sarcini suplimentare pentru grupurile care rezolvă corect și repede sarcina de lucru, de a evalua produsele realizate și modul în care elevii au lucrat individual sau în grupuri, de a oferi elevilor posibilitatea să se autoevalueze și să analizeze procesul propriu de învățare, de a oferi întotdeauna feed-back pozitiv.
După mai multe experiențe aplicarea strategiilor, metodelor și tehnicilor de predare, învățare și evaluare în mod creativ, în funcție de conținutul lecțiilor, de potențialul elevilor, de spațiul și mijloacele de învățământ disponibile, lecțiile au devenit mai interesante și mai eficiente.
Bibliografie:
Cerghit , I. 1997, Metode de învățământ, E.D.P. , București;
Găvenea , Alexandru, 1975, Cunoașterea prin descoperire în învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Cucoș, Constantin, 2000, Pedagogie , Editura Polirom, Iași;
Miroiu, A. și colaboratorii, 1998, Învățământul românesc azi, Editura Polirom, Iași.
Publicat de:
Bogătoiu Constanța
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială Nr.1, Băcani.